Biserici de lemn bihorene – mărturii ale istoriei

TIPĂREȘTE

Din cele mai vechi timpuri, poporul – care nu a avut întotdeauna un simț al monumentalului, al grandiosului, dar l-a avut cu prisosință pe acela al distincției, al fineții și eleganței – și-a clădit biserici de o mare varietate de stil, cu multe bogății și podoabe, ce dețin atât valori materiale, cât și spirituale, sintetiza Ernest Bernea în lucrarea „Civilizația română sătească”.

Primele lăcașuri de cult au fost ridicate din lemn, geniul meșterilor populari manifestându-se într-o arhitectură eclezială care în ciuda materialului mai puțin rezistent în timp a dăinuit timp de secole. Priceperea meșterilor și arta desăvârșită a construcțiilor sacre din lemn, alături de îngrijirea permanentă a bisericii de către comunitatea sătească au reprezentat premise ale supraviețuirii în bună stare vreme de veacuri (din păcate, azi interesul pentru prezervarea acestor monumente a scăzut drastic).

Savantul Nicolae Iorga afirma la rândul său, în monumentala lucrare „Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor”, că vechile noastre vetre de spiritualitate și cultură au mai toate o bisericuță de lemn la începutul destinului lor. Biserica a constituit instituția sătească care a concentrat viața comunității, locul în care se derulau cele mai importante evenimente din viața omului.

În Transilvania viața religioasă a cunoscut multe dificultăți și piedici, a trecut prin transformări și prefaceri mai mult sau mai puțin evidente. În general forma bisericii de lemn din această zonă aflată vreme îndelungată sub stăpânire străină și influențată de curente apusene denotă simplitate și eleganță prin verticalitate. Vechile lăcașuri de cult transilvane din lemn au formă de corabie și ne prezintă o turlă înaltă, ascuțită.

Îmi plac bisericile de lemn de pe tot cuprinsul României și încerc să văd câte una sau mai multe oriunde ajung. Ele concentrează întreaga viață religioasă a comunității din care fac parte și sintetizează prin simplitate și naivitate gândirea religioasă a oamenilor locului. Fiind în vacanță în Apuseni nu am ratat ocazia de a vedea câteva astfel de bijuterii din lemn din sud-estul județului Bihor.

Biserica de lemn „Sfântul Dimitrie” (1796) – Fânațe

Ieșind de pe serpentinele șoselei care vine de la Arieșeni și Vârtop întâlnim în satul Fânațe, pe malul râului Crișul Băiței, două biserici. Bineînțeles cea mai impunătoare e cea de zid, dar în spate rezistă cu stoicism lăcașul cel vechi, din lemn și lut. Pe lângă hramul din titlu, biserica are drept patroni și pe „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil”.

Ridicată pe urmele unor biserici mai vechi edificiul păstrează împărțirea tradițională, o caracteristică fiind prezența celor două intrări: una în naos pentru bărbați și alta în pronaos pentru femei. Valoroasă este pictura interioară, originală, specifică Țării Crișurilor, dar pe care nu am avut ocazia să o admirăm.

Am ocolit biserica pentru a surprinde arhitectura și tehnica de construcție; deși restaurată prin 2010 deja se văd din nou semne de degradare. Mi-a plăcut turla țuguiată și ancadramentul de lemn al ferestrelor.

Biserica de lemn „Sfântul Mucenic Teodor Tiron” (1754) – Rieni

Mergem mai departe prin Depresiunea Beiușului și în satul Rieni, în apropierea Crișului Negru, descoperim un monument în suferință. Norii plumburii, amenințători se pogoară asupra turlei fără acoperiș accentuând atmosfera de părăsire, de suferință. Turnul de 23 de m înălțime nu mai are căciula piramidală de deasupra balconului.

Ctitorie a unor fețe bisericești și capodoperă a unui meșter popular din secolul al XVIII-lea, biserica m-a impresionat prin frumusețea elementelor arhitecturale. Portalul de intrare e format din cinci benzi alcătuite din diferite motive geometrice, simboluri solare și „pomul vieții”. Corpul edificiului religios e înconjurat de o funie sculptată din lemn, capetele grinzilor se încheie în „coadă re rândunică”, iar consolele sunt „zimțate”. Pe pereții laterali sunt atârnate cruci de lemn pictate, vechi de peste un secol și jumătate.

Biserica de lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” (1756) – Sebiș

La 7,5 km distanță de Rieni, în afara satului Sebiș, aproape de malul Crișului Pietros, găsim o altă biserică de lemn. Ne atrage acoperișul cu pantă accentuată, turla pătrată aproape integrându-se în arhitectura lăcașului; ansamblul religios este completat de un turn-clopotniță exterior realizat în aceeași manieră pe la începutul anilor 1980 pentru a degreva turnul de pe biserică de greutatea clopotelor (unul din ele datează de la sfârșitul veacului al XVIII-lea).

Am fost impresionat și aici de ornamentele sculptate în lemn care decorează fațadele, de portalul care conține simboluri solare și motive geometrice. Vedem și aici funia de lemn care înconjoară edificiul, crucile eroilor agățate de pereți sub acoperișul înalt de 30 m și ochiurile mici de fereastră. Am citit că piciorul mesei din altar e realizat dintr-o stalagmită, iar pictura și interiorul sunt deosebit de frumoase (circulă fotografii pe Internet).

Biserica de lemn „Sf. Ioan Teologul” (1733) – Brădet

În drum spre Peștera Urșilor din Chișcău (vezi impresii), în satul Brădet, pe un bot de deal se înalță o superbă biserică de lemn, model pentru alte lăcașuri din zona Bihorului. Construită pe locul unei biserici mult mai vechi cu ajutorul localnicilor biserica din Brădet este o capodoperă a artei populare țărănești. Singurul aspect care strică azi această compoziție este acoperișul de tablă.

Portalul este o minunăție formată din cinci benzi sculptate cu motive diferite, benzi încheiate în partea cu jos cu frunze (sau inimi). În partea de sus se văd „coarnele berbecului”, „crucea cu brațe duble” și „funia răsucită”. Ușa din lemn e țintuită cu cuie metalice, restul îmbinărilor fiind executate în mod natural prin sculptare și utilizarea cuielor de lemn. Motivul „frânghiei răsucite” e prezent pe corpul bisericii, consolele sunt prevăzute cu forme zimțuite și cruci de lemn sunt fixate pe pereții exteriori.

De pe promontoriu se zărește o parte din Depresiunea Beiușului, acoperișurile roșii ale caselor și înălțimile munților. Monumentalul portal ornamentat al bisericii din Brădet constituie un element definitoriu pentru arta religioasă, model urmat și de alți meșteri populari din zonă.

Concluzii

Recomand celor aflați în zona Bihorului să se oprească câteva minute la o biserică sau două, monumentele religioase de lemn sunt deosebite. Cea mai accesibilă este cea din Brădet, deoarece se află chiar pe traseul spre Peștera Urșilor. Sculptura în lemn, motivele ornamentale și elementele arhitecturale demonstrează ingeniozitatea meșterilor populari, soluții simple și trainice în timp.

Singurul regret este faptul că interiorul acestor biserici se poate vizita doar în timpul sau imediat după desfășurarea slujbelor religioase. Ele nu sunt accesibile după un program sau nu pun la dispoziție un număr de telefon la care să poți suna și chema pe cineva să deschidă. Și e păcat de frumusețea frescelor, a mobilierului vechi, a icoanelor și obiectelor religioase – nu sunt valorificate, vizitatorii nu au cum să cunoască importanța lor dacă bisericile sunt încuiate.

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 456 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI