Muzeul Țării Crișurilor

TIPĂREȘTE

Sunt mulți ani de când vreau să ajung la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea deci, ajungând în oraș, am avut acest deziderat. Cum am obiceiul să plec târziu de la cazare, primul scop a fost să ajung la muzeu dar până acolo am pierdut multe ore pe drum că tot făceam ochii roată și tot mă opream că erau prea multe de văzut și aproape că puteam rata muzeul, atât m-am apropiat de ora închiderii.

Drumul nu era lung dar era plin de minunății. Harta nu seamănă cu terenul astfel că mă orientam aproximativ.

După multă întârziere am ajuns în intersecția unde locuiește muzeul.

Clădirea ce găzduiește muzeul este un palat imens cu 4 etaje peste parter, largă și imensă, în stil baroc, renascentist și se află într-o curte mare, plină de vegetație, cu un bazinaș pe aleea ce duce de la poartă către intrarea în clădire. Poarta de intrare în curte este barocă, cu arcadă deasupra intrării și cu elemente laterale decorative. Deasupra intrării în clădire sunt 4 basoreliefuri ample și spre sol coboară 4 coloane albe, ornamentate. Nu este nici un fel de pridvor la intrare și ușa, dispusă median pe fațadă, oferă acces către un hol larg, cu scări ample ce conduc spre sala cu recepția de unde procurăm bilete și către secțiunile clădirii. Pentru un etaj, biletul costă 15 lei pentru adult, oferă acces către expoziția cu științele naturii (până la peșteră ????) și, totodată, și la expoziția de la subsol cu patrimoniu recuperat. Pentru celelalte etaje se plătește suplimentar. M-am limitat la primul etaj și la subsol că și așa era timpul scurt.

Acum, pe la muzee, nu prea știu la ce să mă aștept. Unii muzeografi ignoră vizitatorul, alții sunt invazivi. Eu personal prefer să mă lase în legea mea că știu să mă uit și singură. Plus că nu vreau să deschid subiecte despre poze că cine știe ce idei au... Deci să mă lase în pace!

Am ajuns la etajul întâi, în hol. Dintr-o cameră a apărut un domn binevoitor. M-am prefăcut că nu îl văd și mă uitam ca curca-n lemne (de fapt, chiar erau lemne) la o barcă imensă, foarte lungă, scobită într-un trunchi mare de copac. Așa ceva am mai văzut și la muzeul de istorie din Ploiești, tot în hol că astea sunt prea lungi ca să încapă într-o cameră doar, la Ploiești avea nuanță mai ștearsă pe când aici, la Oradea, nuanța era mai strălucită. Presupun că era de la substanțele cu care a fost tratată. Omu’ se uita la mine și eu nu ziceam nimic. El era la stânga și eu am pornit la dreapta, prin holuri ca niște tuneluri și cu nișe luminate în pereți cu tot felul de imagini cu diverse vietăți. Mă făceam că plouă. Dar afară chiar ploua. Când am ajuns în încăperea din spate m-am pomenit cu domnul că venise pe alt culoar și s-a prezentat protocolar în fața mea. M-a întrebat pentru ce secțiune am bilet și a început să-mi prezinte exponatele fără să-i solicit.

Piesa forte a colecției era un mamut, preistoric – evident – ce avea scheletul înșirat pe pereți dar și pe o masă oblică care avea un ecran imens pe peretele alăturat unde rula un film cu personajul de pe masă, de pe vremea când trăia. Am fost informată că filmul a fost realizat de către un student din Oradea. Am întrebat dacă soția lui Poșme mai e la ei și-am aflat că restaurarea exponatelor o face chiar ea. Eu o știu de la evenimentele speo la care participam. Ultima dată am văzut-o la Moneasa, acum 5 ani. Anul ăsta n-a venit. De la Oradea a fost mereu participare masivă la evenimentele speo. Dealtfel, în continuarea secțiunii de științe naturale de la Muzeul Țării Crișurilor este amenajat un spațiu care vrea să imite Peștera Urșilor de la Chișcău. Domnul de la prezentare m-a informat că județul Bihor are, în perimetrul său, cel mai mare număr de peșteri, comparativ cu oricare alt județ. Dar desigur. M-a însoțit apoi la subsol la patrimoniu recuperat unde am găsit o colecție impresionantă și variată de exponate: tablouri, cristale, roci, vestimentație și multe altele. Mi-a părut rău că nu pot sta mult timp să le admir.

Așa cum am văzut – evident – și cum mi s-a și comunicat, prezentarea de la Muzeul Țării Crișurilor depășește orice alt muzeu din țară, chiar și Muzeul Antipa de la București, după cum afirmă chiar și delegați de la Antipa care vin la Oradea.

Am plecat de la muzeu profund impresionată și mi-am propus să revin.

---

VIZUALIZĂRI: 212 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI