GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEUn botanist studiind plante se rătăceşte prin pădurile Africii. Până la urmă, dă de nişte sălbatici, negri, care-l primesc în tribul lor. După un timp, se naşte un copil alb. Toţi negroteii îl privesc acuzator. Vine la el şeful tribului şi-i spune:
-Uite ce e, s-a născut copilul ăsta, e vina ta, trebuie să te sacrificăm.
Botanistul încearcă să-l aburească:
-Stai mă, frate, nu e neapărat vina mea. Uite, îţi dau un exemplu. Vezi tu turma aia de capre de acolo? … Vezi, sunt toate albe, dar e şi una neagră printre ele.
Şeful stă puţin şi se gândeşte:
-Bine. Facem aşa: nici eu nu mai zic nimic de copil, nici tu nu spui nimanui de capra aia...
M-am rătăcit și eu prin pădurile grădinii botanice din Cluj-Napoca, n-am dat în schimb de nici un trib, m-am descurcat cu harta grădinii. Este ușor să te rătăcești în grădina din inima Clujului, plămânii orașului măsoară 14 hectare. Ultima vizită aici am avut-o în 1999, după 19 ani a venit ocazia să fac o nouă plimbare. După o cazare și o vizită în localitatea Florești de lângă Cluj mi-am rezolvat problemele din municipiu și a rămas timp liber. Timpul liber l-am folosit astfel pentru vizita grădinii botanice.
De ajuns se ajunge, obiectivul este ușor de găsit, problema este unde parchezi dacă vii cu mașina. Așa mai bine lipsă, ne deplasăm pe jos până acolo. Dinspre centru, să zicem Calea Moților o luăm la dreapta după primărie sau la stânga înainte de primărie. În Piața Lucian Blaga vom lăsa în urmă Casa de Cultură și vom coti la dreapta pe Strada Republicii. Destinația noastră se află la numărul 42 pe partea dreaptă. Sînt ceva locuri de parcare dar puține, depinde de momentul zilei dacă găsim ceva locuri libere sau nu.
Dinspre Turda (sau Sibiu de exemplu) după ce am coborât de pe Feleacul și am intrat pe Calea Turzii, la sensul giratoriu din dreptul străzii Observatorului se va vira la stânga după care pe strada Republicii la dreapta. Destinația noastră se va afla pe partea stângă.
Există un program de vizitare unic 12 luni/an pentru toată grădina 8.00-20.00 și exxistă un program diferențiat pentru vizita serelor. Astfel serele pot fi vizitate vara între 9.00-18.00 și iarna între 8.00-16.00. Sezonul fiind între 15 aprilie-15 octombrie și extra sezonul între 15 octombrie-15 aprilie.
Tarifele sînt 10 lei pentru adult, 5 lei pentru copil peste 5 ani. Gratuitate au studenții, copii sub 5 ani și persoanele cu dizabilități. Se pot achiziționa și abonamente trimestriale/semestriale/anuale între 80-250 lei. Taxă foto nu există pentru turiști, cine dorește mai mult și este fotograf profesionist va plăti 30 lei pentru pozat sau 50 lei pentru filmări.
Încă pe drum venind pe jos dinspre centru mă documentam de pe telefon despre istoria locului. Ceea ce am înțeles despre grădinile botanice în general documentându-mă că în vremurile mult apuse mănăstirile și școlile aveau în dotare grădini amenajate în care plantele nu aveau doar rol decorativ sau economic ci și un rol didactic. Și acest lucru am aflat nu doar documentându-mă despre grădina botanică din Cluj, în mare parte am aflat de la mama acum în vârstă de 88 ani cea care a urmat cursurile școlii dintr-o mânăstire din Sibiu care avea în dotare grădină botanică în scop didactic.
Folosind oarecum mașina timpului am descoperit că Imre Mikó (1805-1876) în calitate de conte și guvernator al Transilvaniei la finalul vieții sale a dorit să facă o faptă bună și a donat propria grădină care nu era mică de loc (de fapt suprafața grădinii botanice din prezent cu oarecare diferențe de suprafață) orașului Cluj-Napoca pentru înființarea unui parc sau alte scopuri dorite de către stăpânii municipiului. Asta se întâmpla prin anii 1872 atunci când lua ființă universitatea Franz Joseph. Nu doresc să intru în detalii doar atât doresc să povestesc că unii directori răspunzători de parc au reușit, alții mai puțin să-și atingă scopul de a crea o grădină botanică adevărată.
Consider că parcul a atins momentul de criză profundă în perioada primului război mondial atunci când conducătorul de atunci a preferat să folosească parcul în scop de agricultură adică cultivare plante comestibile. În fine activitatea este de iertat fiind vreme de război dar de neiertat însă că au dispărut atunci anumite specii de plante.
Oarecum unirea din 1918 a devenit salvarea grădinii botanice chiar și într-un mod indirect. După cum se știe universitatea clujeană s-a naționalizat iar în vârful acestei instituții au ajuns alți stăpâni. La conducerea grădinii botanice a ajuns un stăpân care și-a făcut treaba foarte bine, atât de bine încât instituția îi poartă numele în prezent. Alexandru Borza îl chema și din momentul în care a ajuns la conducere prin anul 1919 și-a făcut treaba chiar foarte bine, lui îi putem datora multe din ceea ce vedem în prezent.
Aș dori totuși să citez de unde m-am documentat (oricum este mai bine descris):
Marea Unire a adus cu sine naționalizarea universității clujene, după ce corpul profesional preexistent a refuzat să recunoască dreptul de control al statului roman și să participe la activitatea universității. La 12 mai 1919, o comisie de 14 specialiști ardeleni a fost delegată de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei să preia inventarul mobil și imobil al Universității. Pentru instituțiile cu profil biologic a fost delegat Alexandru Borza care a rămas din acest moment la Cluj. În 1920 el elaborează planul Grădinii împreună cu Kornél Gürtler. Acesta prevedea numeroase lucrări de organizare, lucrări care au început în toamna aceluiași an sub conducerea d-lui Dr. Onisifor Ghibu.
Sunt cumpărate două parcele vecine și astfel se intră în posesia pitorescului pârâiaș al “Țiganilor”. S-a câștigat, prin schimb, un colțișor unde se îmbină doua confluențe ale acestui pârâiaș. Sunt construite trei podulețe rustice și un pod mai mare peste acest pârâu. În același timp se desfundă peste 35 000 m² de teren pentru secția sistematică, care se plantează și însămânțează cu iarbă. Pentru asigurarea apei necesare s-a construit, în paralel, o rețea de apeducte care se alimenta dintr-un castel de apă propriu ce primea apa din rezervorul de beton al grădinii în care se varsă pârâul Țiganilor.
S-au creat drumuri, cărări și poteci, care au fost pavate și pietruite în parte, iar altele acoperite cu nisip. S-au construit 6 răsadnițe de beton și 12 de lemn, 2 florării de zid și lemn, o casă mare de iernare pentru plantele mediteraneene, cu încălzire centrală și apă caldă, la care s-a atașat și mica seră de fier mutată din grădina veche. Totodată se mută și șopronul mare de rechizite și atelierul de tâmplărie, după ce în altă parte a curții se ridică un mic șopron-garaj pentru vehiculele Grădinii și s-a refăcut în același timp grajdul pentru cai.
Au fost totodată reparate sau reconstruite locuințele pentru personal: s-au construit noi clădiri administrative, cum ar fi căsuțele pentru portar de la cele 2 intrări principale (cea de pe Strada Pasteur și cea de pe Gheorghe Bilașcu), s-au făcut împrejmuiri de sârmă sau scândură pe o lungime de peste 400 metri, cu porțile și portițele necesare. Întreaga parte tehnică grădinărească a acestor lucrări de creare a unei Grădini Botanice noi a fost executată de către C. Gurtler, ajutat de un personal devotat în frunte cu grădinarul șef Gheorghe Filip. Planul grădinii fiind alcătuit de un botanist, iar nu de un arhitect și fiind totodată pus în practică sub conducerea tot a unui botanist, întreaga Grădină Botanică este în primul rând o expresie a conceptelor botanice în materie de clasificare a plantelor și de fitogeografie, iar nu un parc public artistic. Stâncăriile, bazinele, grămezile de nisip și colțurile umbroase sunt făcute pentru a da plantelor condițiile naturale cele mai potrivite de care au nevoie pentru a trăi, iar nu ca și decor arhitectural. Punctul de vedere al esteticii horticulturii și al arhitecturii decorative a fost trecut pe planul al doilea, dându-se prioritate cerințelor botanice și crescând astfel valoarea științifică a întregii instituții.
În toamna anului 1923 s-au terminat lucrările de construire a instalațiilor hidraulice proprii ale Grădinii, alcătuite la acel moment din următoarele piese: un baraj pentru Pârâul Țiganilor, un bazin de colectare a apei, casa de pompe cu motor pe benzină, castelul de apă cu rezervor (capacitate de 80 000 kg apă) având o scară de acces până în vârf și o galerie care servește și astăzi drept punct de admirare a panoramei Grădinii și întregului oraș, o rețea de distribuție în întreaga grădină cu 25 hidranți. În apropiere sunt prezente, de asemenea, două bazine mari semi-eliptice din beton și 34 de bazinașe pătrate (aflate în legătură cu instalațiile hidraulice), în care au fost plantate numeroase plante exotice. Tot în 1923 s-au amenajat aproape complet grupele sistematice ordonate după un plan original, s-au construit stâncării pentru plantele mediteraneene și s-au organizat diferite grupe ornamentale ale plantelor. S-a pavat o mare parte din drumul principal al Grădinii și a fost afișat la ambele intrării ale Grădinii planul grădinii, executat în culori. În cursul anilor 1923-1924 s-a făcut un nou pas către terminarea amenajării grădinii: s-au întocmit și așezat grupele biologice, ecologice și genetice cuprinzând numeroase secții (economia de apă a plantelor, apărarea acestora împotriva secetei, conservarea speciei, geneza speciilor).
În paralel au fost efectuate numeroase lucrări pregătitoare pentru așezarea grupelor est-asiatice și în special pentru amenajarea grădinii japoneze pe insula din lacul artificial. Lanternele de piatră au fost pregătite la Scoală de Arte și Meserii din Zlatna, iar podul, în stil japonez, în atelierul institutului. Astfel pe drumul care începe cu fântâna de piatră pitorească și până la pădurea de brad ce alcătuiește un fond admirabil pentru întregul peisaj s-a amenajat o grădină japoneză, cu plante din flora Orientului Îndepărtat. Grădina prezintă o serie de elemente arhitecturale specifice Țării Soarelui Răsare: insula împodobită cu diferite plante, un pod curbat și ornamentat în stilul tradițional japonez, alături de un „mon” - poarta sacră și în jurul lacului au fost așezate patru lanterne de piatră. În acest cadru specific japonez sunt cultivate numeroase plante ale Japoniei.
În 1924 se reconstituie și adaptează palmarul de la vechea Grădină. Lucrarea, destul de complicată de altfel, a fost executată de 2 firme particulare, palmierii și celelalte plante mari ajungând în final sub siguranța unui nou acoperiș. Tot acum s-a construit drumul prin păduricea de brădet și s-au pavat numeroase cărări în noua Grădină. Până la acest moment Grădina nu fusese una publică. Dat fiind progresul deosebit al stadiului amenajărilor, conducerea Grădinii Botanice hotărăște că este momentul să o deschidă și pentru public. Astfel la 25 iunie 1925, directorul a invitat reprezentanții ziarelor locale și naționale, prezentându-le Grădina și explicându-le istoricul organizării ei. Toate ziarele au scris în edițiile următoare despre frumusețea și scopurile științifice ale acestei instituții realizată într-o perioadă atât de scurtă de către administrația românească. În perioada anilor 1929-1930, Senatul Universității a repartizat o sumă necesară pentru împrejmuirea spre strada Louis Pasteur a Grădinii și pentru începerea construirii unui complex de sere.
În 1960 au fost date în folosință serele noi ale grădinii cu cele 6 compartimente. În perioada 1963-1964 s-au asfaltat principalele alei ale grădinii, s-a consolidat lacul din Grădina Japoneză și înlocuit gardul împrejmuitor din lemn cu unul nou, de beton. După 1986 au fost desfășurate o serie de lucrări de refacere a fundului lacului Grădinii Japoneze și a canalizării acestuia. Lucrările nu au fost încă finalizate din lipsă de fonduri, la momentul actual lacul fiind desecat. Din 1997 până în prezent s-a inițiat un program de reparații al complexelor de sere, la Institutul Botanic, s-au asfaltat alei și s-a modernizat iluminatul public. La o parte din alei li s-a schimbat pavajul din asfalt cu unul nou, mult mai estetic. Lucrările au fost derulate însă cu greutate, fondurile disponibile nefiind nici pe departe suficiente.
Intrând pe sub o poartă tradițională din lemn și după ce mi-am plătit biletul și spre disperarea paznicului am întrebat de trei ori dacă chiar am voie să fac poze fără a plăti o taxă suplimentară am plecat la drum explorând parcul botanic.
Pentru că nu am vizitat de mult pe aici primul lucru a fost să caut o hartă, o legendă a grădinii botanice. Am și găsit o legendă pe peretele institutului botanic și care urma să mă ghideze oarecum în plimbarea din parc. Astfel am aflat (mi-am adus aminte) că discutăm despre 5 sectoare împărțite astfel: După intrare vom traversa sectorul ornamental, după care vom intra în cel mai mare sector cel fitogegrafic și care cuprinde 2 subsectoare flora României și flora globului, tot în acest sector este încorporat sectorul biologic. Cel mai îndepărtat loc față de intrarea principală este sectorul economic unde găsim tot felul de plante comestibile începând cu porumbul, cartoful, etc iar plimbarea se va finaliza (deoarece am folosit această direcție) cu sectorul sistematic, urmând să părăsesc parcul tot prin sectorul ornamental. Nu trebuie să uităm nici de sectorul medicinal care face parte din sectorul economic.
Sectorul ornamental este ca o carte de vizită, aici intră turistul prima dată, deci este amenajat ca atare, foarte îngrijit. Pe lângă plantele anuale ornamentale deci discutăm în cea mai mare parte de flori, palmieri și un rozariu vom observa la stânga bustul fondatorului parcului Alexandru Borza.
Parterul clădirii institutului botanic găzduiește muzeul botanic cu aproximativ 7000 exponate iar etajul herbarul grădinii botanice aici mi-am adus aminte cum presam plante între filele caietelor în timpul școlii doar că aici sînt peste 750000 de exponate de acest gen. Nu trebuie să uităm nici de biblioteca botanică aflată la parter.
Din sectorul ornamental mi-a plăcut cel mai mult grădina japoneză, dar este este cred preferata tuturor. Nu trebuie să uităm nici de grădina mediteraneană, grădina chineză, grădina romană.
Până să ajung la sere am parcurs deja o parte din sectorul fitogeografic. Foarte interesant și o inițiativă lăudabilă a fost amenajarea unui sector pentru cei nevăzători. Aici inscripțiile se pot pipăi iar cei care nu mai văd totuși pot intra în lumea plantelor.
Serele ocupă aproximativ 3500 mp. Datorită climei noastre plantele ecuatoriale și tropicale nu se pot prezenta în aer liber altfel a fost necesară existența acestor construcții din sticlă și metal. Cele 6 sere sînt împărțite astfel: sera cu palmieri, sera cu plante acvatice, orhidee și ferigi, vegetație australiană, plante suculente, bromeliacee.
În sectorul fitogeografic pe lângă flora din țara noastră putem observa plante din flora lumii. Plăcuțele de identificare, hărțile, descrierile de pe teren ne ajută mult la însușirea de cunoștințe botanice. În acest sector găsim plante aparținând florei din Africa, America de Sud, Mexic, America de Nord, Asia, Caucaz, chiar și din munții Himalaya.
În general îmi plac munții mai ales cei din țara noastră, aici în grădină este prezentă vegetația specifică, și nu lipsește un mic lac montan de asemenea părăiașul Țiganilor care s-a amenajat cu mulți bolovani precum unul de munte.
Pavajul în general se află în stare bună, dar în zona fitogeografică unde este reprezentată zona montană, găsim de multe ori cărări de pământ sau de piatră dar este ok așa să semene cât mai mult cu realitatea din zona montană.
Am ajuns de aici la sectorul economic aproape de străzi, dacă până acum gălăgia orașului se auzea din depărtare aici se văd deja clădirile din jur. În sectorul economic găsim plante din care ne hrănim zilnic, este util pentru copii să învețe despre aceste plante nu să le vadă doar în magazine. Un important sub-sector aici este cel medicinal.
Am parcurs sectorul sistematic în ultima partea a vizitei. Aici există un mare număr de specii grupate pe familii. aici găsim ferigi, alge, ciuperci, mușchi, licheni, plante acvatice și de mlaștină. Se poate urca în turnul de apă construit în zona cea mai înaltă din parc. Vara panorama văzută de aici este oarecum acoperită de vegetație, iarna se văd mai multe. Totuși se văd părți ale orașului Cluj-Napoca. Turnul de apă a fost construit în 1920 o dată cu reamenajarea parcului. Cred că în prezent funcționează doar ca scop turistic ca loc de belvedere pentru turiști.
În sectorul sistematic putem vedea Casa Galbenă o clădire instorică construită undeva la începutul secolului trecut sau sfârșitul secolului 19, nu avem date exacte dar la momentul reamenajării și înființării grădinii botanice de acum în 1920 clădirea era acolo. Destinația clădirii a fost întotdeauna de locuință doar pentru angajații parcului.
Grădina botanică Alexandru Borza este un must see adică neapărat de văzut în Cluj-Napoca. Faceți-vă rost de o oră două măcar pentru vizită. Voi atașa câteva fotografii frumoase pentru a vă face o idee. Rog WM să atașeze, mulțumesc:
Trimis de AZE in 09.09.18 19:54:12
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în CLUJ.
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (AZE); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 46.76267970 N, 23.58875590 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@AZE: Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.
Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)@webmaster26: Acolo este (intrarea principala)
@AZE: Frumoase imagini. Grădina botanică din Cluj-Napoca împlinește peste 2 ani un secol de la înființare, timp în care patrimoniul său genetic vegetal s-a îmbogățit continuu. Este unul din rolurile acestor parcuri botanice într-o epocă în care specii dispar una după alta - conservarea fitodiversității.
Pe lângă sprijinul deosebit acordat cercetătorilor în domeniu, Grădina Botanică clujeană asigură publicului larg clipe de relaxare, dar și activități educative. Încerc să vizitez și eu acest mirific colț de natură cu prima ocazie.
Mulțumim pentru prezentare și frumoasele fotografii.
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
Utilă, interesantă și documentată relatare! O apreciez în calitate de clujean, care ca student la Facultatea de farmacie a petrecut multe zile studiind plantele medicinale pe teren. Mai târziu țineam sedințele de lucru ale Cercului Haijinilor Clujeni în chioșcul din grădina japoneză. În aprilie e o splendoare (magnolii și meri japonezi).Lângă Turnul de Apă se află unul dintre cei doi arbori de GINKO BILOBA existenți în oraș (al doilea este lângă Facultatea de Științe Naturale),dar care nu fructifică,amândoi arborii fiind de același sex.Păcat că în ultimul timp aspectul grădinii a început să lase de dorit sub noua conducere. Un gând pios pentru fostul director Felician Micle care a fost ani de-a rândul sufletul acestei grădini, pe care a iubit-o și a ingrijit-o în mod impecabil!
Da, m-am uitat la poze și mi-am adus aminte că acum un an, am fost pe acolo. Vederea din Turnul de Apă și cea a grădinii japoneze îmi sunt și acum dragi!
Cum drag îmi este tot Clujul, oraș pe care l-am descoperit, spre rușinea mea, abia prin 2014. Are un aer deosebit, de oraș mare, cu ștaif, sunt norocoși cei ce locuiesc acolo.
De fapt, dacă aș putea s-aleg, aș vrea să locuiesc în Cluj, Sibiu, Brașov sau Iași. Dar, din păcate, viața m-o cam trimis prin alte părți.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2024 Grădina Botanică „Alexandru Borza” din Cluj Napoca cu trandafirii înfloriți — scris în 23.06.24 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Jul.2022 Nu recomand!!! — scris în 04.07.22 de ux125752 din BOTOșANI
- Sep.2019 Gradina Botanică Cluj-Napoca — scris în 01.11.20 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Nov.2016 Turism in judetul Cluj — scris în 09.11.16 de dorgo din TâRGU MUREș - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Frumos si relaxant — scris în 05.10.16 de umflatila din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2014 Peisaje de poveste — scris în 12.06.14 de alyssa_anda din CAMPINA - RECOMANDĂ
- May.2014 In padure in mijlocul orasului — scris în 23.05.14 de fra din PAşCANI [IS], HANNOVER (îNCEPâND CU AUG2020) - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată