Cascade pe Valea Jiului – minunățiile apei (II)

TIPĂREȘTE

Ne continuă incursiunile prin Valea Jiului în căutare de locuri pitorești, la poale de munte sau chiar sus pe creste. În primul articol v-am prezentat cascadele din Valea Lazărului și Valea Mării (vezi impresii), cea de-a doua reprezentând chiar un adevărat spectacol al Naturii cvasicunoscut. În jumătate din zilele petrecute în acea zonă geografică am făcut mici excursii către frumoase căderi de apă înșirate de-a lungul văii străbătute de râul Jiul de Vest.

Punctul de plecare spre toate aceste minunății a fost pensiunea Casa Mia din Lupeni (vezi impresii).

Cascada Firizoni. La indicațiile ghidului de la Uricani imediat după ieșirea din Valea de Brazi apare pe partea dreaptă un perete de stâncă (Cheile Oproni) și indicatorul de localitate Câmpu lui Neag. Lăsați autoturismul pe partea stângă în alveola care se deschide spre un drumeag – de aici mai aveți de mers pe jos aproximativ 100 de metri. Pe mâna dreaptă, lângă un podeț de beton, se deschid cheile Firizoni, aproape că nici nu zărești despicătura în stâncă din cauza vegetației și umbrelor, există un mic indicator de lemn către cascadă și marcaj „floare mov” ????.

Pereții de stâncă au câteva zeci de metri înălțime, la un moment dat trebuie să te cațeri pe o stâncă umedă și alunecoasă (există cablu de ajutor), dar după 100 m te trezești în fața unui zid de stâncă de circa 12 m înălțime. Acolo ar trebui să fie cascada, dar în vară abia se preling câteva fire de apă, primăvara debitul e mai mare. Firele se unesc într-un mic pârâiaș care formează o „săritoare” . Nu am stat foarte mult în acest loc, la ieșire pe drumul național am observat o figură de piatră, ar putea fi așa-numitul „Sfinx din Firizoni” .

Cascada Gârbovul. În drum spre campingul Valea Iarului, în cheile Scocul Jiului, ne oprim pe dreapta într-o alveolă, lângă un pod care duce spre un drum forestier. În acest loc, cu zgomot, apele Gârbovului se varsă în râul Jiu. La vreo 175 de metri de mers în ușoară urcare pe drumul pietruit dăm peste această cascadă.

Peste un prag stâncos șuvoiul înspumat de apă se aruncă de la o înălțime de 4-5 m cu zgomot asurzitor. Fundalul format dintr-o pădure de brazi, pietrele de mari dimensiuni din albie, micul lac verzui format la locul căderii apei, frunzele imense ale plantelor de pe mal creează o imagine drăguță. Ne pozăm la locul faptei, facem o probă de strigăte pentru a vedea dacă putem acoperi zgomotul cascadei, culegem o mână de zmeură ademenitoare după care ne îndreptăm spre autoturisme.

Cascada Sterminos. Pentru acest obiectiv am organizat special într-o zi o miniexcursie care s-a dovedit a fi foarte relaxantă. Punctul de acces se află în orașul Uricani, unde de pe DN 66A, aproape de podul care duce spre centrul orașului, se deschide pe dreapta strada Sterminos, asfaltată în prima parte. În principiu se poate ajunge cu autoturismul până la cascadă, sunt circa 4 km, drumul e pietruit și nu pune probleme nici autoturismelor mai joase. Noi am preferat să parcurgem doar primul kilometru cu mașina, după care ne-am delectat cu o plimbare ușoară de 3 km urmând firul unui râușor.

Traseul merge pe valea Sterminos, are grad de dificultate mic, diferența de nivel e undeva la aproximativ 200 m, pe fundal se ridică Masivul Tulipșa, parte a Munților Retezat. Am parcurs drumul în circa o oră pe sens, mers lejer, plus o oră popas la cascadă. Drumul forestier este accesibil în orice anotimp, cu bicicleta ar fi chiar frumos. Marcajul este constituit dintr-o „floare galbenă” ????, pe drum întâlnim și vreo două izvoare.

Cascada se ițește deasupra vegetației, vedem de la ceva distanță partea superioară a șuvoiului de apă. Ne-am chinuit puțin să traversăm un pârâiaș și niște hățișuri pentru a ajunge la baza căderii de apă. Apa formează o perdea albă ca spuma laptelui care aruncă stropi fini la o depărtare de câțiva metri. M-am cățărat pe o stâncă și am putuu observa astfel încă o treaptă a cascadei care se strecoară printre pereți înalți de stâncă – înălțimea totală ar fi undeva la 15 m. La coborâre am o „întâlnire de gradul III” cu un fluture de noapte mare aproape cât palma pe care l-am stârnit din scorbura sa în căutare de sprijin, iar pe drum ne-a tăiat calea un șerpișor comun.

Concluzii. Am descoperit în acest areal geografic piesaje superbe și locuri mai puțin cunoscute sau căutate de turiști. Am făcut câteva trasee ușoare, pretabile atât pentru copii, cât și pentru adulți fără prea multă experiență montană. Natura e atât de ofertantă, să avem grijă de ea!

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1602 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI