La pas prin Cisnădie

TIPĂREȘTE

Aflat la 8,5 km de Șelimbăr care ne găzduia la Vila Bel Ami, orașul Cisnădie - Heltau în dialect german - prezenta pentru noi un mare interes mai ales datorită ansamblului cetății cu Biserica Evanghelică fortificată.

Fondată de coloniștii germani aduși de regele Géza al II-lea al Ungariei pentru a apăra granițele regatului împotriva invaziilor cumane, pecenege și tătare, localitatea a fost menționată pentru prima dată în anul 1323 într-un document din care se înțelege că Heltau era "o localitate mare ai cărei locuitori cunosc foarte bine meșteșugul prelucrării lânii". Se crede totuși că biserica de piatră dedicată Sfintei Walpurga a fost fondată înaintea anului 1323.

Sunt multe date demne de reținut în istoria orașului Cisnădie, dar eu mă voi opri doar la câteva. În anul 1425 în Cisnădie a fost construit primul turn cu ceas din Transilvania. Pentru că biserica și turnul au fost lovite de multe ori de trăsnete, în 1795 a fost montat pe turnul bisericii primul paratrăsnet din Transilvania. Demn de reținut este și faptul că în 1945, un număr de 870 de persoane de etnie germană din Cisnădie - bărbați și femei - au fost deportați la muncă forțată în Uniunea Sovietică. La Cisnădioara, localitate învecinată, în curtea Bisericii Evanghelice se află un monument comemorativ. 35 de persoane deportate au murit, iar dintre cei care au supraviețuit și s-au întors patru ani mai târziu, unii au fost duși în Germania. După 1950 a început exodul sașilor transilvăneni spre Republica Federală Germană având ca prim motiv reîntregirea familiilor din care bărbații au fost deportați după cel de-al doilea război mondial. Anul 1989 a declanșat emigrarea în masă a sașilor astfel încât în prezent, la Cisnădie populația majoritară este cea română. Sașii au lăsat în urmă o istorie complicată, marcată de evenimente majore, dar și amprenta civilizației și culturii lor. Casele săsești cu porți înalte și curți ascunse după ziduri încă sunt o curiozitate pentru cei care vin mai rar în zonă.

Biserica Evanghelică fortificată

Biserica Evanghelică din Cisnădie, dedicată Sf. Walpurga, a fost ridicată la începutul sec. XIII ca o bazilică romanică. În timp a suferit mai multe transformări pierzându-și aspectul romanic. Prima atestare documentară este în anul 1349. În a doua jumătate a sec. XV și în prima jumătate a sec. XVI biserica a fost transformată în stil gotic.

După atacul turcilor din 1493 biserica a fost fortificată prin supraînălțarea și dotarea cu metereze a turnului central, supraînălțarea absidei și construirea a două bastioane. Biserica a fost înconjurată de trei centuri de ziduri prevăzute cu coridoare de apărare, turnuri și bastioane, precum și cu șanțuri care - în caz de nevoie - puteau fi umplute cu apă. Astăzi aceste șanțuri nu mai există fiind acoperite cu pământ.

Pentru că turnul a fost lovit de trăsnit de mai multe ori și a ars, în 1795 a fost dotat cu un paratrăsnet - primul paratrăsnet din Transilvania. O parte din turnuri s-au păstrat până în zilele noastre: Turnul Paznicului, Turnul Primăriei, Turnul Slăninei, Turnul Faurilor de Seceri, Turnul Școlii și turnul situat în grădina parohială. Am aflat toate acestea din documentările mele anterioare. De asemenea, am aflat că în biserică se păstrează un clopot datând din anul 1664, o cristelniță gotică din bronz, precum și porțile vechiului altar în stil baroc.

Cu temele făcute, am plecat spre Cisnădie având ca prim obiectiv pe lista noastră de vizite Biserica Evanghelică fortificată. Când am ajuns în oraș, de îndată ce am parcat mașina, ne-am îndreptat pașii spre biserica amplasată în centru, la intersecția unor străzi principale. Turnul înalt, cu ceas, vizibil de la mare depărtare, este un bun punct de reper. Cum am trecut de prima poartă, un afiș mare - în română, germană și engleză - ne-a înfrânat elanul. Biserica fortificată din Cisnădie se află într-un amplu proces de renovare și restaurare și este închisă pentru public până în anul 2021. O echipă de muncitori trebăluia pe acolo trecând și în cealaltă curte. Am deschis și noi poarta și am aruncat o privire în interior. Într-o fulgerare, am văzut zidul interior specific bisericilor fortificate săsești, dar am rămas cu atât. Ni s-a spus că nu avem voie în interior, că nu putem face nici măcar o fotografie din poartă. Cu regret, am părăsit incinta sperând că peste doi ani, când lucrările se vor fi terminat, să putem reveni.

În prima curte, acolo unde se află și Casa Parohială, în partea stângă, dincolo de niște panouri care ilustrează Heltau - Eine lebendige Kirchenburg, în traducere Cisnădie - O cetate vie, (mă rog, pentru noi nu chiar așa de vie dacă n-am putut s-o vizităm) sunt toaletele. În continuarea lor, discret, pe un zid, stă scris "Expoziție: Cei șapte piloni ai comunismului în România".

Expoziție: Cei șapte piloni ai comunismului în România

Un intrând, o scară de lemn, un holișor întunecos și iată-ne în fața unei uși pe care nu scria nimic. Împinși de curiozitate, am bătut la ușă, apoi am deschis. Nimeni. Eram singuri, într-o lume de acum mai bine de 30 de ani. În încăperea destul de largă, în afară de două vechi icoane pitite după ușă, lângă o sobă, precum și de două machete - una mai mică, înfățișând Bazilica romanică din Cisnădie în jurul anului 1300, cealaltă, mai mare, înfățișând Biserica fortificată Cisnădie în jurul anului 1600, totul te transpune în epoca de tristă amintire. Nu știu cărui fapt se datorează amenajarea acestei expoziții aici, în incinta Bisericii Evanghelice fortificate, dar pot afirma că s-a depus ceva muncă pentru amenajarea ei. Exponatele s-au găsit probabil cu ușurință după revoluție, cele care nu erau arse, erau aruncate în stradă. Munca de sortare și de aranjare merită însă toată lauda.

De tavanul din lemn decorat cu steagul Partidului Comunist Român și cu steagul Republicii Socialiste România, sunt fixate mai multe cartoane pe care sunt înscriși ani care marchează date importante din perioada comunistă. În continuarea acestora, în jos - în germană, engleză și română - sunt înșirate evenimentele. De exemplu, sub anul 1948, scrie: Partidul Muncitoresc Român ca partid unic, Naționalizarea fabricilor, Introducerea economiei planificate, Naționalizarea școlilor, Conducerea partidului prin Ghe. Gheorghiu Dej, Înlăturarea de la putere a lui Pauker, Pătrășcanu și Luca, iar sub anul 1981: Plata datoriilor naționale, Raționalizarea alimentelor, Plan de demolare a satelor.

În rest, pe pereți, în mici vitrine, pe pervazul ferestrelor, precum și pe o masă mare, amplasată central, totul îți amintește de vremea comunismului în România. Decupaje din ziare, fragmente din discursuri, chipul lui Ceaușescu și al soției sale, Revista Munca de Partid, carnetele unor foști membri de partid, Statutul Partidului Comunist Român, un vechi aparat de radio, o lampă cu petrol amintind de serile în care ni se tăia curentul electric, o spirtieră folosită atunci când aragazul nu mai funcționa din lipsă de gaz… Nu lipsește nici cravată de pionier și nici goarna cu care se suna deschiderea adunărilor pionierești. Angajamentul pionierului și Legământul pionierului sunt înrămate și expuse lângă o fereastră.

Interesante mi s-au părut notificările privind politica demografică. Trebuie să recunosc faptul că deși am trăit acele vremuri, n-am cunoscut toate amănuntele. Redau în întregime conținutul noțiței din Expoziția "Cei șapte piloni ai comunismului în România": "Politica de stimulare a natalității a atins cote aberante în anii '80 datorită ambițiilor megalomanice ale lui Ceaușescu, care proiectase ca în anul 2000 populația României să atingă 30 milioane de locuitori. Celibatarii și familiile fără copii erau obligați să plătească taxe suplimentare.

Deoarece România se afla pe primul loc în lume în privința mortalității infantile, la mijlocul anilor '80 autoritățile au decis ca actele de naștere ale copiilor să nu mai fie eliberate mai devreme de o lună de la naștere, pentru a diminua numărul statistic al deceselor la nou-născuți."

Vizita la Expoziția "Cei șapte piloni ai comunismului în România", fără ghid, fără ca măcar cineva să știe că am intrat acolo, a fost pentru noi o tristă aducere aminte. Nu am văzut să existe vreo taxă de vizitare, dar lângă intrare, pe hol, am văzut o cutie a milei. Acolo lași ceva, cât vrei, dacă vrei.

Expoziția muzeală "Istoricul industriei textile"

Mai pe scurt, Muzeul Textil. Nu voi intra în amănunte pentru că despre Expoziția muzeală "Istoricul industriei textile" am scris deja. Amintesc însă și aici acest obiectiv pentru că este unul dintre cele mai importante și mai reprezentative pentru oraș. Expoziția muzeală vorbește despre o străveche îndeletnicire a localnicilor, o îndeletnicire în care ei au excelat vreme de un secol și jumătate, dar pe care vremurile cele noi au ucis-o.

Cele patru săli amenajate la etajul unei clădiri-monument prezintă cronologic istoricul meșteșugului prelucrării lânii începând cu primele ateliere individuale, continuând cu organizarea în bresle, apoi în asociații meșteșugărești și terminând cu perioada modernă, cu producție mecanizată, stopată în 2011. Este un muzeu foarte interesant pentru cei care vor să studieze evoluția în timp a tehnicilor și tehnologiilor acestui meștegug. Expoziția muzeală "Istoricul industriei textile" nu trebuie nicidecum ratată dacă vă aflați la Cisnădie.

Restaurant - Pizzerie "Casa Măgura"

După vizitele amintite, a urmat o plimbare de relaxare prin centrul civic, în zona pietonală. De o parte și de alta casele vechi, săsești, stau aliniate, renovate, unele cu mici magazine la parter. Acoperișurile lor au lucarne ca niște ochi care par că te privesc. Primăria Cisnădie, Clubul Pensionarilor, un sediu al Băncii Transilvania, Restaurantul cu terasă "Timpuri Vechi", un magazin cu plăcinte foarte bune (din care am luat și noi câteva la pachet), toate mărginesc spațiul pietonal. Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul așezată pe un soclu înalt tronează în mijlocul pieței.

La "Casa Măgura", un Restaurant - Pizzerie, am poposit și noi în vremea prânzului. Terasa cu vedere către zona pietonală și statuia lui Mihai Viteazul, cu mobilier din lemn și decorată multicolor cu sumedenie de flori de toamnă, ne-a oferit câte o pizza cu bere fără alcool, apoi câte o cafea. Revigorați, pregătiți pentru alte drumuri și pentru alte vizite, pe lângă Liceul teoretic Gustav Gündisch, ne-am îndreptat către mașină. Părăseam centrul, dar nu și orașul Cisnădie.

Altele

În Cisnădie se găsesc două biserici ortodoxe, o biserică evanghelică lutherană, o biserică greco-catolică și mai multe case de rugăciune ale unor culte neo-protestante sau organizații religioase.

Pe Strada Măgurii, spre ieșirea din oraș, pe partea dreaptă se află Biserica Ortodoxă "Sfânta Treime". Este un lăcaș relativ nou, ridicat în perioada 1984-1989, cu o singură turlă acoperită cu țiglă colorată. Pridvorul este pictat în întregime, iar în partea de sus, în mici nișe, sunt chipuri de sfinți. Vis-a-vis se află Biserica greco-catolică "Nașterea Maicii Domnului". Nici una dintre aceste biserici nu a putut fi vizitată în interior, porțile fiind încuiate.

---

VIZUALIZĂRI: 1772 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI