Muzeul Ţării Crişurilor - expoziţia temporară 'Securitatea, instrument al dictaturii'

TIPĂREȘTE

Cuvânt Înainte

Pe saitul principalului muzeu orădean, respectiv pe cel al Muzeul Ţării Crişurilor se consemnează (lucru cunoscut de toţi orădenii) că: Începînd cu data de 3 ianuarie 2006, Muzeul Ţării Crişurilor (Palatul Baroc) s-a închis pentru public, în vederea mutării într-un nou sediu, cu excepţia expoziţiilor temporare. Vă mulţumim pentru înţelegere!

Da, dragi prieteni, muzeul care altfel are o secţie de ştiinţe ale naturii (cu 142.200 de obiecte de patrimoniu înregistrate), una de istorie (cu 224.161 de piese), una de artă (cu 12.554 piese muzeale) şi una de etnografie (cu 16.414 de obiecte) nu mai funcţionează nici în vechiul sediu (retrocedat în 2005 şi transformat în Palatul Episcopiei Romano-Catolice din Oradea) şi nici în noul sediu din fostele clădiri ale armatei, deoarece acolo lucrările s-au oprit de ceva vreme la jumătate.

Astfel, Consiliul Judeţean (de care ţine muzeul), a închiriat în Palatul Baroc (vechiul sediu al muzeului) un spaţiu expoziţional la etaj (deloc ofertant pentru un muzeu, dar suficient pentru expoziţiile temporare), precum şi spaţii de depozitare pentru vasta colecţie a muzeului.

Vă spun cu mâna pe suflet că orădenii au fost şi sunt încă revoltaţi pe această stare de lucruri (retrocedarea palatului, împotmolirea lucrărilor de amenajare a noului sediu, plata unei sume de bani imense către Episcopia Romano-Catolică - vreo 200.000 euro/an, din câte am înţeles) şi pentru faptul că, un oraş de însemnătatea acestuia nu are principalul muzeu deschis numeroşilor turişti care ne vizitează urbea şi ne văduvesc şi pe noi, băştinaşii, de un astfel de obiectiv :((

Dar, să revenim!

Pagina web oficială: mtariicrisurilor.ro;

Adresa poştală a Palatului Baroc - valabilă pentru expoziţiile temporare, până la inaugurarea noului sediu este: Oradea, Şirul Canonicilor, nr. 2;

Coordonatele GPS ale Palatului Baroc sunt : N47.068231 X E21.932700;

Adresa poştală a noului sediu (pentru cei ce vor citi această scriere peste câţiva ani :)) ) este: Oradea, str. Armatei Române, nr. 1/A;

Coordonatele GPS ale noului sediu sunt: N47.049986 X E21.925028.

Până acum, în spaţiul expoziţional din Palatul Baroc am vizitat 2 expoziţii temporare de excepţie. În August 2014 expoziţia "Aurul şi Argintul Antic al României" - o expoziţie de excepţie, despre care am să vă vorbesc cândva şi, săptămâna trecută, expoziţia "Securitatea, instrument al dictaturii", pe care vreau să v-o prezint azi.

"Securitatea, instrument al dictaturii" - o filă de istorie pe care nu avem dreptul să o uităm. Niciodată!

În intervalul 24.02-24.03.2015, în Palatul Baroc, sediul expoziţiilor temporare ale Muzeului Ţării Crişurilor, este deschisă publicului (pentru o infimă taxă de 4 lei - pentru foto nu se percepe taxă) expoziţia cu numele de mai sus, proiect expoziţional realizat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).

Din ce am găsit eu pe net, această expoziţie a mai fost deschisă publicului şi în Bucureşti (la sala de expoziţii „Constantin Brâncuşi” din Palatul Parlamentului României), în Timişoara (la Muzeul de Artă), în Constanţa (la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie), în Suceava (la Muzeul Bucovinei), în Piatra Neamţ (la Muzeul de Istorie), în Zalău (la Muzeul de Istorie și Artă) şi în Alba Iulia (la Muzeul Naţional al Unirii) şi... cel mai probabil că expoziţia va mai fi vernisată şi în alte oraşe, deci...

În spaţiul expoziţional impropriu, întins pe suprafaţa unei vechi săli de expunere şi a unui hol, sunt prezentate pe câteva zeci de panouri secvenţele cele mai importante din viaţa securităţii (de la înfiinţare, până la momentul Decembrie 1989), privită din perspectiva acesteia de instrument al dictaturii comuniste.

Astfel, primul panou prezintă organizarea şi funcţionare securităţii. De aici aflăm faptul că, prin Decretul 221/30 August 1948 s-a înfiinţat Direcţia Generală a Securităţii Poporului ce avea drept îndatoriri "apărarea cuceririlor democratice şi asigurarea securităţii Republicii Populare Române, contra uneltirilor duşmanilor din interior şi exterior”. Primul şef al acestei structuri a fost generalul locotenent Gheorghe Pintilie.

În 1949, s-au înfiinţat trupele de securitate, ce aveau sarcina de a captura, neutraliza sau nimici grupurile de rezistenţă anticomunistă. În 1951, Direcţia Generală a Securităţii Poporului s-a transformat în Direcţia Generală a Securităţii Statului. În 1952 a fost înfiinţat un Minister al Securităţii Statului, distinct de Ministerul de Interne, minister absorbit în 1953 în Ministerul de Interne. În 1956, în MI a fost înfiinţat Departamentul Securităţii, ce a preluat prerogativele Direcţiei Generale a Securităţii Statului. În 1967 Departamentul Securităţii a fost redenumit în Consiliul Securităţii Statului şi a funcţionat tot în MI, care în 1968 s-a desprins din minister devenind independent. În 1972, Consiliul Securităţii Statului a fuzionat cu MAI. În 1973 a fost înfiinţat Departamentul de Informaţii Externe, separat de Securitate. În 1978, securitatea a fost reorganizată în Departamentul Securităţii Statului, denumire oficială pe care şi-a păstrat-o până în Decembrie 1989.

Cercetătorii CNSAS ne prezintă pe acelaşi panou modul în care securitatea şi partidul comunist au reuşit să creeze un sistem de supraveghere şi represiune asupra populaţiei, prin:

- interogarea, anchetarea şi arestarea persoanelor care se opuneau regimului comunist;

- crearea unei reţele de informatori în toate instituţiile de stat şi spaţiile sociale (racolarea prin şantaj, constrângere şi compromitere a persoanelor, recrutarea minorilor);

- evidenţa operativă a expropriaţilor, chiaburilor, a membrilor fostelor partide istorice, a persoanelor care reprezentau un potenţial pericol pentru politica partidului comunist;

- efectuarea în mod secret a controlului corespondenţei persoanei urmărite;

- efectuarea percheziţiilor secrete şi confiscarea abuzivă a bunurilor personale;

- controlul şi înregistrarea convorbirilor telefonice;

- instalarea în locuinţele sau birourile persoanelor suspectate a aparatelor tehnice de ascultare;

- supravegherea secretă prin mijloace tehnico-operative (filaj);

- controlul şi cenzura publicaţiilor;

- suprimarea disidenţei şi a oricăror forme de opoziţie faţă de regim.

Al doilea panou prezintă o colecţie de fotografii şi texte scrise, adunate sub titulatura "Educaţie şi propagandă". Aici sunt prezentaţi ostaşii pe şantierele patriei, o seară de poezie în clubul soldaţilor, o prezentare de către secretarul organizaţiei de partid a tradiţiilor de luptă a trupelor de securitate, ordinul propagandistic emis la împlinirea a 20 de ani de către securitate, cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, la împlinirea a 25 ani de către securitate, etc.

Următorul panou, sub titulatura "Lucrătorii Securităţii" prezintă apartenenţa politică (la partidul comunist) a membrilor securităţii, pe mai mulţi ani, etapele procesului de numire a ofiţerilor în funcţii de conducere, diverse note şi memorii ale ofiţerilor de securitate, propuneri pentru ordine şi medalii şi un referat de evaluare psihologică a lucrătorilor securităţii.

Următoarele 2 panouri prezintă "Arhiva şi Evidenţele Securităţii", cu prezentarea schematică a a fondurilor de arhivă ale securităţii, respectiv Fondul Informativ, cel Penal, Fondul Corespondenţă, Mape de dispecerat, Fondul Manuscrise, Fondul FCX, Fondul Reţea, Fondul Documentar, Fondul Neoperativ, Fondul Bibliotecă şi Dosarele de Cadre.

Urmează panoul ce prezintă Dosarul de Cadre al angajaţilor securităţii, pe care sunt prezentate diverse documente conţinute de aceste dosare de cadre, care urmăreau tot traseul profesional în securitate al ofiţerilor şi subofiţerilor.

Mai apoi, urmează panoul "Dosarul de Reţea" pe care sunt prezentate mostre din angajamentele colaboratorilor securităţii, fişe ale persoanelor de sprijin, referate privind modul cum a decurs recrutarea ca agent a unui inginer, note informative întocmite în baza informaţiilor transmise de "surse", un plan de recrutare precum şi o statistică îngrozitoare. Dacă în 1948, securitatea avea 42.187 persoane cu care/sau care colaborau, în 1989, colaborau cu securitatea 486.000 persoane!!!

Şi iată că, periplul expoziţional ne aduce la panoul ce prezintă "Dosarul de Anchetă şi Dosarul de Penitenciar" - unul dintre cele mai interesante, zic eu. Aici sunt prezentate de ex. fişe personale ale persoanelor cercetate, mandate de executare a pedepselor (scrise de mână!), fişe de cameră ale condamnaţilor, sentinţe ale tribunalelor militare, procese-verbale de interogatoriu, adeverinţe-caracterizare ale deţinuţilor, cereri ale condamnaţilor pentru recurs "în supraveghere". Citind aceste documente nu poţi să nu constaţi pentru ce enormităţi erau condamnaţi oameni de toată isprava!

Panoul ce urmează se referă la "Dosarele Problemă şi de Obiectiv". Pe acesta, sunt prezentate conţinutul unui dosar problemă sau de obiectiv (raportul cu aprobarea de deschidere, date de caracterizare a obiectivului sau problemei, un tabel cu evidenţa informaţiilor de primă sesizare, un tabel cu persoanele din obiectiv sau problemă, un tabel cu persoanele avizate negativ pentru deplasări în străinătate, acces la secrete de stat, participări la activităţi cu cetăţenii străini, etc.), o hotărâre de deschidere a unui astfel de dosar, etc.

În continuare este panoul cu "Dosarul de Urmărire". Pe acesta sunt prezentate mostre din rapoartele informative, note de analiză, planuri de măsuri, etc.

Urmează panoul intitulat "Mişcarea de Rezistenţă Armată Anticomunistă" pe care sunt prezentate sarcinile dispuse trupelor de securitate, iar pe o hartă a ţării, sunt fixate zonele în care acţionau cele mai reprezentative astfel de mişcări de rezistenţă. Pe următorul panou intitulat "Grupuri de Rezistenţă Anticomunistă" sunt prezentate o serie de fotografii cu mai mulţi cetăţeni ce au făcut parte din astfel de grupuri, fotografiaţi după capturare, în cadrul activităţilor de reconstituire. Sunt şi fotografii cu membrii acestor grupuri fotografiaţi după împuşcarea lor de trupele de securitate. Apoi, ni se prezintă panoul cu "Manifeste Anticomuniste" pe care sunt prezentate o serie de astfel de manifeste.

Următoarea serie de 3 panouri se referă la implicarea securităţii în activitatea de "Reeducare şi Formare a Omului Nou" pe care sunt prezentate o serie de caricaturi cu acest scop, dar şi "etapele" reeducării. Acestea erau: ideologie, propagandă, îndoctrinare, demascare, tortură, umilinţă, supunere, negare, renegare, o nouă identitate - "omul nou" :(

În cele ce urmează este prezentată pe o serie de 3 panouri "Încălcarea drepturilor omului" pe care ne sunt prezentate abuzurile reprezentanţilor securităţii asupra persoanelor anchetate ("am fost bătut şi ţinut 40 de zile şi nopţi nedormit... ")...

Mai apoi, este panoul dedicat "Îngrădirii Libertăţii de Exprimare şi Cenzura", pe care am întâlnit o decizie de nepublicare a unei caricaturi, ce ne poate face să înţelegem absurditatea vremurilor. Caricatura, ce reprezenta un personaj - toboşar ce bătea toba, nu a fost publicată pentru că ar fi cuprins 3 elemente simbolice: toboşarul părea că tremură de frig, toba nu era o tobă ci o canistră de benzină goală, iar băţul cu care bătea toba era de fapt un os fără carne pe el, din care, securitatea a înţeles că în caricatură se face referire la frigul din locuinţe, foamea populaţiei şi lipsa de carburanţi şi astfel au interzis publicarea :(

Panoul următor se referă la diverse "Forme de Cenzură”, mai ales cele ce privesc nepublicarea unor cărţi, confiscarea cărţilor şi manuscriselor (de ex. ale lui Paul Goma), iar următorul panou ne arată diverse "Scrisori, Memorii, Contestaţii" ale unor scriitori (de ex. un grup de scriitori etnici germani din Timişoara, printre care şi Herta Muller).

Trecem în cele ce urmează la panoul cu privire la "Urmărirea Informativă" pe care sunt prezentate mai multe fotografii cu diverse lozinci anticomuniste scrise pe pereţii unor imobile şi planuri de măsuri în vederea urmăririi informative a autorilor acestora. Pe panoul "Modalităţi de Urmărire Informativă" sunt prezentate o serie de documente cu referire la această activitate desfăşurată de securitate.

Şi ajungem la panoul cu privire la "Reţeaua Informativă", pe care sunt expuse mai multe documente privind relaţia informator/colaborator - lucrător al securităţii. Inclusiv diverse planuri după care se purtau discuţiile dintre aceştia.

Panoul "Colaborarea cu Securitatea" prezintă procesul de colaborare cu securitatea, care consta în : educarea şi instruirea informatorilor, documentele semnate de informator - notele informative, sistemul de legătură şi întâlniri conspirative, documentele redactate de ofiţerul de legătură, dirijarea informatorilor şi stimularea şi recompensarea acestora.

Ajungem şi la panourile privind "Percheziţiile Secrete" pe care sunt prezentate diverse documente în baza cărora se efectuau acestea, planuri ale imobilelor ce urmau să fie percheziţionate, fotografii cu obiectivele vizate şi chiar poza unui şperaclu :)

Şi pentru că securitatea se ocupa şi cu "Introducerea de Microfoane în Locuinţe şi Birouri" şi această activitate ne este prezentată pe un panou al expoziţiei, pe care găsim diverse planuri de acţiune şi note sinteză, iar pe următorul panou "Operaţiunea Microfonul", ne sunt prezentate diverse ordine în domeniu. Pe următorul panou "Transcrierea Convorbirilor Înregistrate şi Valorificarea Informaţiilor Utile Securităţii" sunt prezentate diverse note de transcriere a convorbirilor din diverse dosare ale securităţii.

Urmează 3 panouri dedicate activităţii de "Filaj" pe care sunt prezentate fotografii şi scheme din diversele operaţiuni de filaj ale securităţii şi diverse documente întocmite cu prilejul acestor activităţi. Interesant aici este un necesar de materiale solicitate pentru o astfel de activitate: 1 autoturism IMS, 3 staţii de radio emisie-recepţie de corp, 2 staţii de radio emisie-recepţie post-bază, 2 aparate foto "Robot" adaptate la mapă şi pachet, 3 canadiene de diferite culori, 4 sacouri de diferite culori, 3 costume uzate de diverse culori, 2 costume şalopetă, 3 cămăşi sport de diverse culori, băşti, şepci :)

Panoul "Acţiunea Cârtiţa" prezintă fotografii şi documente din cadrul acestei operaţiuni, în cadrul căreia a fost urmărit un cioban bănuit de legături cu liderul unui grup de rezistenţă din zona Făgăraş.

Apoi ajungem la panourile "Controlul şi Cenzura Secretă a Corespondenţei" pe care ni se prezintă diverse cărţi poştale şi alte trimiteri poştale oprite de securitate şi care nu au mai ajuns niciodată la destinatar. Sunt şi scrisori adresate posturilor de radio Europa Liberă şi Vocea Americii.

Spre finalul expoziţiei se află panoul "Sancţiuni şi Destrămarea Anturajelor" pe care sunt expuse diverse materiale în care securitatea se lăuda cu numărul de anturaje destrămate (la fel cum azi, poliţia se laudă cu destructurarea grupărilor de criminalitate organizată).

Panoul "Avertizări şi Anchete" prezintă documente din care rezultă activitatea de avertizare publică a unor cetăţeni care au comis fapte anti-orânduire, angajamente ale avertizaţilor că n-or mai face şi că vor fi băieţi buni în continuare.

Penultimul set de panouri se referă la "Frontiera, Calea spre Libertate", pe care sunt prezentate fotografii de la diverse reconstituiri ale tentativelor de trecere a frontierei, mai ales prin zona Dunării, precum şi diverse documente ale securităţii pe această temă.

Ultimul panou, prezintă mai multe fotografii realizate de securitate în Decembrie 1989 cu prilejul evenimentelor care au condus la prăbuşirea securităţii şi care au făcut posibilă vizionarea de către mine după 25 de ani a acestor activităţi secrete ale securităţii.

Vreau să spun, în încheiere, că la data şi ora când am fost eu acolo (o zi de vineri, pe la 16.00), am fost singurul vizitator care am îndrăznit să le stric siesta supraveghetoarelor (oricum m-am simţit cam în plus şi cam în culpă că nu-şi pot depăna poveştile aşa cum sunt obişnuite, pentru că este un intrus acolo).

A, nu mi-a spus nimeni, am aflat mai apoi, din presă, că parte integrantă din expoziţie este şi un film documentar, realizat de regizorul Nicolae Mărgineanu - “Supravegheat de Securitate în anii ‘70-’80″. L-aş fi văzut şi eu, că mi-s curios din fire, dar dacă nu mi-a spus nimeni de el... că doar nu vă imaginaţi că am avut vreun ghid... :(

AmFostAcolo şi vă recomand şi vouă să vedeţi această expoziţie dacă aveţi posibilitatea, deoarece avem datoria să nu uităm!

---

VIZUALIZĂRI: 1739 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI