Zadar, oraşul unde marea cântă la orgă

TIPĂREȘTE

Nu, nu e o figură de stil, aşa cum aţi putea fi tentaţi să credeţi, ci acesta este adevărul pur, însă voi ajunge să povestesc despre asta în ordinea firească a lucrurilor.

Mai înainte de toate, țin să spun că în articolul de față voi face referire doar la peninsula istorică, acolo unde se află centrul vechi al Zadarului, deși orașul contemporan se întinde mult mai mult, însă aria turistică de maxim interes nu depășește granițele acestui „deget” de pământ, de dimensiuni un km lungime, 400 m lățime ce se înfige în mare.

În plus, stabilind deja că vom merge într-o mică escapadă în orașul Zadar, fiind pentru prima dată în Croația, am făcut o documentare (recunosc, nu foarte amplă) despre urbea dalmată, în ideea să știm ce am putea face în cele două zile petrecute în oraș, o zi rezervând-o fără dubiu pentru Parcul Național Plitvice.

Cel mai bun plan a fost să descoperim orașul la pas, pe străduțe, cu harta în mână, fără mari țeluri și ținte, și să trecem în revistă toate obiectivele considerate de importanță din inima Zadarului vechi. E drept că recomandările venite fie de la Centrul de Informați Turistice sau de la personalul hostelului în care am stat, fiind clare pentru același areal. Suplimentar, acum, că tot eram la țărmul Adriaticii, nu puteam rezista să nu facem o baie, așa că am inclus în program și o vizită la plajă, chit că nu era foarte aproape.

Zadarul are o poveste veche, fiind fondat în secolul al VIII-lea Î. C. de iliri și colonizat de romani în timpul lui Iulius Ceazar, ulterior fiind disputat intens de croați, venețieni sau austrieci. Cu peste trei mii de ani de istorie, Zadarul se mândrește cu un trecut tumultos, bogat în evenimente și influențe.

În secolul XX, mai precis în anul 1920, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor l-a cedat Italiei care l-a deținut până în 1944, apoi a fost integrat în Iugoslavia pierzând titlul de capitală a Dalmației în favoarea orașului Split.

Distrus în mare parte de război, Zadarul a fost refăcut, cu această ocazie apărând în peisaj și clădiri noi din beton, iar farmecul orașului de odinioară pălise în fața construcțiilor ridicate în grabă de zelul postbelic.

Însă, odiseea Zadarului nu se sfârșise, acestuia fiindu-i dat să mai treacă printr-o încercare grea: războiul intern pentru independența Croației, dus din 1991 până în 1995. Dar, orașul a renăscut și a devenit o destinație turistică de top pe Coasta Adriaticii, fiind desemnat acum cinci ani „cel mai bun loc de vacanță din Europa” de către prestigiosul sait European Best Destinations.

Astăzi, Zadarul este unul dintre orașele de seamă ale Croației, cu circa 70.000 locuitori și un port important la Marea Adriatică.

Încep prin a spune că Zadarul vechi este înconjurat, sau mai bine zis, era mărginit de ziduri groase de apărare, ridicate încă din perioada romană, dar mare parte a fortificațiilor ce au dăinuit până azi, fiind din Evul Mediu, din perioada de influență venețiană, construite pentru a rezista atacurilor repetate ale turcilor. Acestea erau întrepătrunse de mai multe porți dintre care unele s-au păstrat până astăzi, deși câteva au dispărut odată cu modernizarea orașului și demolarea unor porțiuni unde au fost amenajate promenade. Din 2017, zidurile medievale construite de venețieni au fost declarate ca parte din patrimoniul mondial UNESCO.

Cea mai spectaculoasă poartă a Zadarului vechi și cea mai bine conservată, este Kopnena Vrata (Poarta Uscatului, un generos arc de triumf construit în 1543, însoțit de două arcade mai mici, pe care tronează leul înaripat, simbolul venețian. Canalul de lângă poartă, (Foša) alimenta odinioară șanțul de apărare al orașului-cetate, care era Zadarul în Evul Mediu. Astăzi, aici se află un cochet port de ambarcațiuni mici, elegante, iar pe țărm o clădire istorică și un vestit restaurant ce poartă același nume.

Se mai remarcă în mod deosebit Morska Vrata (Poarta Mării) ce înglobează în ea o arcadă romană, deși forma sa fusese dată în 1573, decorată fiind cu același blazon venețian: leul înaripat al Sf. Marcu. Se mai numește și Vrata Sv. Krešvana, adică Poarta Sf. Hrisogonus, după frumoasa biserică învecinată. Prin această poartă am intrat și noi la sosirea în oraș.

Dintre celelalte porți, merită amintită Vrata Sv. Roka, datând din 1570, pe care am văzut-o în apropierea pieței, Nova Vrata (în stil renascentist) deschisă de italieini în anii 1930, Vrata Sv. Dimitrija (Poarta Sf. Dumitru) redeschisă în 1873 pe locul uneia medievale după ce mult timp fusese închisă, precum și Lančana Vrata (Poarta Lanțului) ce făcea conexiunea dintre Trg Pet Bunara și port, cu aceeași soartă, deschisă de austrieci în 1877.

Pe latura de nord-est a peninsulei, vis-a-vis de orașul nou și port, pe ziduri a fost amenajată o promenadă de toată frumusețea, cu spații verzi pe mijloc, cu bănci de odihnă moderne, de forme diferite, bune de zăbovit un pic atunci când picioarele nu te mai ascultă așa de bine.

Vecinul nostru, dar și cel mai important loc din Zadar în epoca romană, era Forumul, care în zilele noastre nu mai este decât un imens spațiu presărat cu ruine scunde. A fost construit la începutul primului mileniu al erei noastre ca cel mai important loc de întâlnire al cetățenilor, era decorat pe trei laturi cu coloane de marmură și pe cealaltă având un maiestuos templu închinat celor trei divinități: Jupiter, Minerva și Iunona. A fost distrus câteva sute de ani mai târziu de un cutremur și folosit drept carieră de piatră pentru complexul ecleziastic ridicat ulterior în apropiere. Dintre coloanele de odinioară, azi una singură mai este în picioare, folosită multă vreme ca stâlp al infamiei, iar alta a fost mutată mai încolo, aproape de Piața celor Cinci Fântâni.

În Evul Mediu s-au edificat cele mai multe lăcașuri de cult sau monumente, de fapt fața Zadarului a fost dată în acea perioadă, de atunci acesta închegându-se ca cetate înconjurată de ziduri solide, protectoare. Desigur că nu voi povesti despre toate cele 34 de biserici vechi din zona istorică, însă câteva ar trebui menționate.

Aș începe cu cele aflate în proxima vecinătate a cazării noastre, în același timp cele mai importante atracții din inima orașului istoric. Cea mai de seamă este, fără îndoială, Catedrala Sf. Anastasia cu al său turn impunător, cel mai înalt edificiu din Zadarul vechi (56 m). Acesta se poate vizita contra sumei de 20 kn/persoană, iar priveliștea panoramică, de sus, de pe terasa micuță din vârf, este splendidă. Catedrala în sine, este și ea impresionantă, atât la exterior cât și la interior, stilurile baroc și romanesc în care a fost reconstruită în secolele 12-13, pe temelia unei bazilici foarte vechi, conferindu-i un aspect aparte. În catedrală sunt păstrate la loc de cinste, osemintele Sf. Anastasia, patroana orașului.

Catedrala se află pe strada Široka Ulica, principala arteră de circulație (pedestră, căci auto sunt interzise în centrul vechi) a orașului, știută drept Kalelarga. Aceasta străbate orașul de la est la vest, de la Forum la Narodni Trg (Piața Poporului), urmând calea Decumanus Maximus din epoca romană. Din ce am văzut, este cel mai aglomerat loc din Zadar, mulțimea de oameni formează adevărate valuri ce se deplasează în ambele sensuri, și, dacă ai fi vrut să arunci un ac nu prea avea unde să cadă, nici vorbă de distanțare fizică.

Biserica Sf. Donat (Crkva sv. Donata), situată și ea în miezul orașului vechi, lângă forum, se distinge ușor prin silueta sa cilindrică. Deși în zilele noastre, nu mai îndeplinește rolul unui lăcaș de cult (descralizată din 1797), ci este spațiu de expoziție și concerte dispunând de o acustică excelentă, în perioada medievală era unul dintre cele mai valoroase edificii religioase din Dalmația. E bine de spus că la fundația și portalurile sale au fost folosite diferite fragmente din construcțiile din Forumul Roman: arhitrave, coloane, capiteluri, un altar de sacrificiu, dar și piatră ca atare recuperată și utilizată pentru ziduri. A fost folosită și ca depozit militar, și ca muzeu.

Un alt edificiu religios de seamă din inma orașului este Mănăstirea Benedctină Sf. Maria, ridicată pe la 1066 de o nobilă bogată pentru Ordinul Benedictin în care a intrat și ea mai târziu. Are o clopotniță măreață, o fațadă în stil renascentist, un frumos claustru-după spusele unora-, iar în zilele noastre găzduiește muzeul de artă sacră Aurul și Argintul Zadarului. Este închisă mai mereu, noi, cel puțin, nu am văzut-o deschisă deloc în decursul celor trei zile când eram acolo.

Însă, noi am ținut să vedem Biserica Sf. Ilie, singura biserică ortodoxă din Zadar, construită de sârbi și greci pe vremuri, când unii dintre ei s-au stabilit în oraș. Lăcașul nu este mic deloc, dimpotrivă, mi s-a părut impunător, cu un aspect interior îngrijit și frumos pictat, în plus are o turlă semeață, pe măsură. Alături, se află Tezaurul Sf. Ilie, o bogată colecție de icoane, vechi obiecte, manuscrise, broderii, tapiserii, etc.

Alte edificii religioase demne de remarcat, dar și de vizitat ar mai fi: biserica Sv. Kreševan (Sf. Chrisogonos) care se află aproape de Poarta Mării, o bijuterie în stil romanesc, ridicată în jurul anilor 1000, de o frumusețe incontestabilă, biserica Sf. Simion (Crkva Sv. Šime), ce adăpostește sarcofagul sfântului, o capodoperă a artei medievale, biserica și mănăstirea Sf. Francisc cu un tezaur important și un claustru bine îngrijit. Aproape de acestea se află și biserica Sf. Nicolae, acum în proces de restaurare, deci nevizitabilă. Mie, personal, mi-a plăcut îndeosebi biserica Sf. Maria a Sănătății, situată în capătul vestic al străzii Kalelarga, la câțiva pași de catedrală, având o arhitectură absolut superbă. Am găsit deschis într-una dintre zile, am pășit înăuntru și am rămas încântați de aspectul interior simplu, sobru și elegant în același timp.

În celălalt capăt al peninsulei, merită atenție biserica S. Mihail, cea a Sf. Dumitru și cea a Sf. Dominic, toate reale opere de artă. În aer liber, se află ruinele bisericii Sf. Stomorica ce pot fi cuprinse dintr-o privire.

Cea mai largă deschidere din Zadarul vechi este Piața Poporului sau Narodni Trg, care încă din Evul Mediu era epicentrul vieții publice din Zadar, aici avându-și sediul principalele instituții administrative. Și astăzi este un loc destul de aglomerat, care freamătă de atâta lume. Are forma unui dreptunghi mărginit pe toate laturile de clădiri emblematice, iar în cafenelele și terasele deschise la parterul acestora, turiștii și localnicii se bucură deopotrivă de atmosfera boemă a locului. Pe latura nordică se află Gradska Straža, o construcție înaltă cu ceas, în formă de turn, ridicată în 1562, astăzi muzeu, în trecut sediul Gărzii Municipale.

Față în față cu Gradska Straža se găsește Gradska Loža (Loja Municipală), reconstruită în 1565, ce a fost pe rând tribunalul, consiliul și biblioteca orașului, astăzi fiind galerie de artă.

În piață atrage atenția un felinar cu aspect vetust care a fost instalat cu ocazia centenarului introducerii iluminatului public în Zadar și totodată în Croația.

O altă piață generoasă din Zadar ar fi cea numită Petar Zoranić în care se poate admira o coloană adusă din Forumul Roman dar și multe rămășițe antice descoperite în urma săpăturilor, protejate acum de sticlă groasă pe care se poate păși. Este delimitată de clădiri frumoase în fața cărora terasele restaurantelor îmbie trecătorii cu mesele așezate în stradă.

Din piața Petar Zoranić se poate trece cu ușurință în Trg Pet Bunara sau Piața celor Cinci Fântâni, amplasate în șir indian, deasupra cisternei constriute de venețieni în secolul al XVI-lea pentru a asigura alimentarea cu apă a orașului pe timp de asediu.

Între cele două piețe tronează falnic un turn pentagonal, numit Turnul Căpitanului, singurul ce s-a păstrat din cele zece ridicate tot de venețieni pentru fortificarea Zadarului. Astăzi este folosit ca spațiu expozițional și ca punct de belvedere, dar nu l-am vizitat. Dincolo de ziduri, peste Piața Celor Cinci Fântâni, se întinde Parcul Regina Jelena Madijevka (de Medici) ce a fost amenajat în 1829 deasupra bastionului Grimaldi, fiind primul parc public din Croația. O oază de verdeață prin care a meritat să ne purtăm pașii pe alei și să ne încântăm privirea cu flori și diverse plante.

Am mai întâlnit fântâni asemenea celor de aici, mai precis trei, în extremitatea cealaltă a peninsulei, în Trg Tri Bunara, datând din aceleași timpuri venețiene, poziționate între alte două clădiri emblematice: Micul Arsenal și Arsenalul cel mare, ce făceau parte din centura zidurilor medievale, având rolul inițial de depozit de muniție, transformate în zilele noastre în centre expoziționale sau de vizitatori.

Ieșind din incinta zidurilor, Zadarul este mărginit pe conturul peninsulei de strada Liburnska Obala (acolo unde este și stația de autobuz către aeroport) , iar dincolo de mare se zărește cu ușurință partea mai nouă a orașului, cele două fiind legate de podul pietonal care împarte portul în cel al ambarcațiunilor mici, elegante, numit Jazine și cel al vaselor mai mari, de excursii sau de călători, gen ferry, știut de Luka Port. Am traversat și noi podul, ne-am plimbat de-a lungul străzii Obala Kneza Branimira, luând-o pe urmă înpoi spre partea veche a orașului, fiindcă ne propuseserăm să nu ratăm piața de pește, respectiv, Ribarnica, care ne-a întrecut așteptările, în sensul că ni s-a părut foarte bogată, tarabele vânzătorilor fiind pline de foste viețuitoare marine abia „culese” din apă. În treacăt, am văzut-o și pe cea de legume-fructe, dar nu foarte impresionantă, iar în apropiere am dat de Centrul de Informații Turistice de unde am primit materiale, hărți, broșuri, dar și răspunsuri la toate întrebările noastre.

Apoi se intră în hățișul de străduțe înguste pietruite, lucioase în care te întâlnești cu istoria la tot pasul. Peste tot, vezi și cafenele, terase, restaurante elegante, după cum se întâlnesc vile, palate medievale ale nobililor vremurilor, restaurate fidel, ce găzduiesc în zilele noastre muzee, sedii ale diverselor instituții locale, consulate.

Dintre muzeele ce se pot vizita în Zadar, pe lângă muzeul de artă sacră Aurul și Argintul Zadarului pe care l-am amintit deja, aș mai menționa Muzeul de Arheologie, Muzeul Sticlei Vechi, Muzeul Iluziilor, Muzeul Etnografic, Muzeul Orașului.

Pe partea cealaltă a peninsulei, pe linia ce o încinge de la nord-vest la sud-vest, sunt câteva atracții și obiective must-see. Primul ar fi Riva sau promenada amenajată în secolul al XIX-lea pe locul fostelor fortificații, devenite inutile.

Austriecii au construit aici un chei pentru vasele de croazieră și un șir de palate elegante, care au fost ocupate de hoteluri și instituții. Au apărut cafenele și restaurante șic și, înainte de al doilea război mondial, când Riva a fost distrusă de bombardamente, aceasta devenise centrul vieții sociale a orașului. Au fost refăcute superbele clădiri în care funcționează Universitatea, vis-a-vis de care ne întâlnim cu monumentul din bronz al lui Špiro Brusina, omul de știință croat care a pus bazele malacologiei (știința care se ocupă de studiul moluștelor).

În capătul celălalt al promenadei Riva, ne întâmpină principalele puncte de atracție ale Zadarului, două piese unice de inginerie și artă deopotrivă: Orga Mării și Salutul Soarelui.

Orga Mării (Morske Orgulje) a fost realizată de arhitectul Nikola Bašič în anul 2005, fiind ajutat și de alți specialiști. Orga Mării, așa cum se vede din exterior, constă în trepte simple din piatră, cu orificii din care răzbat sunetele. Un sistem invizibil de tuburi muzicale, bine ascuns, produce sunetele prin acționarea aerului împins de valuri, cu alte cuvinte marea „cântă” diferit, în funcție de cât de liniștită sau de agitată se prezintă. Pot spune că mi s-a părut cel mai vizitat loc din Zadar unde trecătorii zăbovesc minute în șir să contemple peisajul ascultând marea cântând la orgă. Unii o fac chiar lipindu-și la propriu urechea de piatră, peste orificii, în dorința de a prinde „note” mai puternice. Cu certitudine, un loc menit pentru relaxare, în care muzica aceea destul de ciudată învăluie și îndeamnă la visare.

În 2008, același arhitect Nikola Bašič, a făurit la câțiva metri distanță de Morske Orgulje, chiar în colțul nord-vestic al peninsulei, Pozdrav Suncu (Salutul Soarelui) , o instalație formată din panouri solare dispuse într-un cerc cu diametrul de 22 metri care acumulează ziua lumina și o eliberează noaptea în jocuri hipnotice.

Înainte de începerea spectacolului nocturn, lumea se adună aici să se bucure de un alt spectacol, cel al apusului de soare, despre care marele regizor Alfred Hitchcock, a declarat în 1964 pe când stătea la fostul hotel Zagreb de pe Riva și-l admira din balcon, că este „cel mai frumos din lume” . Fie vorba între noi, discutabil! Pesemne că Hitchcock nu le văzuse pe cele din Oia, Sounion sau Florența, sau multe alte locuri din lumea asta mare. Nu mi s-a părut chiar cel mai frumos, dar unul dintre cele mai reușite!

În ultima dimineață, am inclus în program și o mică bălăceală la plaja Kolovare până la care ne-am rupt picioarele vreo jumătate de oră până am ajuns, însă chiar vroiam să ne le băgăm la propriu în Adriatică, mai mult din curiozitate. Plaja, destul de pietroasă și nu prea mare, deține Blue Flag și este dotată corespunzător cu dușuri, cabine de schimb, umbrele, șezlonguri. În apă nu se poate intra fără încălțăminte adecvată. Pentru o răcorire înainte de check-out a fost numai bună vizita la baie.

Zadarul vechi mi s-a părut un oraș complet, cu monumente din toate perioadele istorice ce au trecut peste el. În plus, mi-a lăsat impresia unui oraș curat, cochet, cosmopolit, dar mai înainte de toate foarte turistic. Nu gratuit a fost declarat în 2016 ca cea mai bună destinație turistică europeană.

Dacă vorbim despre cât de scump este, pot spune că nu este ieftin nicidecum, dar nici nu-ți omoară bugetul, totul este relativ și depinde mult de gusturi. Oricum, merită petrecută o vacanță în Zadar și, cu siguranță, pentru plăcerea jocului de cuvinte, nu va fi în zadar, adică degeaba!

Un site bun de consultat: https://zadar. travel/attractions/attractions

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=edkv2J0Uv1c

---

VIZUALIZĂRI: 5323 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI