ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 21.11.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
OCT-2016
DURATA: 1 zile
prieteni
4 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 12 MIN

Cu NAZA & Zaha prin împrejurimile Clujului

TIPĂREȘTE

Un nou eveniment științific în domeniul în care activez profesional în viața de zi cu zi mi-a prilejuit deplasarea la Cluj-Napoca în urmă cu fix o lună. Motiv de dublă bucurie, căci aveam să mă întâlnesc și să petrec câteva zile cu fiica mea, pe numele ei de scenă Istețica, studentă în frumosul burg transilvan. Cu puțină vreme înainte, s-a întâmplat să primesc un PM de la prietena mea virtuală NAZARICA. Fiindcă nu puteam băga mâna în foc pentru datele furnizate de memoria-mi, am aruncat o ocheadă către contul dumisale... Și - să vezi și să nu crezi! - Clujul pare să fie și orașul de reședință al acestei doamne pline de viață care ne-a încântat cu atâtea povești minunate! Desigur că i-am anunțat apropiata-mi vizită și mi-am exprimat speranța că aș putea-o întâlni cu această ocazie. NAZARICA știe însă ca nimeni alta să transforme speranțele în realitate efervescentă: „Îți poți rupe doar câteva minute, pentru un pahar de vorbă sau chiar mai multe ore, pentru o mică excursie prin împrejurimile Clujului? ” „Mănânci, calule... ? ” N-am putut rezista generoasei oferte, evident! Excursie să fie! Am îndrăznit și-am rugat-o: „Ca să nu vin cu mâna-n gură, pot să-mi aduc și copila? ” „Normal, fără Istețica n-ar avea niciun farmec! ”

Și iată-ne într-o dimineață aurie de toamnă, îmbrățișându-ne bucuroși și emoționați în parcarea hotelului Napoca, de unde veniseră să ne pescuiască, NAZARICA și soțul din dotare, domnul Zaharia (pe scurt, Zaha). Eu și cu Istețica am fost anunțate de la început că vom primi informațiile cu lingurița, iar programul zilei avea să ne fie dezvăluit încetul cu încetul. Mie-mi convine! Părăsim Clujul pe drumul european în direcția Oradea și primul popas îl facem în Gilău, în dreptul unei mici plăcintării. Mirosuri divine ne împresoară imediat ce coborâm din mașină și, chiar dacă micul-dejun încă n-a reușit să devină o amintire, tot nu ne putem abține să nu cumpărăm câte o plăcintă (pentru mai târziu). Eu am ales cu varză, ceilalți cu brânză.

Străbatem Gilăul, comună mare, aproape orășel, și în următoarea localitate, Căpușu Mare, domnul Zaha rulează cu băgare de seamă, să nu rateze drumul ce se face în dreapta spre Straja. Drum de pământ, neasfaltat, dar destul de bătătorit, nu ne deranjează prea tare, căci în numai 2 km ne depune la baza delușorului pe care se află înălțată bijuteria de bisericuță de lemn! Oare NAZARICA o fi mirosit fascinația pe care o exercită asupra mea asemenea vechi lăcașuri de cult?!

Coborâm și ne încărcăm plămânii cu aer proaspăt și pur, în care plutește mirosul jilav de frunze ce putrezesc. Satul e cuminte și tăcut în lumina dimineții, doar un câine ne-a simțit prezența și ne latră din spatele unui gard. Trecem de poarta „cu acoperiș”, pe care o găsim închisă, dar nu încuiată și pătrundem în curtea încă verde, presărată cu câțiva copăcei. O troiță de lemn (ce-mi amintește de recenta noastră incursiune pe tărâmurile maramureșene) ne întâmpină în dreapta, iar un șir de trepte largi de piatră ne conduc până în pridvorul bisericii. Încercăm ușa de la intrare, dar n-avem noroc. Putem afla însă câte ceva despre istoria locului dintr-un înscris ce stă agățat în apropiere, dar mai ales de la domnul Zaha.

Se pare că satul, atestat documentar prima dată în 1219, a fost întemeiat de unguri, numindu-se pe atunci Gnetzed. A fost distrus pe la 1600 și repopulat cu români în jurul anului 1730. Aceștia proveneau în mare parte din Abrud (de unde și principalul nume de familie din zonă, Abrudan) și aveau misiunea să apere hotarele Episcopiei Mănășturului, ce se învecina cu cea a Almașului Mare. Românii-străjeri s-au gospodărit și în curând și-au ridicat trainică biserică din lemn de stejar, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril. Pictura interioară, de factură țărănească, naivă, a fost realizată mult mai târziu, în 1806 și poartă semnătura unui zugrav cunoscut în zonă, pe numele lui Dumitru Ispas din Gilău.

Biserica are formă aproximativ dreptunghiulară, cu altar semicircular. Deasupra pronaosului se înalță turnul-clopotniță, latura sudică este tivită cu pridvor îngust, iar acoperișul învelit în șindrilă. Interiorul păstrează icoane și cărți vechi, iar în curte, spre apus, pierdute prin iarbă, sunt câteva cruci vechi de piatră. Deteriorat cu timpul, acoperișul a fost recent refăcut de meșteri din Bârsana. Tot lor li se datorează frumoasa troiță și poarta de la intrare. Dăm și noi încetișor ocol bisericii, ne minunăm de îmbinările măiestre numai și numai din lemn, scrutăm întunericul dinăuntru printre perdeluțele de dincolo de micile ferestre, ne depărtăm și pozăm biserica din toate unghiurile, apoi coborâm pe unde am venit, cu regretul de a nu fi putut admira pictura veche și comorile din interior.

Revenim la drumul asfaltat și ne întoarcem vreun km sau doi spre Cluj, apoi cotim la stânga, pe drumul județean 1J, care ne poartă lin printre coline înflăcărate de spectacolul de culori al toamnei. Discuția dintre noi curge și ea firesc, ca între prieteni vechi, ascultăm muzică bună, plutește o stare de bine cu care ne umplem inimile cu toții. După vreo 20 km, facem dreapta înspre Cluj, pe E81 și după alți 7-8 km, cu puțin înaintea comunei Baciu, stânga, spre Sun Garden Resort. Aha! Am auzit eu ceva, cred că tot pe AFA...

NAZA & Zaha ne spun că n-au beneficiat niciodată de facilitățile acestui loc destul de exclusivist, dar vin adesea aici pentru că le place să se plimbe pe imensul domeniu. Înainte de a lua locul la picior, NAZARICA ne servește cu cafea și cu ceai proaspăt de mentă, făcute cu drag de mânuțele dumisale. Cât despre sandvișuri, suntem nevoite s-o refuzăm, încă nu ne e foame, dar lipăim totuși plăcintele cumpărate mai devreme. Apoi pornim „în expediție”...

Sun Garden Golf & Spa Resort (pe numele lui întreg) este, în linii mari, un complex de 5 stele ce se adresează în special jucătorilor de golf. Deține un hotel cu 30 și ceva de camere și apartamente, două restaurante și un pub, sală de fitness, o piscină exterioară și o alta interioară cu hidromasaj, tot felul de facilități de relaxare, gen saune de toate neamurile, baie turcească, duș emoțional (ce-o mai fi și aia?!). Oferă, deasemenea, posibilitatea de a practica diverse sporturi: ciclism, fotbal, tenis de câmp și de masă, pescuit. Dar cel mai mult complexul se laudă cu frumosul teren de golf cu 9 găuri (o fi mult? o fi puțin? nu mă pricep), întins pe aproximativ 20 ha, cuprinzând păduri și lacuri, printre care aveam să ne preumblăm și noi.

Urcăm pe aleea principală ce ne scoate din parcare, lăsăm în stânga un eleșteu înconjurat de statui de piatră, întruchipând zvelte siluete feminine; pe o plăcuță citim în română și în engleză că aria se cheamă Piața Romană (aveam să întâlnim peste tot mai apoi astfel de plăcuțe explicative). Hotelul ne așteaptă chiar în față, are formă de U cu deschiderea spre noi și încadrează în mijloc un aranjament cu flori și statui romane, despre care eu consider că e drăguț, dar Istețica îl cataloghează drept „cam kitch-os”. Intrăm și în holul spațios și luxos al recepției, căci avem nevoie să facem câte o vizită camerei de baie. Avem timp să admirăm și decorațiunile: buchetele de flori sângerii, pianul, telefonul și mobilierul retro, crosele de golf.

Afară din nou, lăsăm pe dreapta frumoasa piscină deja pregătită de hibernare, apoi urmăm parcursul aleii flancate de pomișori de tuia. Ajungem în curând la o intersecție, în jos putem continua pe Aleea Îndrăgostiților, în sus și spre stânga se urcă ușor spre bisericuță. Îndrăgostiți de viață și natură, alegem firesc prima variantă. În dreapta - o întindere vastă, parte a terenului de golf, cu gazon tăiat scurt-scurtuț, până în liziera pădurii. În fața noastră, aleea pietruită coboară lin și șerpuitor până la țărmul Lacului Eden, pe al cărui luciu se oglindește o clădire cu turnuleț, ca un mic castel, înconjurată de vegetație pictată în cele mai frumoase culori ale toamnei. Din loc în loc sunt fixate băncuțe, dar nouă nu ne arde să ședem, ne atrag tot felul de chestii interesante: ba un nufăr îmbobocit, ba un pâlc de ciupercuțe sau de brândușe delicate de toamnă, ba o jerbă de tufănele movulii!... Farmecul locului, de o sălbăticie studiată, este incontestabil! Ne facem poze pe micul ponton, unde ne reînnoim jurămintele de iubire :), apoi ne desprindem (cu greu) din acest decor de poveste...

Urcăm spre bisericuța de piatră albă, cu acoperiș în V adânc și cu turn-clopotniță. Am citit ulterior că aceasta ar fi fost construită după planurile unei vechi capele de secol XII ce s-ar fi înălțat cândva pe aici, pe undeva. Ușa din lemn sculptat este însă încuiată, azi n-avem parte să ne închinăm decât în fața altarului pădurii... Chiar în fața ei se întind Lacurile de Răsărit, dincolo de o perdea de copaci de aur. În spatele capelei, este zona de unde se lansează primele mingi de golf către imensitatea verde și ușor ondulată a terenului, ce se pierde tocmai hăt, departe, în pădurea ruginie. Peste tot sunt atenționări să nu călcăm, pe cât posibil, iarba frumos tunsă, așa că o luăm de-a lungul terenului, pe cărarea din margine, pe sub umbra copacilor.

În capăt de tot întâlnim și terenul de fotbal, împrejmuit cu gard de sârmă. Îi dăm ocol și o cotim cumva dreapta, urmând linia pădurii. Alte și alte peisaje de vis ne ies în cale: Lacul lui Eminescu, întunecat și misterios, Masa Tăcerii (o adunare de câteva pietroaie năpădite de mușchi), Lacul Sălbatic, ascunzând în străfundurile sale o tristă poveste de iubire... Din când în când mai întâlnim câte un petec verde cu iarba atent tunsă, câte o gaură în mijlocul unei mici suprafețe pudrate cu nisip și ne aducem aminte că totuși ne aflăm pe un teren de golf. Ba, la un moment dat, avem ocazia să urmărim și un jucător în carne și oase, cum se dă jos din mașinuță, cum își alege crosa potrivită și cum lovește apoi cu sete micuța minge, trimițând-o spre nicăieri!

Ne întoarcem agale spre parcare, aproximativ pe unde am venit, a trecut mai bine de-o oră și nici n-am simțit, așa de tare ne-am relaxat în acest decor semi-sălbatic! Acum, că am aflat că există un asemenea loc și în țara mea, parcă mai tare mi se umflă pieptul de mândrie! NAZA & Zaha au dreptate, e fain să vii aici chiar și numai să te plimbi!

Ceva senzații prin burtici ne dau de veste că se apropie ora mesei. Domnul Zaha a premeditat totul și, întorcându-ne pe E81 vreo câțiva km, tragem chiar la șosea, în spațioasa parcare a Motel-Restaurantului Bonanza. E călduț afară, dar totuși vremea de stat pe terasă, în aer liber, a cam trecut și ocupăm o masă în interior. Până vine ospătarul, avem timp să aruncăm o privire în jur și să ne facem o părere: luminos, curățel, fain! NAZARICA a mai pus la cale o surpriză și-și trimite consortul la portbagaj, să aducă sticla cu pălincuță aurie. Cine are voie poate să și guste, cine nu - doar să dea noroc... Asta-i viața; sau cum era vorba aia?! - „Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită! ” :)

Comandăm papa bun, eu paste și pui cu sos alb și tarhon, Istețica - legume la grătar cu cașcaval pane, iar soții ceva șnițele, parcă. Prânzul decurge în aceeași notă optimistă, savurându-ne mâncarea și continuându-ne conversația spumoasă. La desert, hotărâm să împărțim frățește 2 porții de papanași cu smântână și dulceață de afine, ceea ce înseamnă că ne revine fiecăruia câte un papanaș dolofan și... extrem de gustos! Mă credeți că îmi plouă în gură acum, când mă gândesc la el, mie, care nu mă-nnebunesc după deserturi?!

Dar ziua noastră turistică nu s-a sfârșit încă și domnul Zaha mai scoate un as din mânecă: vom merge puțin pe firul Someșului Cald, pe care se înșiră o salbă de lacuri de acumulare, până la barajul de la Tarnița. Ne întoarcem în acest scop în Gilău, de unde facem dreapta, așa cum ne îndrumă și un indicator și urcăm ușurel printre alte păduri înflăcărate. Depășim Lacul Gilău, traversăm râul de două ori și după câteva minute oprim deja pe marginea drumului, în vecinătatea barajului. Nu e multă lume, doar noi și încă vreo 4-5 ca și noi, ne plimbăm pe deasupra hăului și admirăm curgerea lină a râului de-o parte și luciul franjurat al lacului pe cealaltă parte. Cei interesați pot citi chestii tehnice despre baraj pe un panou imens, iar pescarii pot afla prețul pe care trebuie să-l plătească dacă vor să pună în tigaie pește proaspăt de Someș. Înotul este interzis, asta e valabil pentru toată lumea. Domnul Zaha ne spune că drumul însoțește mult și bine în sus firul apei, tocmai până la poalele Munților Apuseni, în zona Beliș-Fântânele. Ne propunem să ne întoarcem cândva și să urmăm tot traseul...

Plecăm tocmai când barajul este invadat de pasagerii unui autocar și mai facem un ultim popas, la coada primului lac, la Motelul Gilău, să bem o cafea sau un ceai și să aruncăm o privire asupra luciului pe care plutesc rățuște gălăgioase. Motelul se pregătește de un eveniment privat, în principiu nu primește clienți „externi”, dar face o excepție pentru noi, așa, pur și simplu pentru că e drăguță domnișoara de la bar. Ne bem băuturile cu ochii în imensitatea lacului, care se pierde departe în imensitatea pădurii...

În câteva minute intrăm din nou în Cluj, înaintăm greu, trafic de vineri după-amiaza, într-un oraș cosmopolit, capitală de provincie istorică, fostă capitală europeană a tineretului, cât pe ce capitală culturală europeană... Noii noștri prieteni ne depun în parcarea hotelului la ora când ziua cedează ștafeta serii. Primim și cadouri (de parcă n-ar fi fost de ajuns cât ne-au răsfățat toată ziua!), câteva CD-uri cu muzică bună; îmi amintesc că le-am adus și noi o amintire concretă, dar, de emoție, am uitat-o dimineață în cameră. Așa că Istețica dă fuga să o aducă, în timp ce eu mă topesc în zâmbetele lor de ardeleni adevărați, calzi și buni...

Mulțumim din nou și din nou, NAZA & Zaha, pentru această zi perfectă! Sunteți dincolo de cuvinte! :)

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de crismis in 21.11.16 18:49:03
Validat / Publicat: 21.11.16 21:44:54
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în CLUJ.

VIZUALIZĂRI: 1931 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

14 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P20 Sun Garden, Lacul Edenului, un colț de rai
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 67900 PMA (din 52 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol

14 ecouri scrise, până acum

calatorul
[22.11.16 08:40:01]
»

@crismis: Frumoasa plimbare prin aceste locuri minunate, am retinut ideile si propunerile de vizitare prin zona, desigur ca nu le stiam pe majoritatea dintre ele, multumim pentru relatare.

crismisAUTOR REVIEW
[22.11.16 09:01:25]
»

@calatorul: Multumesc! Precum am mentionat in articol, si noi ne-am propus sa ne intoarcem si sa petrecem mai multe zile in zona ca turisti!

Zoazore
[22.11.16 11:19:39]
»

@crismis: Am egoism pe tine! Acum ai simtit si tu ce-am simtit eu cand m-ati rasfatat voi doua, Zanele Dunarii!

Cu prietenii, plimbarile au alt farmec, parca-s mai frumoase!

Am citit (pe bune) pe nerasuflate TOT!

Frumoasa plimbare, frumoase poze!

crismisAUTOR REVIEW
[22.11.16 11:23:16]
»

@Zoazore: Invidia prieteneasca e pentru mine mangaiere pe neuron! Ai dreptate, parca perceptia locurilor e si mai puternica atunci cand stii ca si altii simtesc la fel!

mishu
[22.11.16 11:31:03]
»

@crismis: Citit, vazut, votat, acum comentariile

Plusuri - articolul scris foarte frumos se vede ca ati avut o zi minunata si cand ti-o petreci alaturi de prieteni e cu atat mai minunat. Eu ca @Nazarica m-am mai conversat prim mesaje sau ecouri si mi s-a parut a fi o persoana de toata isprava si ma bucur sa nu fiu singura care constata acest lucru.

Pozele zici ca sunt desprinse din povesti, atat de frumoasa ca nu stii pe care sa o alegi ca si favorite, si sunt convinsa ca vom vedea una la panoul de onoare.

Minusuri - Ca deh, ai si un mare minus, ca numai cand ma gandesc imi ploua in gura, dupa ce ca ai descris atat de bine acei papanasi insistand chiar cat de buni au fost ii mai pui si in poza? Sunt suparata rau, e destul de greu sa gasesti niste papanasi care sa fie perfecti, asa ca raman cu inghititul in sec.

Felicitari, votat cu mare drag.

Carmen Ion
[22.11.16 12:41:42]
»

@crismis: O plimbare superbă prin locuri unde n-am ajuns, în compania a două doamne tare dragi inimii mele.

Bravo, Cristina! Bravo, Nazarica!

NAZARICA
[22.11.16 13:30:46]
»

@crismis: Mai, fato, mai… - -

Ce surpriza am avut azi dimineata, cand am deschis intr-o doara… calculatorul!

Am citit cu sufletul la gura… pe unde v-ati “preumblat” cu Naza si cu Zaha. Ce imagini proaspete, mustoase, zemoase! (cum sa le zic?), impodobite cu figuri de stil, metafore…

Asta insemna sa ai HAR si DAR! Mai, mai, era sa nu re-cunosc locurile. Oare sa fi fost si noi pe-acolo?

Cu atat farmec si savoare ai povestit totul, atat de frumos ai descris lumina de arama a toamnei. Ce imagine, dom’le, adica, DOAMNA, ….

azi n-avem parte să ne închinăm decât în fața altarului pădurii!

... (si multe altele la fel de frumoase).

Stii ca nimeni alta sa infrumusetezi totul… hmmmm, zice-se ca ochii frumosi, vad frumos… zau, daca n-ai talent de scriitoare!

Multumesc de surpriza si… va mai asteptam pe la Cluj-City!!! --

crismisAUTOR REVIEW
[22.11.16 19:08:47]
»

@mishu: Ma speriasem, da' pan' la urma si minusul e tot un fel de plus ... Ai inteles bine ideea, totul a fost perfect, inclusiv papanasii!

@Carmen Ion: Mulțumesc, sa stii ca te-am pomenit de cateva ori!

crismisAUTOR REVIEW
[22.11.16 19:18:30]
»

@NAZARICA: Naza & Zaha, sunteti lipiti de inima mea pentru totdeauna, cu superglue-ul prieteniei profunde sunteti lipiti! Abia asteptam sa gasesc ragazul sa povestesc mica noastra aventura, ziua noastra perfecta!

Nu stiu daca mi-oi fi gresit vocatia, oricum e prea tarziu sa-mi pun astfel de intrebari (sau nu?!), stiu sigur ca atunci cand privesc cu ochii sufletului, si cuvintele curg de la sine. Nu pot decat sa ma bucur daca vorbele mele ti-au intors macar o mica parte din bucuria pe care ne-ai pricinuit-o cu ideea acestei excursii!

Va imbratisez si va iubesc! Si va asteptam si noi pe malul Dunarii, om gasi cate ceva de facut si pe aici!

Yersinia Pestis
[22.11.16 21:48:58]
»

Uite, de-aia te citesc eu pe nerăsuflate, că scrii frumos! Și prinzi detalii pe care eu nu le-aș vedea... și pentru că ai talent!

Categoric, consider Clujul ca fiind cel mai frumos oraș al Românicii și aproape că sunt invidios pe cei ce locuiesc acolo.

În septembrie, anul trecut, am stat vreo 3 zile în Cluj, acasă la un prieten din Mărășești dar care este clujean, din naștere. Nu o să pot înțelege, neam, cum a putut lăsa asemenea oraș pentru Mărășești???!!! Da-l toc la cap mereu pe tema asta, trebuie să-și revină!

În cele 3 zile am fost prin multe locuri, inclusiv într-un sat, Panticeu, dacă rețin corect. Era aceeași liniște de început de lume, oameni liniștiți și civilizați, eu, care sunt un hiperdinamic, eram rușinat de nerăbdarea mea...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
crismisAUTOR REVIEW
[22.11.16 22:16:37]
»

@Yersinia pestis: Am mai povestit asta, dar nu stiu daca pe AFA: am fost in Cluj prima data in vara lui 2014, cand fiica mea a dat examen la Arte (bine, am mai fost o data, pe la 14 ani, in excursie cu parintii, eram racita-cobza, dar asta nu se pune, ca nu-mi amintesc mai nimic). Examenul la Arte tine aprox. o sapamana, implicand mai multe probe practice. La finele acestui interval de timp, am remarcat un lucru: "Doamne, dar timp de 7 zile nu am avut nicio cat de mica diversiune cu nimeni!!! " E posibil asa ceva?! Sa nu te certi cu nimeni timp de o saptamana?!

Chiar nu m-a deranjat nimic?! O, ba da! Uite, ospatarii astia se cam misca in reluare. Stai 10-15 minute sa primesti meniul, tot atat sa ti se ia comanda si tot atat sa primesti nota. Oamenii astia au alt ritm, mult mai tihnit ca al meu!

... Ar fi posibil oare ca problema sa nu fie la ei (fiind atat de multi), ci la mine?!! Probabil ca da.

Asta iti ridica mari semne de intrebare, sa stii... Adica stii, iti imaginezi... Fiica mea deja se plictiseste cand vine acasa in vacante, nu stie cum sa plece inapoi. O inteleg, as merge si eu cu ea de fiecare data, daca-as putea!

Yersinia Pestis
[22.11.16 22:25:46]
»

@crismis: Da, când am stat la Cluj, parcă am fost într-o bulă atemporală. Cele 3 zile mi s-au părut mai mult de-o săptămână, dar, nu m-am plicitisit deloc!

Panticeul (așa se cheamă, am verificat după ce am scris ecoul) este un sat rupt, parcă, din secolul trecut, liniștit, molcom.

Clujul are o eleganță a lui, un stil aparte, este normal ca fiica ta să nu vrea să stea departe de el. (Ha, nu mi-aș fi închipuit, ever, că nu e studentă la medicină!!!). Eu, unul, chiar dacă-s vorbăreț de felul meu, când vine vorba de Cluj, sunt mut, încă trăiesc sentimentul ăla de uluială, nu m-am adunat... Frumos, tare frumos oraș!

crismisAUTOR REVIEW
[22.11.16 22:37:04]
»

@Yersinia pestis: Ha! N-ai gresit prea tare! Acum e studenta la Psihologie. Dupa un semestru la Arte, a realizat ca nu se vede traind din asta. De fapt, ea, micutza, a vrut de la inceput la psiho-pupu, da' au deturnat-o profii de la Liceul de Arte, ca cica talent ca al ei mai rar, alea-alea...

Cred ca n-a gresit cu a doua alegere, acum e prima din an. Fata lu' mama!!!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Yersinia Pestis
[22.11.16 23:00:15]
»

@crismis: Mișto, chestia cu psihologia ! Adriana o exersează pe mine și, când o lasă, pe Luminița, fata noastră. Eu n-am ce face, sunt cobaiul de serviciu, Luminița-i mai dă flit! Deși, fiie-mea, care a terminat Relații Publice și Comunicare, comunică, bre... răbdarea Adrianei, în acest caz, e infinită! Ce vrei, are cursuri de dezvoltare personală...

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
6 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
calatorul, crismis, mishu, NAZARICA, Yersinia Pestis, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Clujul şi împrejurimile:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.75311589241028 sec
    ecranul dvs: 1 x 1