Zadar, n-am fost în zadar (II)

TIPĂREȘTE

Zadar a fost cea mai importantă cetate de pe coastele dalmate, de aceea aici s-au strâns destule bogății arhitectonice dar și artistice, ultimele, din ce au rămas neluate de cotropitori, sunt și azi în proprietatea unor biserici. Orașul impresionează cu clădirile vechi care au fost ocolite de bombe dar și cu cele refăcute. Este ciudat să circuli bine pe acele străzi pietruite de aproape 2000 de ani, îți dorești să fi văzut Riva înainte de 1943 când în locul gazonului de azi erau 18 palate elegante ridicate la sfârșit de sec. XIX, te întrebi, degeaba, qui prodest războaiele dacă ele aduc moarte și distrugerea culturii unui popor și constați că “adevărul istoric” este doar o asociere de două cuvinte și de cele mai multe ori atât, căci el se cumpără ca orice marfă din lumea asta. Filozofii ieftine și nefolositoare!! Mai bine să vedem pe unde ne-au mai umblat pașii și aparatele foto.

Piata Petar Zoranić și Sime Budinić este interesantă istoric dar și foarte plăcută, coroana imensă a unui copac aduce umbră la terase. Este situată între Piața Pet Bunara, Biserica Sf. Sime și Parcul reginei Jelena. Numele nu are nimic de-a face cu biserica Sf. Sime ci a fost dat în onoarea a doi scriitori ai Evului Mediu ale căror biografii le găsiți pe net. Petar Zoranić este primul autor de romane în literatura croată și poet patriotic, statuia lui se află și lângă biserica Sf. Chrisogonus iar Sime Budinić a fost scriitor, lingvist și traducător, specialist în glagolitică și slavă, bustul lui se află în mai multe zone ale orașului (glagolitica este limba veche a croaților, la un muzeu în alt oraș am scris și noi cuvinte în acest alfabet). Aici, în această piață, în timpul săpăturilor arheologice au fost descoperite adevărate comori, resturi ale clădirilor și drumurilor romane. Artefactele care se puteau muta fără probleme au fost duse la Muzeul de Arheologie - un loc pe care îl recomand pentru vizitare, eu voi scrie un articol separat pentru că merită. O parte au rămas pe loc și au fost trecute în conservare iar pentru iubitorii de istorie au fost acoperite cu sticlă, chiar și sarcofagul care conținea inițial patru schelete ce s-au dovedit, după inscripții, că aparțineau unor călugări locali, datarea cuprinde o perioadă între 750 și 850. Inițial locul a fost lăsat descoperit, problema era legată de nevoia de spațiu, acolo fiind o zonă pietonală intens circulată. Între timp cineva a inițiat acest proiect al acoperirii cu sticlă specială la nivelul caldarâmului, astfel că nici o activitate nu este restrânsă și se poate circula pe sticlă.

Biserica Sf. Donatus este simbol al orașului Zadar deși la prima vedere nu pare deloc interesant acest aproape cilindru de piatră de 27 m înălțime și mai ales când știi că interiorul este gol, cu ziduri reci fără fresce, cu etajul aproape lipsă, practic nimic care să te atragă. Dar în spatele acestei prime impresii se ascunde o istorie lungă și multe taine ale arhitecturii bizantine la ridicarea bisericilor cu plan octogonal-rotund, un amestec sau o prelungire a arhitecturii religiilor păgâne pe care creștinismul le-a preluat, precum și multe alte simboluri necesare politicii de stat. Biserica Sf. Donatus din Zadar este înscrisă pe lista scurtă de cercetare a istoriei arhitecturii bizantine a celor câteva celebre biserici de această formă din zona europeană, începând cu cea din Istanbul, Sf. Sergiu și Bachus și terminând cu cea din Zadar. Istoric, biserica s-a ridicat în perioada de început a sec. IX, se spune că imediat după cea din Aachen a lui Carol cel Mare iar cel care a primit misiunea de a o ridica, a fost episcopul romano-catolic Donatus, numit și Donato Zara, cel care a reprezentat ca ambasador cetățile croate ce negociau cu Carol cel Mare poziția lor de graniță între imperiul francilor și imperiul otoman, acest fapt fiind consemnat în documentele cancelariei francilor. Donat Zara a murit imediat după terminarea bisericii, se crede în 811 și a fost îngropat în acest lăcaș pe care tot el îl sfințise în taina Sfântei Treimi dar după ocupația franceză din sec. XIX, sicriul a fost mutat în biserica Sf. Anastasia unde este și azi. De atunci nici o slujbă religioasă nu s-a mai oficiat aici.

Privind atent zidurile - mă informasem suficient pentru a ști ce să caut - am văzut și eu acele blocuri de calcar cu inscripții romane, cu semne ale unor altare păgâne provenind din templele sec I e. n. De fapt chiar biserica este ridicată pe locul unui templu important al romanilor iar tehnica folosirii materialelor acestuia la ridicarea unui lăcaș creștin, are o simbolistică aparte, susține un istoric al arhitecturii bizantine. Și nu poți să nu te gândești atunci la Densuș și la alte bisericuțe construite în același stil dar la o scară mult mai mică.

Despre interior nu vă pot povesti, nu l-am văzut. Cât am stat noi acolo nu a fost deschisă și părea de ceva timp așa după mizeria care era în fața ușii. Mi-ar fi plăcut să văd cele două coloane romane din forum mutate în interior încă de la construcția ei, să calc pe dalele romane ale forumului care au fost păstrate ca pardoseală sau să ascult muzica medievală căci se spune că biserica are o acustică perfectă (azi am trecut pe Calea Victoriei în capitala nostră și dalele de zis granit montate acum 1 an sunt sparte, măcinate, joacă periculos sub tălpile trecătorilor, nici vorbă de siguranța pe care o ai pe drumurile romane din Zadar). Biserica este folosită pentru concerte, în lunile de vară în special, Serile muzicale Sf. Donatus sunt foarte apreciate.

Numele actual a fost dat de venețieni în sec. XV și este curios de ce o așa clădire a fost folosită în scopuri laice neonorante, cu atât mai mult cu cât este menționată în cronici celebre, prima dată în sec X de Constantin Porfirogenetul.

Biserica Sf. Donatus mi-a lăsat o impresie stranie, de mister, de loc ce are încă ascunse taine, legende și a cărei poveste întreagă nu a ajuns încă la lumină. De ce un așa edificiu măreț din mijlocul cetății a rămas un simplu depozit de muniție în vremea luxului venețian, de ce biserica catolică sau cea ortodoxă n-au fost interesate de ea, de acustica ei deosebită...

Catedrala Sfânta Anastasia / Katedrala Sveti Stošije este dedicată muceniței de origine romană “Anastasia cea vindecătoare de răni”, nume frumos căci “anastasis” înseamnă înviere. Ea a trăit în sec. III și a murit torturată groaznic din ordinul împăratului Dioclețian dar nu și-a lepădat credința creștină. Viața ei este legată de cea a Sf. Chriosogonus despre a cărui biserică am povestit și care i-a fost părinte spiritual.

Biserica Sf. Anastasia este ridicată în sec. XII pe locul unei alte biserici neocreștine din sec. IV probabil care-l avea ca protector pe Sf. Petru. În timpul episcopului Donatus rămășițele Sf. Anastasia sunt aduse la Zadar în această biserică sfințită de Papă și depuse într-un sicriu de marmură albă care păstrează și azi textul Sf. Donatus. Se spune că Sf. Donatus le-a primit în dar de la un împărat drept mulțumire că a negociat bine cu Carol cel Mare soarta cetății Zara. Părți importante din biserică au fost distruse în diverse războaie dar încă sunt vizibile părți din pardoseala cu animale, cristelnița din sec. VI. Arhitectural are o fațadă asemănătoare cu cea a bisericii sf. Chrisogonus.

Turnul catedralei Sf. Anastasia este un loc superb, nu foarte greu de urcat - doar 179 de trepte, primele foarte înguste, de o persoană, nici vorbă să treacă două una pe lângă alta - mai puțin ușoară este ultima parte dar odată ajunși sus, priveliștea este superbă, apele Adriaticii și câteva insule, Forumul Roman, clădiri și acoperișurile lor de țiglă roșie iar dincolo de portul Jadrolinei, clădirile orașului nou te încântă. Vizita în acest turn este 15 kuna și este deschis între orele 10 - 17, nu și duminica și în sărbători legale.

Turnul/campanilla a fost ridicat în sec. XV până la etajul I, restul din ce se vede azi a fost construit în sec. XIX de către Sir Thomas Graham Jackson, nume important căci acest englez a deschis de fapt calea descoperirii adevăratelor comori ale arhitecturii dalmate, umbrită până la el de cele ale statelor suverane europene.

Catedrala Sf. Anastasia alături de clădirea veche a seminarului, este parte a complexului Palatului Episcopal, ansamblu la care se zice că ar fi avut o contribuție valoroasă și Donatello. Despre decorațiile exterioare și interioare ale Palatului Episcopal, deosebit de bogate în simboluri vechi creștine, sunt multe de spus dar, cu puțin efort, găsiți informații bune pe net scrise nu pe bloguri unde multe sunt copiate eronat ci pe paginile istoricilor de artă.

Mânăstirea benedictină și biserica Sf. Maria se află pe o latură a Forumului Roman. Se poate vizita doar în timpul slujbelor și, ce este mai important, are un muzeu bogat despre care voi scrie separat. Aici este cea mai valoroasă expoziție de artă religioasă a orașului, “Aurul și argintul Zadarului” un loc interesant unde fotografiatul este strict interzis, o vizită costa in luna mai 20 kuna de persoană.

Biserica și mânăstirea Sf. Frane, foarte aproape de cazarea noastră Lenny Rooms și aproape de mare, un loc pe care l-am vizitat destul de greu dar a meritat, are un muzeu interesant și este ca bogăție artistică după biserica Sf. Maria.

Clădirea Universității este importanta pentru oraș căci, printre alte daruri Zadarul a avut și prima universitate din țară, în 1396, fondată de călugării dominicani, ordin cu o lungă istorie în zonă dar care au fost desființați de Napoleon Bonaparte în 1805, an când și universitatea a fost închisă din ordinul aceluiași Napoleon. Universitatea a funcționat cu intermitențe, după cum s-au perindat cotropitorii în ultimele două secole. Cea de azi a fost reînființată după ultimul război când Croația a cunoscut independența și alături de ea este refăcută și biserica Sf. Dimitrie, un fel de biserică a studenților.

Biserica Sf. Dominic, a acelui ordin care a înființat prima universitate croată (Domini - canes/ câinii Domnului, una din frumoasele legende despre numele ordinului și a sfântului) se află în partea vestică a peninsulei și a fost activă din sec XIII până când orașul a fost ocupat de Napoleon care a transformat-o în biserică de cazarmă. Astăzi a fost renovată, este biserică activă și în clădirile ei anexe funcționează Teatrul de Păpuși. Despre Sf. Dominic, dacă vreți să aflați, căutați și povestea rozariului, el este autorul rugăciunii “Bucură-te Marie” pentru care, spune legenda, Fecioara îi dăruiește mătănii de trandafiri, roze/ rozariu.

Un membru de frunte al universității din Zadar, Spyridon (Špiro) Brusina, cercetător, părintele studiului moluștelor din zona croată și mason renumit, are o statuie pe faleză, aproape de clădirea Universitătii, este acel bărbat șezând care ține în mână o scoică mare. Născut în 1845 la Zadar, a studiat la Viena și revenit la Zadar se implică în munca de cercetare a scoicilor și melcilor din Adriatica, corespondează cu Darwin și universitățile europene de prestigiu. În 1868 Participă la expediția internațională Les Fonds de la Mer care cercetează și marea ce scaldă țărmurile Zadarului, ocazie deosebită pentru Croația și Zadar, de fapt momentul nașterii cercetării științifice marine în această țară. O statuie cu care toți cei ce trecem pe faleză ne fotografiem, nasul lui este lustruit de câte mâini l-au pipăit. La fel și chelia, statuia îl reprezintă ca bărbat matur și nicicum ca pe tânărul frumos despre care a scris presa vremii. Fără să-i cunoaștem identitatea bănuim doar că omul gânditor își ghicește viitorul în scoica pe care o ține în mână. De fapt a fost chiar un ghicitor!

Arsenal este o clădire veche pe str. Tri Bunara, lângă restaurantul Kornat, ridicată în sec. XVI, care a folosit de-a lungul timpului construcției de vase mici de război și armament. Astăzi este un spațiu multifuncțional, de la conferințe, nunți, concerte, expoziții, tărguri. Nu l-am vizitat în interior, am trecut pe lângă intrarea principălă dar era închis.

Muzeul de Arheologie și Muzeul de Sticlă Antică - ultimul unic în lume susțin ei - sunt două locuri ce merită vizitate, le-am trecut pragul la amândouă dar dacă ar fi să recomand cuiva care nu are prea mult timp la dispoziție, Muzeul de Arheologie n-ar trebui ocolit. Sunt multe de spus despre ambele, în cel al sticlei antice n-am avut voie să fotografiem, dincolo da. Fiecare are taxă de vizitare de câte 30 kune, primul este administrat de Ministerul Culturii, al doilea are un statut aparte, probabil privat. Cum au legătură și parte din obiectele de la Muzeul Sticlei Antice le-am regăsit la Muzeul de Arheologie, voi încerca să scriu un singur articol.

Partea istorică a orașului Zadar este mult mai bogată în clădiri frumoase, vechi, care au povești interesante și de care se leagă nume mari ale culturii și științei europene: Palatul Nassis, Palatul Rectorului, Ghirardini, Capela Sf. Rock, biserica Sf. Mihail, toate “tinere” de 450 - 700 ani sau Palatul de Justiție de peste un secol, plus alte clădiri despre care nu poți afla nimic, toate acestea sunt locuri care dau farmec și un mister aparte orașului. Singurul loc în care nu am vrut să intrăm este Muzeul Iluziilor, este lângă Muzeul Sticlei Antice dar pur și simplu nu ne-a atras.

Zadarul este un oraș interesant, mie mi-a plăcut și sper să revin aici pentru că mi-au rămas zone neumblate. Aveam intenția dar din lipsă de timp nu s-a materializat anul acesta, să facem câțiva pași prin locurile cu povești ale cartierului Arbanasi, să aflăm pe viu povești albaneze, poate anul viitor. Surprinzător, în vremea când mă documentam, am constatat că pe multe ghiduri Zadar este amintit sumar, ca un loc de foarte mică importanță în Croația. Și nu erau ghiduri românești!

Celor care mergeți în Zadar și veți sta măcar o noapte, vă doresc să aveți înainte o zi foarte însorită ca astfel să vă bucurați de un frumos joc de lumini la Salutul Soarelui iar marea să nu fie prea calmă pentru a vă încânta auzul cu Orga unicat! Și nu uitați să povestiți pe AFA impresiile voastre!

Webmaster, te rog atașează youtube / Zadar - aerial footage. Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 2547 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI