În vizită la Cetatea Medievală a Severinului

TIPĂREȘTE

Cetatea Medievală a Severinului a fost unul dintre obiectivele pe care am vrut să le vizităm în timpul scurtei noastre șederi la Drobeta-Turnu Severin. Cetatea se află pe faleza Dunării, iar accesul către această fortificație a fost simplu. Am parcat mașina pe bulevardul Carol I, am traversat în câteva minute Parcul Dragalina și am ajuns lângă cetate.

Din punct de vedere istoric, începuturile acestei fortificații se regăsesc în urmă cu aproape 1000 de ani, în jurul anului 1050, atunci când regele maghiar Ladislau I (cel Sfânt) a poruncit ridicarea unei cetăți de apărare în acel punct. Cetatea urma să fie construită în vecinătatea unui vechi castru roman, nu departe de ruinele piciorului podului ridicat de arhitectul Apolodor din Damasc.

Cetatea s-a dezvoltat destul de repede (beneficiind de poziția sa strategică) și a fost deseori motiv de dispută între regii maghiari pe de o parte și voievozii munteni ori țarii bulgari pe de altă parte. Aflată oarecum la granița dintre ortodoxie și catolicism, începând cu anul 1406, Cetatea Severinului va avea ca unic scop apărarea contra pericolului turcesc. Acest lucru a fost posibil în urma unui tratat de alianță antiotomană, pact încheiat de voievodul Mircea cel Bătrân cu regele maghiar Sigismund de Luxemburg. Având formă dreptunghiulară, fortificația era compusă în acele vremuri dintr-un donjon de mari dimensiuni, un turn cu trei etaje pe latura nord-estică, șase alte turnuri de apărare, iar în exterior se aflau două valuri de piatră și un șanț cu apă. În centru era amplasată o capelă închinată sfântului Severin de Noricum.

Anul 1524 marchează o schimbare majoră în existența cetății, fortificația fiind cucerită de către armata sultanului Suleyman Magnificul. Acesta dă ulterior ordin ca cetatea să fie demolată, iar pietrele rezultate din dărâmarea zidurilor au fost folosite pentru ridicarea altor fortificații la sud de Dunăre.

În ultimii 10 ani, cetatea a trecut printr-un amplu proces de reabilitare, iar din anul 2015 a fost reintrodusă în circuitul turistic.

Vizita noastră la Cetatea Severinului a durat cam o oră, timp în care am străbătut agale aleile amenajate din interiorul fortificației. Am ajuns acolo după ora 18.00 și mai erau câțiva vizitatori în același timp cu noi. Pentru a intra în cetate, am traversat un pod peste un șanț și am ajuns la poarta principală. Imaginea de ansamblu este dominată vizual de ” Turnul lui Sever” , dar au mai trecut câteva minute până să ajungem acolo. Privirile ne-au fost reținute de informațiile afișate pe câteva panouri, apoi am ajuns în dreptul unui monument dedicat domnitorului Mircea cel Bătrân, în vârful căruia este realizat un portret al acestui voievod.

Lângă Turnul de Nord-Vest este amplasată o spânzurătoare, semn că vremurile dificile din trecut impuneau pedeapsa capitală pentru eventualii trădători. Am urmat aleea de vizitare și am ajuns în interiorul incintei de piatră cu formă pătrată, înconjurată de ziduri înalte de circa cinci metri; privind în sus, cerul părea și el prizonier între zidurile fortificației.

În ceea ce privește Turnul de Nord-Est, numit și” Turnul lui Sever” , acesta încă mai păstrează un perete de unsprezece metri înălțime, reparat în câteva rânduri de-a lungul timpului; turnul este parcă un simbol al încăpățânării cu care cetatea a rezistat atacurilor repetate, vreme de câteva secole. Interesant este și faptul că în dreptul acestui turn exista o poartă ce conducea către un tunel secret care se îndrepta spre Dunăre.

Pas cu pas, am ajuns în zona centrală a fortificației, unde se află ruinele bisericii. Trebuie spus că în anul 1382, în Cetatea Severinului au fost puse bazele Episcopiei latine a Severinului, iar biserica romano-catolică îl avea ca patron spiritual pe Sfântul Severin de Noricum (în italiană San Severino). Atunci când stăpânirea cetății se schimba, această biserică își modifica închinarea confesională în conformitate cu religia noii stăpâniri.

Ajungând pe latura dinspre Dunăre a cetății, atenția ne-a fost atrasă mai degrabă de mărețul fluviu decât de panourile informative din apropiere. Am coborât câteva trepte și dincolo de o arcadă de piatră am găsit un loc numai bun pentru câteva fotografii de familie.

A existat și un lucru ce nu prea ne-a plăcut, remarcat pe parcursul vizitării obiectivului. În zona nordică a cetății, în interiorul obiectivului, se află o încăpere cu ferestre de termopan. Acolo sunt expuse fotografii cu diferite obiecte descoperite în timpul lucrărilor arheologice. Poate că ar fi trebuit identificat un alt loc pentru respectiva expoziție, sau poate folosită o altă soluție pentru ca între atâtea ziduri străvechi și impunătoare să nu se strecoare ferestrele respective.

Am părăsit Cetatea Medievală a Severinului cu gândul la alte fortificații din România pe care le-am vizitat de-a lungul anilor, puține dintre ele arătând atât de bine precum aceasta. Mai degrabă multe locuri de acest fel zac printre buruieni, sufocate de nepăsarea celor care ar ar trebui să se ocupe de restaurarea lor și de readucerea în circuitul turistic.

În acea seară aveam să vizităm alte două obiective interesante:” Castelul Artelor” (despre care am scris deja pe site) și Podul lui Traian, ridicat de către Apolodor din Damasc (mai precis ruinele acestuia).

Ajuns la final de articol, vă recomand să vizitați Cetatea Medievală a Severinului dacă veți ajunge prin acea frumoasă parte a țării noastre!

Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 1109 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI