Trip to sky – Telegondola Transalpina/Vidra

TIPĂREȘTE

Vacanța desfășurată în vara lui 2021 a început pe Valea Oltului și s-a încheiat pe Valea Jiului, drumul de legătură utilizat fiind DN 7A Brezoi – Obârșia Lotrului – Petroșani. După o interesantă minicroazieră pe apele Oltului (vezi impresii) și o excursie relaxantă la cascada Lotrișor (vezi impresii) ne-am îndreptat repejor către Lacul Vidra pentru a prinde o plimbare cu telegondola.

În iarna lui 2012 pe Domeniul schiabil Transalpina s-a inaugurat o telegondolă cu două tronsoane care urma să deservească pârtia nou apărută în urma unui proiect de dezvoltare a infrastructurii de agrement în stațiunea Voineasa. Între timp investițiile au continuat, a apărut în 2017 și o parcare supraterană, s-a mai asfaltat câte ceva, s-au amenajat grupuri sanitare moderne.

Cunoșteam în urma informării că telegondola funcționa în sezonul de vară doar în weekend, de la 11.00 până la ora 18.00, din oră în oră. Ne-am grăbit cât am putut la plecarea de la cascada Lotrișor, dar drumul meandrat și localitățile ce trebuie străbătute ne-au încetinit cumva, ocazie de a admira locurile prin care treceam. Înainte puțin de ora 17.00 am parcat autovehiculul într-o alveolă pe marginea drumului național, am mers pe jos vreo 120 m până la clădirea de beton a parcării unde se află și casa de bilete. Pe ultima sută de metri au mai sosit câțiva doritori de plimbare, roata telegondolei se învârtea imperturbabil.

Prețul unei călătorii dus-întors este de 40 lei/adult (+ 2 lei taxa Salvamont), iar un copil între 3-14 ani plătește 25 lei (+ 2 lei). Am primit bonuri fiscale și cartele pentru acces și am pornit voioși către instalația pe cablu.

Instalația de transport este unică în România prin faptul că are două tronsoane interconectate de o stație intermediară. Urci în cabinele primului segment care se deplasează cu 6 m/s, străbați în peste 5 minute cei 1,99 km și te avânți în sus vreo 530 m diferență de nivel. Se deschid ușile, cobori pe peron în stația intermediară, faci câțiva pași și te urci în cabina celui de-al doilea tronson. Această linie e oblică față de prima, ceva mai scurtă (doar un pic peste 1000 m) și urcă circa 90 m în înălțime.

La orele amiezii târzii soarele încă strălucea cu putere încălzind cabinele prevăzute cu geamuri din plexiglass, gemulețul de mici dimensiuni, deși deschis, nu răcorea mai deloc spațiul astfel că faci un pic de saună până sus. Pe cele două banchete încap 8 persoane, dar din motive de pandemie se pot urca doar câte 4 persoane per cabină.

Ușor, ușor prindem altitudine, peisajul superb se deschide în fața ochilor scoțând din noi nenumărate aprecieri admirative. Lacul Vidra își etalează oglinda albastră cuprinsă de păduri de conifere, cu cât urcăm panorama este tot mai largă. Lacul a fost realizat în anii ' 70, se întinde pe mai mulți km și alimentează marea hidrocentrală subterană de la Ciunget. De la înălțime vedem barajul Vidra și urmele stațiunii Vidra – câteva fantome ale unor hoteluri pregătite pentru o eventuală olimpiadă de iarnă în epoca comunistă (pe FB).

Ajungem la stația intermediară, ieșim încălziți în aerul deja rece de la 1852 m, suntem îndrumați spre cabinele celui de-al doilea tronson. Același tip de cabine ne poartă peste o vale adâncă, în interior deja nu mai este așa cald, se observă clar diferența de temperatură la altitudine. Mi-a plăcut acest tronson datorită distanței mari dintre doi piloni centrali unde poți vedea curbarea cablului și simți că plutești, parcă cabina nu se mișcă deloc. La 1925 m altitudine coborâm și suntem întâmpinați de briza răcoroasă și de o salbă de norișori pufoși.

Am avut la dispoziție doar 30 de minute pentru a ne bucura de frumusețea munților, de a face câțiva pași cu capul în nori, de a sta 5 minute jos pe iarbă, de a capta numeroase imagini cu telefonul sau aparatul foto. În dreapta se vede o instalație modernă de teleski, iar jos în vale se văd câteva rulote lângă drumul numit Strategica (ramnicuvalceaweek.ro/21276).

O sonerie se aude dinspre stația de telegondolă – este semnalul că trebuie să ne îmbarcăm în cabine și să coborâm. Deja turmele de oi s-au retras la stână, iar soarele se lasă spre linia orizontului. Privim acum ceva mai liniștiți peisajul, nu mai suntem atât de surescitați ca la urcare; vedem și fața mai puțin plăcută: defrișările destul de întinse din zonă. După aproape 10 minute ajungem la punctul inițial de plecare bucuroși că am putut experimenta acest gen de plimbare în zona aceasta.

Concluzii. Nouă ne-a plăcut această incursiune spre nori, pe crestele munțilorc, chiar dacă nu a durat decât câteva zeci de minute. Plimbarea cu telegondola dublă a fost interesantă, peisajele sunt fabuloase. Nu ocoliți zona!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1324 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI