ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 02.04.2019
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 24.06.10
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
MAR-2019
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
"ECHIPA" A INCLUS:
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții
DISTRACŢ. / RELAXARE:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTA MEDIE REZULTATĂ
90.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

O zi în Caracal și împrejurimi

NB: Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă; — (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ necesar unei astfel de selecții. Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

Dioști - satul model din Oltenia interbelică

TIPĂREȘTE

Atunci când aflu că voi merge într-un loc anume din țărișoara noastră încep să mă documentez cu ceva timp înainte pentru a ști cât de cât ce obiective aș putea vizita acolo. Și nu numai acolo, ci și în drum spre/dinspre acea zonă. Despre Dioști citisem câteva materiale acum vreo doi ani, dar abia cu ocazia drumului spre Herculane s-a ivit ocazia de a mă opri în acest sat oltenesc. Haideți să derulăm evenimentele în ordinea lor logică...

Personaje principale

Această „poveste” adevărată se împletește în jurul satului Dioști din Romanațiul de altădată, a Școlii Sociologice de la București condusă de profesorul Dimitrie Gusti și a regelui Carol al II-lea.

Satul Dioști se află situat la circa 15 km distanță de centrul orașului Caracal, pe DN 6 (E 70) către Craiova. Cercetările arheologice au dovedit existența unei așezări dacice în arealul de azi al satului; atestarea documentară este din anul 1570 – o legendă locală spune că așezarea a fost întemeiată pe vremea lui Mihai Viteazul în apropierea unui loc de bătălie între două oști: cea valahă și cea turcă. Cert este faptul că în timpul lui Mihai Viteazul sătenii sunt aserviți stăpânirii (are loc un proces de rumânizare), dar numai după 25 de ani, în urma unui proces cu boierii Craiovești ei devin din nou liberi, mutând-și vatra satului. La începutul secolului al XIX-lea satul se mută din nou la o distanță de circa 1,5 km; numele satului se pare că provine de la numele unui neam/strămoș care a amarcat satul moșnenesc la începuturile sale.

Dimitrie Gusti, celebru organizator și promotor al cercetărilor sociologice în România, este cel care și-a dedicat întreaga sa activitate Institutului Social Român. Școala sociologică a profesorului Gusti s-a evidențiat prin organizarea campaniilor monografice a satelor, cercetări colective, în echipă, efectuate după un plan bine pus la punct.

Profesorul Gusti, alături de alți importanți adepți ai mișcării monografiste, și-a desfășurat activitatea și cu ajutorul Fundației Culturale Regale „Principele Carol”, instituție înființată în 1922 de regele Carol al II-lea pentru educarea populației satelor. Acest deziderat se realiza prin înființarea în mediul rural de cămine culturale și biblioteci, editarea de reviste, deschiderea de muzee și expoziții, conferințe pe teme de larg interes pentru săteni (istorie, cultură, igienă etc.).

Evenimentul declanșator și incendiul

1 aprilie 1938, ziua păcălelilor am spune noi azi. Pentru satul Dioști a fost o zi neagră, de pârjol și deznădejde. Așezarea din Câmpia Romanațiului e aproape pustie, locuitorii trebăluiesc la câmp, sosise primăvara; ici-colo câte un copil sau un bătrân își făcea de lucru prin curte. Un vânt sec, uscat începe să bată cu putere. În jurul orei 16.00 un sătean din „susul satului” aprinde un foc în spatele curții, lângă șira de paie. Atât i-a trebuit nebunului de austru care a pornit a învârti flăcările focului astfel că în nici 30 de minute vâlvătaia a cuprins zeci de case și anexe gospodărești. Vântul nebun a făcut ca incendiul să aibă o intensitate mare până în miez de noapte. În ajutorul sătenilor au sărit unitățile de pompieri din Caracal, Craiova și Slatina, două unități militare de la Caracal, o mulțime de oameni din satul apropiat, Radomir. Satul se afla tot în flăcări și în fum. Lumea toată înspăimântată țipa în toate părțile iar vitele răgeau și fugeau pe drumuri – avea să își amintească unul din localnici. A durat 3 zile până focul a fost stins complet. Bilanțul era dramatic: 28 de case arse complet și peste 100 de anexe de la alte gospodării au fost afectate în diverse proporții.

Satul model. Reconstrucția.

Dezastrul produs la Dioști a ajuns în atenția întregii țări, s-au creat comitete de ajutorare. Pe 6 aprilie 1938 însuși regele Carol II vine în sat, însoțit de primul ministru Armand Călinescu, pentru a vedea urmările incendiului și donează pe loc 250.000 lei sinistraților. Suveranul va lua hotărârea ca echipele universitare ale Fundației Culturale Regale „Principele Carol”, ajutate de tineri premilitari, să reconstruiască satul distrus. Profesorul Gusti este cel care va coordona procesul de reconstrucție și va implementa ideea de sat model în acest loc.

Crearea unui sat model era un deziderat mai vechi în cultura românească, chiar Bogdan Petriceicu Hașdeu abordând în a doua jumătate a secolului al XIX-lea o astfel de idee. Satul model se vroia a fi o sinteză a celor mai valoroase trăsături ale civilizației sătești, o îmbinare într-o singură așezare a cele mai bune elemente tradiționale, materiale și imateriale: arhitectură, artă, tehnică, port popular, tradiții și credințe.

Profesorul Dimitrie Gusti va veni de vreo patru ori la Dioști pentru a vedea mersul lucrărilor, dar cel care a condus efectiv lucrările a fost sociologul Gheorghe Focșa (director ulterior pentru aproape 30 de ani al Muzeului Satului din București). Focșa povestea ulterior cum profesorul Gusti l-a însărcinat cu această operațiune: Şi Profesorul, din armata aceea de inspectori, mai în vârstă decât mine, celebrităţi unii dintre ei, m-a chemat la el… Nici azi nu ştiu de ce s-a orientat către mine, şi mi-a zis: „Mergi la Dioşti, stai două-trei zile, cât vrei, cât ai nevoie, studiezi posibilitatea de-a face acolo un sat model şi te-ntorci şi-mi faci un raport”. Am stat, am adunat obştea lângă mine, am vorbit, am primit un răspuns entuziast, mi-am făcut o serie de însemnări, am venit şi am făcut un raport, bătut la maşină, pe 20 de pagini, şi l-am predat. Profesorul l-a citit, şi pe urmă mă cheamă, zice: „Acuma te duci şi-l faci”. N-am avut încotro şi a trebuit să accept.

Timp de 2 luni după incendiu echipe de premilitari au degajat terenul de dărmături și resturi, au făcut gropi de var și s-a pornit fabricarea de cărămizi cu ajutorul unei prese. Serviciul Tehnic județean a trasat drumuri noi, Institutul Geologic al României a analizat straturile de pământ și pânza freatică, Ministerul Aerului și Marinei a efectuat fotografii aeriene, Ministerul Lucrărilor Publice a ridicat planurile cu proprietăți. O mulțime de oameni și autorități se vor implica în activiatea de reconstrucție.

Satul vechi a fost păstrat și modernizat, cei afectați prin distrugerea totală a gospodăriilor fiind împropietăriți în partea nordică a așezării lângă drumul județean. S-a creat astfel un trup nou al satului Dioști și un centru civic modern. Un bulevard larg de circa 800 m lungime nou trasat va „găzdui” pe laturile sale noile gospodării. S-a introdus curent electric (printr-o uzină termică proprie), s-a realizat rețea de canalizare și de alimentare cu apă potabilă curentă în instituțiile publice.

Publicația „Ilustrațiunea română” din octombrie 1938 publica lista noilor construcții din satul Dioști: Se clădesc: 70 case de locuit, 79 magazii pentru cereale, 121 pătule, 71 de grajduri, 97 coșare de vite, 64 cerdace, 71 șoproane, 2 scări, 3 ateliere, 70 cotețe de păsări, 70 cotețe de porci, 374 de îngrădiri, 3 căzănii, 374 closete, modificări și reconstrucții la toate celelalte gospodării, 10 fântâni noi pentru alimentarea cu apă a sătenilor, 10 km de drum construit, aliniat și pietruit, 350 podețe de acces, din lemn și beton. Se curăță și se repară fântânile existente. Apoi, centrul cultural, compus din biserică, grup de școli, cămin cultural, pavilion de joc, muzeu; Centrul sanitar, compus din dispensar, farmacie și baie publică; Centrul administrativ, compus din primărie, notariat, percepție, poștă, post de jandarmi, adăpost pentru pompe de incendiu; Centrul economic, compus din bancă, cooperativă, magazie de unelte agricole, depozit de cereale; Centrul industrial, compus din mori, uzină electrică, ferestraie, ateliere de fierărie, tâmplărie, cismărie, croitorie, rotărie și locuințe pentru slujbași. O adevărată sistematizare cu păstrarea elementelor tradiționale, dar într-un spirit modern al epocii.

De altfel, presa a publicat pe larg planurile satului model și stadiul lucrărilor de-a lungul celor doi ani cât a durat reconstrucția. Ziarul „Curentul” din septembrie 1938 preciza: Casele sătenilor sunt de trei categorii: cu 3,4 și 5 camere, după starea care a avut-o fiecare sinistrat.

Fiecare gospodărie va avea, în afară de casă: o mică grădină de flori, o curte cu șopron, pătul, coteț, magazie și o grădină de zarzavaturi și pomi.

Timp de 2 ani (1938-1939) Gheorghe Focșa a locuit la Dioști și a supravegheat lucrările (Şi un an de zile, şi al doilea, până în toamna lui ’39, eu acolo am vieţuit, făcând naveta la Bucureşti. ). Profesorul Focșa își va duce familia la Dioști în 1944, în timpul războiului, pentru ai adăposti de bombardamentele ce aveau loc asupra Capitalei.

Ce s-a construit efectiv la Dioști? 38 de case noi (împărțite în trei categorii/modele) și cel puțin 7 clădiri din centrul civic (școala, primăria, dispensarul veterinar, biserica, poșta, jandarmeria, căminul cultural). Lucrările efectuate de Fundație la Dioști au fost elogiate, dar și criticate – s-a reproșat faptul că în satul Dioști nivelul vieții sociale a fost ridicat cu 100 de ani față de restul localităților rurale românești.

Vizita în satul Dioști - 2019

Dar ce am văzut eu la început de an 2019 în satul model Dioști, după 80 de ani de la apariția acestui sat model? Din șoseaua principala un indicator ne îndreaptă spre localitatea Dioști, de altfel zărisem „bulevardul”, un șir drept de arbori printre care se zăresc acoperișuri de case. Virăm la stânga, o stradă largă mărginită de tei, acum neînfrunziți, ne poartă vreo 750 m până în centrul civic al localității. Aici parcăm autoturismul și pornim la pas pentru a descoperi construcțiile antebelice aparținând satului model Dioști.

„Ulița Morii”, cum este numită artera principală, de fapt strada Șantierului, se desparte în două brațe în centrul civic, înconjurând clădirea căminului cultural (actualmente centru de plasament/îngrijire pentru copii și adulți). În fața micului parc se află un monument al eroilor căzuți în cele două conflagrații mondiale.

Pe breteaua dreaptă se află Școala Gimnazială „Carol al II-lea”, tip școală de arte și meserii, o clădire impunătoare cu 10 clase pentru învățământul primar și gimnazial și 3 clase pentru grădinița localității. Construcția e spațioasă, are un etaj, ferestre largi și arcade la parter. Planurile prevedeau existența unei săli de gimnastică, bibliotecă, cantină, ateliere, o cooperativă școlară și, în exterior, o „grădină de experiență”. Pe breteaua stângă se înalță biserica „Sf. Dumitru”, zveltă, cu două turle. Lăcașul de cult nu a fost terminat în totalitate, în perioada comunistă fiind închis și utilizat în alte scopuri. Abia după 1989 biserica a fost redată cultului, restaurată și a fost finalizată pictura.

În capătul arterei principale se află în oglindă două clădiri: una a Primăriei, cealaltă găzduiește un centru de copii. Interesantă soluția arhitecturală aleasă pentru aceste clădiri administrative: două aripi laterale încheiate în colț cu un foișor cu balcon de lemn. În apropierea autorităților locale se află Poșta, instituție aflată într-o casă tradițională reconstruită.

Am pornit la pas pe șosea privind cu nesaț în stânga și dreapta, descoperind cele trei tipuri de case și anexele standard. Drumul e mărginit de tei și prevăzut cu trotuare, în vreo două locuri am văzut și pompe metalice, probabil de la vechiul sistem de alimentare cu apă. Modelul caselor îl identificăm după forma fațadei și mărime; locuințele mari au un foișor frumos amplasat deasupra gârliciului pivniței, foișor sprijinit pe stâlpi decorați de lemn. Crestăturile în lemn reproduc motive tradiționale, la fel și frontonul traforat ori scândurile cu motiv ondulat de sub streșini. Pe lângă foișorul amplasat pe un colț al casei se află și o prispă lungă, închisă cu balustradă de lemn. Una din gospodării mai are încă gardul vechi de lemn din anii 1938-1939, am comparat cu o imagine de epocă.

În spatele curții se înalță grajdul, prevăzut cu spațiul de adăpostit căruța, precum și alte anexe de cărămidă mai mici (probabil magazii). Din loc în loc ne încântă fântânile cu acoperiș, cu superbe brațe de lemn decorate; câteva se păstrează în bună stare de conservare.

Bineînțeles că puține locuințe s-au păstrat în forma originală, antebelică. Proprietarii au intervenit în ultimii 80 de ani asupra arhitecturii caselor, prin schimbarea ferestrelor, închiderea foișoarelor și a prispei, înlocuirea acoperișului etc. Au dispărut într-o serie de gospodării anexele construite în perioada interbelică.

Concluzii. Ne-am plimbat circa 45 de minute prin satul model Dioști încercând să surprindem toate elementele originale ale locuințelor reconstruite de profesorul Gusti, inspectorul Focșa, la cererea regelui Carol al II-lea. Am descoperit imagini interesante și am încercat să ne închipuim evoluția în care pur și simplu s-au trezit sătenii dioșteni. Dar au știut ei să profite de acest lucru? A urmat regimul comunist care a stopat această evoluție, iar sistematizarea satelor s-a efectuat în alt mod.

Cred că acest experiment al școlii sociologice românești ar merita mai multă atenție, conservare și promovare. Ar trebui să păstrăm cu grijă dovezile acestei activități de ridicare a lumii rurale românești interbelice.

Alegeri inspirate!

selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de tata123 in 02.04.19 11:00:58
Validat / Publicat: 02.04.19 11:54:07
VIZUALIZĂRI: 479INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ROMÂNIA.
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol: voturi de valoare mărită

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 66300 PMA (din 50 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

12 ecouri scrise, până acum

Lucien [02.04.19 12:55:05] »

Un obiectiv cultural și istoric de zile mari, excepțional de interesant. Nu am știut până acum că s-a putut pune problema la noi în țară și mai mult, chiar s-a materializat, un sat model. Înfățișarea generală a satului, a caselor și a clădirilor sociale denotă simțul de răspundere cu care s-a lucrat la acest proiect.

Yolanda [02.04.19 14:23:00] »

@tata123: în P07 poate doar modelul gardului e din '38-'39, uluca de lemn nu tine nici 20 de ani darminte 80!

Stiu din proprie experienta de câte ori a trebuit sa schimb/repar gardurile din uluca de lemn la mine la tara... pâna le-am schimbat cu ceva mai trainic.

Frumos articol.

tata123 [02.04.19 15:13:17] »

@Lucien: Am fost fascinat de mai mult timp de povestea acestui sat și îmi doream să merg acolo să văd clădirile reconstruite, mai ales locuințele. Planul satului model nu a fost integral dus la îndeplinire, izbucnirea celui de-al doilea război mondial constituind o piedică ce nu a putut fi depășită. Chiar și în această formă parțială localitatea Dioști a constituit, într-un fel, un experiment reușit.

Din păcate, modernizarea tehnică a noului sat, facilitățile introduse și creșterea implicită a nivelului de trai a sătenilor din așezarea oltenească Dioști a reprezentat o „căciulă” prea mare pentru locuitori. Deși se lăuda cu un număr record de intelectuali, nivelul cultural al dioștenilor nu s-a ridicat la nivelul tehnic introdus, deși s-a încercat tardiv corectarea acestui lucru prin înființarea unor așezăminte cu rol cultural (cămin cultural, bibliotecă, muzeu etc.).

Există mărturii care ne arată lipsa de interes și nepăsarea sătenilor - ei nu ajută, nu înțeleg, nu utilizează/exploatează corect resursele oferite, etc. Ziarul „Curentul” din septembrie 1938 ne prezintă starea de lucruri: Curios că sătenii, cu toate îndemnurile medicului, nu se hotărăsc să ajute la refacerea șanțurilor pline de apă stătută. Trist apoi, că sinistrații nu pun mâna la zidirea propriilor lor case. În afară de 4, ceilalți refuză să ajute. E o situație ciudată. După ce că i se dăruește o gospodărie cu tot dichisul, țăranul nu catadicsește să sape o temelie sau să pună o cărămidă la chiar casa pe care și-a ales-o! . La nici două luni de la darea în folosință a caselor un sătean a scos parchetul din locuință pe motiv că alunecă mielul și își rupe picioarele!

Mulțumesc pentru lectură și aprecieri.

tata123 [02.04.19 15:17:22] »

@Yolanda: Tot ce e posibil; dacă gardul e ceva mai nou se pare că au respectat întocmai modelul celui interbelic. Eu am comparat imaginea de azi cu cea care apare în P24, colțul din dreapta jos.

Grinzile frumos decorate de la fântâni au rezistat destul de bine în timp, la fel și stejarul utilizat la stâlpii foișoarelor și balustradele prispelor. Păcat că materialele moderne capătă din ce în ce mai mult teren la Dioști.

Mulțumesc pentru lectură și ecou.

Dragos CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [02.04.19 15:33:49] »

@tata123:

La nici două luni de la darea în folosință a caselor un sătean a scos parchetul din locuință pe motiv că alunecă mielul și își rupe picioarele!

Asta-mi amintește de o legendă urbană (dar care cred că are ceva sâmbure de adevăr) care spunea despre alți conaționali care odată mutați la bloc, au folosit parchetul ca să facă grătare pe balcon...

Cât despre „lipsa de interes și nepăsarea sătenilor”... ce să mai vorbim? Încă am pe retină cum în localități amenințate de ape, localnicii erau la crâșmă în timp ce soldații și jandarmii cărau prin ploaie saci cu nisip, să mai înalțe digurile...

Din păcate, ăștia au și drept de vot!

Carmen Ion [02.04.19 17:41:48] »

@tata123: Foarte interesantă povestea acestui sat-model - nu o știam.

Despre nepăsarea de atunci și de acum a localnicilor nu cred că are rost să discutăm...

Testosu' [02.04.19 18:50:00] »

@tata123:

Ziarul „Curentul” din septembrie 1938 ne prezintă starea de lucruri: Curios că sătenii, cu toate îndemnurile medicului, nu se hotărăsc să ajute la refacerea șanțurilor pline de apă stătută. Trist apoi, că sinistrații nu pun mâna la zidirea propriilor lor case. În afară de 4, ceilalți refuză să ajute. E o situație ciudată. După ce că i se dăruește o gospodărie cu tot dichisul, țăranul nu catadicsește să sape o temelie sau să pună o cărămidă la chiar casa pe care și-a ales-o! . La nici două luni de la darea în folosință a caselor un sătean a scos parchetul din locuință pe motiv că alunecă mielul și își rupe picioarele

La 80 de ani distanta in timp mentalitatea romanasului nu prea da semne de schimbare in bine.

Acest comportament s-a tot intalnit din pacate in anii trecuti cand diferite localitati au fost lovite de inundatii, iar unii sateni stateau la birt in loc sa ajute pe cei sositi... sa-i ajute.

Asta nu inseamna ca cei de la oras sunt mai breji. Doar ca acolo nu este atat de evident acest mod de comportament.

Foarte, foarte interesant articol!

webmaster [02.04.19 20:47:34] »

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă;

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

=

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [03.04.19 10:23:35] »

@tata123:

Păcat că materialele moderne capătă din ce în ce mai mult teren la Dioști.

Asta voiam să comentez și io: păi se putea să nu fie niște tîmplărie de plastic alb la clădirile administrative!?

tata123 [03.04.19 12:38:30] »

@all: Mulțumesc pentru lectură, aprecieri și ecouri. Povestea satului model Dioști e mai puțin cunoscută, dar interesantă prin aspectele abordate. Problematica unui sat model a fost mult mai complexă, implementarea acestui plan la Dioști a constituit, parțial, o reușită a Școlii sociologice conduse de profesorul Gusti. Dar modernizarea forțată a scos la iveală problemele care stăteau la baza societății românești - lipsa educației. De altfel, echipele de monografiști care au umblat prin mai multe sate situate în regiuni diferite s-au lovit de neîncrederea sătenilor și greșita înțelegere a misiunii lor acolo.

Dacă aveți drum undeva în zona Caracal-Craiova nu ezitați să vă opriți 20-30 de minute la Dioști pentru a vedea satul model.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
fredutza [03.04.19 13:27:56] »

M-am tot uitat pe poze si mi se pare mie sau e adevarat: aceste case nu sunt locuite? chiar daca la P15 se vede ca este tras curentul, mi se pare ca este abandonata sau putem spune ca sunt la munca in strainatate?

Imi pare incremenit in 1938.

tata123 [04.04.19 08:59:45] »

@fredutza: Bună dimineața! Într-adevăr câteva dintre casele reconstruite sunt nelocuite. Restul gospodăriilor sunt locuite, sătenii chiar se aflau prin grădini cu treburi de primăvară. Unele case au suferit transformări exterioare (închiderea prispei sau schimbarea ferestrelor, de exemplu), ca de altfel și clădirile anexe.

Oficiul poștal era închis, nu știu dacă mai funcționează. Clădirile administrative au primit geamuri termopan...

Viața continuă la Dioști!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
fredutza, Lucien, tata123, Testosu', Yolanda
Alte impresii din această RUBRICĂ:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

[C] Copyright 2008-2020 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
pagină generată în 0.122047185898 sec
ecranul dvs: 1 x 1