Pizza cu blat foarte gustos

TIPĂREȘTE

Venind dinspre Vatra Dornei (vezi impresii) spre Mediaș, înainte de intrarea în Reghin, simțim cum organismele noastre își reclamă dreptul la alimentație.

Iar noi, amândoi, ne gândim la același lucru, că ar merge o pizza.

Sperăm ca drumul european să treacă prin fața uneia în Reghin. Și trece, însă din mersul autoturismului ne dăm seama că nu e prea atragătoare, date fiind terasa acoperită cu folie de plastic, scrisul destul de șters și o oarecare mizerie în fața ei.

Ne luăm avânt și ne îndreptăm spre Târgu Mureș, acolo vom găsi cu siguranță.

Dar nu e cazul să răbdăm atât, la intrarea în Sângiorgiu de Mureș vedem una pe partea stângă și ne oprim în parcarea interioară a acesteia.

De cum coborâm observ că vom fi doar noi doi oaspeți, încăperile luminate vizibile din parcare lăsând vederii doar preocuparea patronului de a se ridica imediat de la una din mese pentru a ne întâmpina.

Intrăm și privirile ne sunt atrase – de fapt, pur și simplu zburdă – de pereții decorați cu felurite unelte, aparate ce ne trimit cu gândul la vacanțele petrecute la bunici și tablouri alb-negru ce redau diverse clădiri ale localității în stadiul lor de acum câteva decenii.

Deasupra intrării în bucătărie sunt enunțate clar regulile acesteia, prin care ești atenționat să nu ții coatele pe masă, să stai cu spatele drept când mănânci și îndemnat să consumi cât mai multe fructe și legume sau să nu vorbești cu gura plină.

Regulile acestea transmise pe această cale determină un zâmbet în colțul gurii – de aducere aminte a cum le consideram noi chinuri în vremea copilăriei – dar și o invitație spre o alimentație sănătoasă și un mod de viață ce tinde spre exemplar.

Intrarea în bucătărie se face din spatele micului bar, ai cărui pereți tapetați cu cărămidă aparentă îi dau o notă clară de eleganță. Ca un aspect interesant, deasupra tejghelei atârnau două căni din lut ars cu gura în jos și îmi pare rău că nu am încercat să mi se clarifice originala poziție a acestora.

Pe o scară din fier forjat se urca la un minibalcon poziționat foarte interesant, o plăcere să îți servești cafeaua deasupra tuturor.

Sub scară odihnea o motocicletă veche dar perfect întreținută, lucind chiar, și tot acolo se află și accesul la toaletele foarte curate.

Servirea preparatelor se face în încăperea din stânga barului și pe terasa aflată în continuarea acesteia. Regulile actuale limitează accesul clienților la 30% din capacitatea localului.

Fiind singurii clienți, am dorit să aflu dacă situația este o constantă sau o întâmplare. În mod evident, pandemia produce pierderi mai ales localurilor de alimentație publică, însă patronul mă asigură că grosul micii afaceri de familie îl reprezintă cei din Sângiorgiu de Mureș și satele învecinate, clienți care servesc acolo meniul zilei și revin, din nou, seara la șuete între prieteni.

Închei cu aspectul estetic și e cazul să trec și la cel culinar. Tot ce găsești aici și vrei să comanzi se prezintă într-un ziar, un inedit mod de etalare a bunătățurilor. De fapt, recunosc, de aici a plecat și acest articol, din dorința de a promova aspecte originale sau idei trăznite ale unora.

” Ziarul mic” , ediția 7, tipărit la 01.06.2020, conține în paginile sale actualizarea bucatelor și a prețurilor: aperitive, platouri, ciorbe, mâncăruri tradiționale, preparate din pui, porc sau pește, pizza, cafele, deserturi sau băuturi, precum și unele informații interesante despre unele produse.

Astfel, aflăm că rețeta cafelei Julius Meinl reprezintă un secret bine păzit și trebuie să ajungi într-o anumită poziție în cadrul companiei pentru a avea acces la ea.

Sau că pizza a luat naștere din dorința unui brutar de a pune pe masă – pentru a impresiona -, înaintea regelui o pâine plată peste care a așezat alimente în culorile Italiei: tomate pentru roșu, mozzarella pentru alb și busuioc pentru verde. Iar cum capetele regale au fost impresionate, s-a dus fala și a apărut produsul cunoscut acum pe întreg mapamondul.

Și că, anual, 280 de experți în degustarea vinurilor își înmoaie limbile în peste 18.000 de soiuri de vin peentru a conferi Decanter World Wine Awards.

Cum noi aveam poftă de pizza, am trecut doar cu vederea celelalte articole ale ziarului și ne-am axat preponderent pe acesta, de unde am ales două specialități diferite.

A durat cam o jumătate de oră până ne-a fost adusă, caldă și degajând aburi și un miros foarte ademenitor.

Blatul a fost de-a dreptul delicios!! Gustul de neuitat al pâinii făcute dimineața la 6 de bunica sau mama pe vatra cuptorului ars cu lemne. Eram în stare să mănânc doar blat, fără a mai fi necesară acoperirea lui cu salam, șuncă, ciuperci sau alte condimente, atât de mult mi-a plăcut.

Dacă și celelalte produse sunt pregătite după rețete care presupun o aplecare asemănătoare spre calitate, cu siguranță cei care le gustă își vor planifica să revină la Restaurantul” Misi Csarda” în măsura în care drumurile lor vor mai străbate șoseaua din fața intrării.

Prețurile produselor sunt decente, servirea este de apreciat, patronul – sau unul dintre membrii familie de comercianți - este o persoană amabilă, deschisă. Probabil că la alte ore sau în alte zile și atmosfera este una mai caldă. Asta nu am cum afla decât mai intru.

Și probabil că voi mai intra pentru a gusta și alte preparate. Nu pentru a le compara cu ale concurenților ci doar din credința că vor fi la fel de gustoase și bine pregătite precum blatul celor două pizze.

---

VIZUALIZĂRI: 548 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI