Turism in judetul Cluj

TIPĂREȘTE

Ne alegem traseul

In week-endul trecut, pornim din nou cu amicii naturii din Reghin, la drum. Traseul ni-l alegem adeseori in ultimul moment, in functie de timpul probabil. Cine a inventat aceasta formulare de “timpul probabil”, a fost un om destept, posibil cineva care studia teoria probabilitatilor sau a relativitatii, caci s-a dovedit de-a lungul timpului, ca meteorologii anticipeaza vremea doar in proportie de 45%, daca ar zice-o invers, ar avea mai multe sanse de reusita. Cu o zi inainte de plecare, prognoza meteo, era acceptabila (cer acoperit dar fara ploaie) si traseul nostru ales, era urmatorul: Reghin-Sovata-Praid-Corund-Odorhei-Tusnad-Lacul Sfanta Ana si retur, dar in dimineata pornirii, ploua zadravan, asa ca am ales “varianta B” (de avarie), o destinatie turistica cu “acoperis”, adica salina Turda si serele din Gradina Botanica din Cluj.

In zilele ploioase, cel mai bine e sa mergi la Spa, in muzee, pesteri sau in saline.

Spre Turda

Pornim pe ploaie dar in conformitate cu legile lui Murphy, nu facem nici 20 de kilometri si ploaia se opreste iar la Cluj avem parte chiar si de cateva raze de soare.

Dar mai intai admiram la iesire din Campia Turzii, o megastructura cu turnulete indiene ce apartine unui bulibasa local, si subit, imi revine in minte, fara sa vreau, faptul, ca noi romanii mai avem cateva mega-structuri (ce se vad probabil, ca si marele Zid Chinezesc, si de pe Luna), precum "Canalul Dunare-Marea Neagra", "Casa Poporului" (cel mai mare si costisitor edificiu civil de pe Terra) si in curand va rasari si "Biserica Mantuirii Neamului", cea mai inalta biserica ortodoxa de pe pamant. Moment in care turismul cultural-arhitectonic va lua un avant fara precedent in tara noastra. Va exploda pur si simplu. “Nu va mai duceti dom'le in Italia si-n Franta, nu vedeti ca n-au fost in stare sa consturiasca decat niste case si niste biserici pipernicite? ”

Intrarea in salina se face prin oras si prin valea Durgaului. Parcarile din Valea Durgaului sunt mari, reprezentative pentru o salina ce-a fost etichetata de multe voci din afara tarii, drept “cea mai frumoasa din Eurpoa” iar noi, cu cele 2 autocare, n-avem nici o sansa de a parca decat acolo, in Durgau. Langa aceasta intrare, au rasarit multe baraci cu suveniruri si cu cate ceva “de-ale gurii” dar si un spatiu acoperit (excelent!), cu bancute si mese lungi, unde cei ce vor sa faca un popas si sa serveasca gustarea adusa "de-acasa", o pot face. In salina nu e voie sa introduci alimente.

La intrare, negociem pretul pentru grup. Biletul pentru un adult costa 20 de lei, dar la grupuri mai mari, tot al 11-lea turist, are gratuitate. Studentii, pensionarii, copiii si persoanele cu handicap, au deasemenea o reducere. Pornim calatoria noastra spre centrul pamantului. In salina (12-13 grade C) e mai cald decat afara (8 grade C). Din parcare, poti sa-ti dai seama cata lume a coborat deja in mina de sare, dupa numarul de masini si autocare. Se pare ca Salina Turda si Praid (Praid-537.000 de vizitatori pe an), au ajuns “nambăroanele” tarii. Salina Turda, in 2015 a inregistrat un record absolut de vizitatori, 550.000, cu 15% mai mult decat in anul precedent, o treime dintre acestia fiind turisti din Germania, Ungaria si Israel. Salina Turda are un avantaj fata de salina Praid. Timpul de asteptare pentru a patrunde in salina si cel de iesire din salina e mult mai mic decat la Praid.

Ce spune “mass-media” internationala despre salina Turda?

“Cel mai frumos loc de sub pământ” – conform americanilor de la Business Insider. “ Salina Turda va deveni şi mai vestită in lume”, sau “De-acum înainte, turiştii se pot plimba prin minele şi galeriile de sare pe internet”, opţiunea Street View.

Un parc de distractii in care nu ploua niciodata

Beneficiind de fonduri europene, salina Turda a fost renovata in anul 2010. Salina e un lacas subteran pentru terapie dar mai ales pentru relaxare, un parc de distractii atat pentru copii cat si pentru adulti, in care nu ploua niciodata. Gasesti aici jocuri de biliard, tenis de masă, terenuri de mini-baschet sau mini-golf, un carusel şi un lac subteran, pe care te poti plimba cu barca. Jurnalistii de la “CNN” au clasat-o pe locul 2 în topul celor mai atractive 10 locuri subterane din lume, iar revistă “Business Insider” a plasat-o în topul locurilor “must-see”. “Daily Mail” o lauda, considerand-o “un parc tematic realizat gratie unor idei ingenioase”.

In salina era multa lume, mai ales pe scarile de lemn in “zig-zag”, unde cei ce urcau se intersectau cu cei ce coborau. Se creiau ambuteiaje. Poate ca aici, organizatorii mai au de lucru. Ajungeai mai usor in salile Rudolf sau Terezia, daca o luai pe scari, decat mergand cu ascensorul, care are locuri limitate. Am constatat ca langa “lacul codrilor sarat” de pe fundul salinei, nu mai picura din tavan, chiar daca la suprafata ploua, asa cum se intampla in alti ani.

Inainte de '89, salina Turda, era pe la coada clasamentului salinelor din tara. Salinele Praid, Slanic Prahova si Slanic Moldova, erau cele mai curtate. Atunci, l-am cunoscut pe directorul salinei Turda, dl. Ovidiu Mera, un pasionat geolog si bibliofil, care, amabil mi-a pus in brate un kilogram de documente bibliografice si fotografii despre aceasta salina. Intrarea in salina, in acele vremi, se facea doar dinspre centrul orasului, printr-o galerie lunga, ingusta si umeda. Astazi, cea din urma salina, a ajuns cea dintai.

Daca oraselul Turda are doua atractii turistice majore, adica salina si rezervatia naturala "Cheile Turzii", (in prezent, inundate), Clujul n-are decat una singura-"Gradina Botanica Alexandru Borza". In varful dealului Feleac ne confruntam cu un mic ambuteiaj, popor mult, politie, galagie. Ce se-ntampla? S-au montat separatoare rutiere pe mijlocul drumului ce coboara spre Cluj (lucru necesar), dar acestea, impiedica traversarea soselei de catre localnici. Unii au casa pe o parte a soselei si gradina, livada sau ogorul, pe partea cealalta.

Intrarea la gradina botanica costa 10 lei. Le tin amicilor naturii un “speech” despre cum arata gradina vara, cand aleea trandafirilor are trandafiri, cand gradina de cactusi, are cactusi. Lumea pare entuziasmata de vorbe, dar pe teren, faptele, stau altfel. De cativa ani, mie mi se pare ca gradina e putin cam neglijata de catre forurile locale. Singura atractie turistica a capitalelei Ardealului, sufera. Pavilionul japonez e-n reconstructie. Gradina romana nu seamana nici cu cea a celui mai sarac patrician din Roma. Langa ea, exista totusi doua morminte de granit, valoroase, ce dateaza de doua mii de ani si care-au fost descoperite prin zona. Doar serele arata bine dar vestitele frunze plate ale nuferilor termali, ce sustineau si-un “nou-nascut” pe ele, nu mai exista. In sera tropicala e cald, parca ai intra intr-o imensa sauna. Ea si-a pastrat farmecul de odinioara: te scufunzi intr-o jungla vegetala amazoniana, cu palmieri, ficusi, cactusi, mangrove si plante carnivore. La colectia de cactusi, n-avem acces, le admiram de dupa niste pereti de sticla. Am vazut in schimb cateva orhidee si palmieri frumosi, “live”. Si plante insectivore. Daca le aduci de-acasa cateva musculite intr-o cutie de chibrituri, plantele le vor inghiti intr-o clipita.

Gradina botanica se-ntinde pe 14 hectare si are 10.000 de specii de plante. Fiecare planta are denumirea ei, scrisa pe o tablita, in limba latina dar, poate n-ar fi stricat ca sa existe si un "ghid explicator" in casca sau in carne si oase, care sa ne prezinte mai in amanunt, multitudinea de ierburi si flori ce le-ntalneam in cale. La colectia de insecte si ierbar nici n-am mai intrebat daca avem acces. La gradina botanica Cluj, toamna nu-i ca vara.

Data viitoare, le propun turistilor din grup sa vizitam “Padurea Baciului”, care, cu doar cateva sute de arbori ce cresc in zig-zg sau in spirala sau care se incolacesc ca serpii si se unesc la varf intr-o imbratisare eterna, arbori ce te privesc cu niste noduri ciudate ce-au forma unor ochi, sau carora le lipseste coroana dar totusi cresc in continuare, nu te lasa in nici un caz indiferent ci iti face macar “pielea de gaina”.

Noroc ca prin gradina botanica a aparut dintr-o data, soarele si minunatele culori ale toamnei, au mai schimbat ceva din starea de spirit a grupului. Ne scurtam vizita si hotaram sa ne strangem in jurul unei cafele si-a unei guri de palinca si-apoi, in masina sa cantam cu totii, cantece de voie buna si de studentie

"Cand primesc de-acasa banii/Sunt un om recunoscut/Ma saluta toti golanii/Chelnerii-mi dau gratis de baut/Sunt student si n-am un ban in buzunar/Si de-aceea-s vesel si hoinar/Adevaru-i doar in vin/Spune-un vechi proverb latin/Hai sa bem si sa ne veselim! ".(youtube).

Concluzie

A fost o zi interesanta, in care am avut de toate. Si ploaie si soare si culorile toamnei si coborare in adancuri si o urcare pana-n dealul Clujului si la serele gradinii botanice si multa voie buna. A fost o zi care mie mi-a adus aminte de studentia din Cluj, cand imi luam cursurile, intram in gradina botanica pe-o gaura din gard si le citeam in liniste pe-o banca nestiuta de nimeni.

Pe drumul de-ntoarcere, faceam deja planuri pentru excursia viitoare. Unde vom merge? Poate pe Transfagarasan si la Cetatea Poienari, poate la Geoagiu si la Sarmisegetusa.

Dar asta va fi o alta poveste, de primavara.

---

VIZUALIZĂRI: 2394 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI