Vacanta pe insula Mljet, Croatia

TIPĂREȘTE

Am gasit intamplator aceasta locatie, cautand pe internet destinatii de vacanta; noi am vizitat pana acum, in zona balcanica ma refer, Muntenegru si Albania si ne-am fi dorit pentru anul acesta o vacanta in acelasi registru.

Traseul, pornind din Cluj a fost: Alba Iulia, Hateg, Caransebes, Resita, Oravita si prin punctul de frontiera - Naidas, am ajuns in Serbia. Apoi - Biserica Alba, Covin, Smederevo - autostrada, Krakujevac, Kacak, Uzice, Mokra Gora (unde am dormit peste noapte, o locatie deosebita despre care voi scrie intr-o rubrica speciala), am intrat apoi In Bosnia si Hertegovina, punctul de frontiera fiind la aprox. 15 km de Mokra Gora, Visegrad, Foca, Tjentiste, Gacko, Meca, Stodac, Neum, Stone (Croatia), Prapratno (de unde am luat Ferry-ul), Sobra - portul de pe insula Mljet.

La intoarcere, GPS-ul ne-a dus prin Dubrovnik, fara sa intentionam, dar nu ne-a parut rau, caci a fost un traseu de vis: mare cat cuprinde, asezari frumoase, de altfel ne-am si oprit pentru a vizita orasul vechi, cu aceasta ocazie.

Pe insula Mljet am ajuns in aprox. 30 minute, si ne-am cazat in Kozarica, inspre partea de Vest a insulei, aproape de parcul National. Mai departe inspre Vest se afla Polace - prima asezare din zona protejata - parcul national, Govedari si Pomena, cel mai vestic punct. In partea de sud a insulei se afla Saplunara, cu cele trei plaje de nisip, de altfel cea mai frumoasa zona de plaja a insulei; in rest, predomina plajele pietroase, dar care sunt preferatele mele.

Ca sa va faceti o idee, insula Mljet e compusa din, de la S la V: Saplunara - cel mai sudic punct, Korita, Maranovici, Okulje, Prozura, Sobra - portul Mljet, Babino Polje - de aici se ajunge la pestera lui Ulyse sau Odiseu, neaparat de vizitat, Ropa, Blato, Kozarica, Parcul National, Polace, Govedari Pomena.

Are 47 km lungime si cred ca vreo 3 km latime. Poetul Greciei antice, Homer, a scris despe aceasta insula in opera lui - Odisea si despre cum a navigat in aceasta regiune, iar Apostolul Pavel a mentionat insula in calatoria lui pe marea Adriatica si chiar a vizitat-o in drumul lui spre Roma.

Pentru cei care nu calatoresc cu masina personala, se gasesc masini de inchiriat si biciclete si exista chiar autobuse, noi nu le-am vazut dar una dintre femeile care serveau la restaurant ne-a povestit ca are doua locuri de munca la care se deplaseaza cu autobusul.

La kozarica am ajuns seara, ne-am dus sa vedem plaja, care nu e una spectaculoasa, de altfel singura data cand am mers acolo. Dar ca si cazare, o zona foarte linistita, cu 5 sau 6 vile asemanatoare cu a noastra, si nu cred ca eram mai mult de 15 persoane cazate in aceasta zona.

In ziua urmatoare am ales Saplunara ca si loc de plaja, care ne-a placut atat de mult incat am revenit, inainte de plecare spre casa, desi ne-am propus sa nu mergem de doua ori in acelasi loc. Nisipul era atat de fierbinte incat nu puteai calca pe el descult, e drept, erau 36 gr., dar partea frumoasa era ca dupa plaja de nisip urma o padure deasa si racoroasa, unde ne-am asezat cearsafurile. Nu era niciun sezlong nici in Saplunara si nicaieri pe insula, ceea ce ne-a placut mult. Si cum era sfarsit de iunie, insula nu era deloc aglomerata, ba chiar putina lume, ceea ce noua ne place grozav.

In urmatoarea zi am ales Pomena, ca si destinatie, dar plaja nu ne-a placut foarte mult, erau si multi arici de mare in apa, dar am vazut un punct de informare turistica si asa am aflat ca de acolo se ajunge in parcul protejat, de unde putem vizita cele doua lacuri si insula Sveta Maria. Lacul cel mic, Malo Jezero, este aproape, am ajuns la el urcand o potecuta ingusta prin padure, peisaj superb, apoi am ajuns la marele lac, Veliko Jezero. Cele doua lacuri erau unite prin canalul Soline, ingust, cu apa pana la gat unde ne-am distrat de minune, in sensul ca era un fel de tobogan de apa: 6 ore apa curge dinspre lacul mare in cel mic, urmatoarele 6 ore, invers, si tot asa. Apa te ducea singura, un localnic ne-a explicat care e pozitia corecta: pe spate, un fel de "pluta", si ajungem de la un lac la altul. A fost locul in care am mers de doua ori, la fel ca si in Saplunara, acestea doua ne-au placut cel mai mult.

De la Veliko Jezero am luat un mic vaporas si am vizitat insulita Sveta Marija. Un loc mirific.

Urmatoarea destinatie a fost Polace, unde se afla ruinele unei cetati Romane. Plaja e pietroasa, apa linistita, lume putina, totul pe gustul nostru.

Pana aici, toate plajele erau pozitionate inspre tarm.

Urmatoarele doua destinatii au fost in zone care aveau iesirea la Marea Adriatica. Acestea au fost Pestera lui Ulyse si Ropa. Pot sa spun ca in partea asta a insulei, spre Mare, investitiile sunt inexistente, in mare intri direct de pe stanci, totul e de la natura, salbatic, de altfel nu prea populat. La Pestera lui Ulyse am ajuns strabatand un drum plin de bolovani, de-a dreptul, zona in panta, cu marea larga la picioare. Dar si asa, a fost o zi splendida, in mare intram sarind de pe stanci sau coborand pe stanci, unde la intrarea in mare ne ajutam de o franghie... marea era direct fara fund... de acolo am inotat sub stanci, unde era intrarea in pestera si inapoi pe uscat. Marea avea o culoare de nedescris: albastru inchis apoi albastru deschis, apoi verde... in pestera erau tot felul de pasari galagioase care zburau bezmetice... dar a fost o incantare. Cei mai curajosi sareau in apa de la o distanta cat un bloc cu 4 etaje... sau asa mi se parea mie. Iar ceilalti, care nu erau curajosi, ii aplaudau. Asa ne-am petrecut una din zile.

La Ropa, tot o zona cu iesire spre mare, nu era niciun indicator macar care sa marcheze plaja... care nu era de fapt o plaja, dar totusi era o poteca pe care coborai si ajungeai jos, la mare. Asta fiindca am vazut-o pe harta locala si am intrebat un localnic, de la una din putinele case care se gaseau acolo. O zona pustie, parasita, eram doar noi acolo, dar cu stanci iesite din mare, pe margini stanci mari, abrupte, cand te uitai in sus la ele aveai impresia ca vor cadea peste tine. Aceste stanci mari formau o poteca de apa urmand ca la capatul ei sa vezi marea Adriatica in splendoarea ei. Apa avea nuante superbe, peisajul... de vis. Ne-a placut mult, nu stiu daca altii ar fi ramas o zi acolo, dar noua ne plac zonele acestea salbatice.

Moneda croata este Kuna si trebuie sa aveti la voi, pentru ca in putine locuri se accepta Euro sau plata cu cardul. De exemplu, cand am ajuns la Prapratno pentru a ne lua bilete la Ferry, nu functiona internetul, moneda euro nu acceptau, asa ca a trebuit sa facem cale intoarsa pana la urmatorul oras, Stone, pe unde de altfel am si trecut, pentru a schimba bani. Am schimbat la cursul de schimb: 1 € = 7.10 Kuna.

Ca si concluzie Croatia e o tara superba, dar foarte scumpa, iar serviciile oferite nu sunt pe masura preturilor: investitii putine, preturi foarte mari, nejustificate. Asta e parerea la care am ajuns noi, asta dupa ce am vizitat tari cum ar fi: Spania, Grecia, Muntenegru, Albania, Serbia, Macedonia.

Insa, recomandam aceasta tara pentru frumusetile ei. Nu am vizitat decat insula Mljet si Dubrovnik - orasul vechi. Dar sunt multe alte locuri frumoase, sunt sigura.

---

VIZUALIZĂRI: 2602 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI