Micii de la Dedulesti

TIPĂREȘTE

Seara buna dragii mei si bine v-am regasit dupa aproape zece zile de absenta mai mult sau mai putin voita, dar necesara.

Scriu acest review din dorinta de a nu ma lasa uitat, desi criticul meu permanent (sotia mea) mi-a recomandat sa nu-l scriu acum ci atunci cand voi fi mai liber si mai in apele mele. Totusi, incapatanat cum sunt am decis sa-l scriu iar voi prietenii mei veti fi cei care vor aprecia daca am gresit scriindu-l sau nu.

In saptamana care tocmai a trecut, aflandu-ma la un moment dat pe drumul european 81 in zona „Micilor de la Dedulesti” am hotarat sa facem un scurt popas pentru a ne reface potentialul de drum cu cate doi-trei mici uriasi si o apa minerala.

Desi fetele mele au avut probleme din pricina serpentinelor, auzind de mici instantaneu s-au facut bine si n-au mai avut nici o „greata”. Eu le-am privit circumspect, in pofta lor nebuna uitau tocmai elementul principal si anume faptul ca intotdeuna cand tranzitau zone cu multe curbe avand stomacul plin debalastau pe marginea drumului.

Treaca mearga de la mine, am oprit intre doua TIR-uri care m-ar fi putut face armonica, am traversat, eu fiind pe directia de mers catre Pitesti si ne-am oprit la primul restaurant din cele patru cate am numarat eu, acolo unde cred ca a oprit si @dannek in review-ul sau, cu diferenta ca el povestea despre cel de-al doilea restaurant pe care eu l-am recunoscut ca fiind primul. Sat Bos se numea si parea cel mai reprezentativ atat ca marime cat si ca preparate care se pregateau pe gratarul din strada.

Am intrebat fetele daca vor afara sau inauntru, zgomotul masinilor care treceau foarte aproape de noi ne-a izgonit in interior, desi mie mi-ar fi placut afara, aveau cateva flori de camp superbe care mi-au placut la nebunie.

Ne-am asezat la masa, o masuta cam micuta pentru patrru persoane si am cercetat meniul, de altfel trei file plasticate care expuneau in special gratarul.

Am decis sa optam pentru doua ciorbe de vacuta, adica eu si nevasta-mea caci fetele mele sunt anti supa/ciorba, mananca doar ciorba de perisoare (adica perisoarele) si patru portii de cartofi prajiti cu cascaval si 10 mici. Eu cu nevasta-mea cate trei iar fetele cate doi, suficienti pentru stomacelul lor.

De ce sunt aceste restaurante vestite? In primul rand pentru acesti mici care se produc intr-un abator propriu, au o reteta speciala iar la amestecul de carne contribuie si foarte multe ingrediente specifice zonei, in special cimbru si mult usturoi.

Insa caracteristica principala a micilor este data de marimea lor, fiind cam cat doi mici din zona Tulcei si cam cat patru din Satul de vacanta din Constanta.

De curiozitate am intrebat-o pe doamna care prepara mititeii, cam cati „modeleaza” pe zi, a dat din umeri si a estimat in jur de 2500-3000 bucati zilnic la care se mai adauga si carnatii proaspeti sau cotletele care se prepara si ele tot pe gratar. Si asta la un singur gratar, insa eu am numarat cel putin patru gratare la toate restaurantele.

Toate aceste informatii le-am obtinut in timp ce asteptam ospatarita sa ne preia comanda. Doua dintre ele stateau la barul din incinta si fumau, una alerga de zor de la masa la masa pentru a aduce comenzile.

Dupa aproximativ un sfert de ora una dintre fetele care pana atunci fusesera ocupate cu fumul la bar, a sosit la masa noastra si cu o figura acra ne-a intrebat ce dorim. M-am cam abtinut sa nu-i fac teoria bunului simt, cu siguranta nu a facut nici o scoala de ospatari si nici nu cred ca va face vreodata, i-am dat comanda pregatindu-ma sa ies din restaurant in recunoastere sa vad ce se mai poate cumpara de acolo. N-am reusit caci in exact 4 minute a sosit ciorba pe care am comandat-o, o ciorba de vacuta cum n-am mancat niciodata. Am inteles ca suntem in patria micilor uriasi, insa si carnea de vita tot uriasa a fost si putin…nefacuta, adica foarte tare. Si eu si nevasta-mea aveam cate doua bucati mari de carne in farfurii pe care ne-am chinuit putin sa le micsoram, hai ca eram noi, dar doi copii cum ar fi mancat fara nici un ajutor? La gust mie mi s-a parut ok ciorba, insa sotia a comentat in ceea ce priveste ingredientele Telina si ceapa nu erau maruntite, insa ceea ce i-a produs cel mai mare dezgust a fost smantana in care a gasit un bob de mazare, deci era clar ca a fost reciclata. Eu n-am avut ghinionul asta sau cel putin nu s-a vazut.

Am terminat de servit ciorba, mi-era nu stiu cum sa le dau copiilor sa guste sa nu nimereasca o bucatica de ceapa sau telina care nu era maruntita, le-am intrebat daca doresc si le-am dat putina carne si cartofiori care le-a placut mult.

Felul doi, micii adica au sosit cu viteza luminii, nici macar nu apucasem sa ne scoatem dintre dinti bucatelele de ceapa ramasa. Cartofii prajiti cu cascaval pareau super ok desi mi s-au parut mai neprajiti (eu mananc mai ars nitel) in schimb micii, desi facuti pe gratar, desi cu o reteta misterioasa nu mi-au placut deloc si aici sta marturie Daisy, catelusa noastra care a savurat cei doi mici care mi-au ramas, desi initial dupa ce i-a mirosit s-a indepartat de ei.

Sa nu se inteleaga gresit, sunt mancator de mici, de fiecare data cand am ocazia fac cate un BBQ cum spune @ileanaexperta, insa acei mici nu mi-au placut, desi in alte dati i-am servit fara probleme.

Sotia si copii n-au avut probleme, lor le-au placut chiar mai mult decat cascavalul presarat pe cartofi, le-am intrebat daca mai vor si au refuzat in cor. Nici n-as fi vrut sa faca exces stiind ca mai avem cateva serpentine destul de stranse.

Ceea ce mi-a redat starea nervoasa a fost faptul ca desi terminasem ciorbele nu a mai venit nimeni sa recupere farfuriile goale si ni le-au lasat alaturi de farfuriile plate cu felul doi pe acea masa despre care am povestit ca era prea mica.

Domnisoarele (oare?) tot la bar se intretineau vesele la un chistoc raspunzand doar cand le chema cineva si atunci dupa ce mai trageau doua fumuri.

Nota noastra a fost de exact 57 de lei si exact atat i-am si dat nu merita nici un leu in plus pentru modul in care ne-a servit, desi eu sunt omul care obisnuiam sa las o multumire generoasa in lei la sfarsitul unei mese unde m-am simtit bine.

Cand am vazut ca a venit la masa noastra si incepe sa scrie pe carnetel nota m-am aprins instantaneu si i-am dat viteza sa-mi aduca un bon fiscal. „Asa doriti? ” ma intreaba ea uimita. Exact! raspund eu si mai nervos de uimirea ei. Asta mi-a amintit de un episod de la Pestera Ursilor cand dupa un dejun la unul din restaurantele din zona ospatarita mi-a spus ca nu are cum sa-mi de-a bon fiscal pentru ca patronul a plecat iar casa de marcat este in biroul lui!!! No coment! Si restaurantul este cel mai vestit de acolo si mereu plin…in fine...

Aici, la Dedulesti, ospatarita s-a intors cu un bon fiscal de toata frumusetea la care ma uit acum in timp ce scriu aceste impresii. Pe el scrie Restaurant „Sat Bos. SRL”, comuna Moraresti sat Dedulesti nr. 61; jud. Arges.

I-am dat exact cat a cerut desi in bonul fiscal mi-a umflat cu 2,5 lei ciorba pe motiv ca a adaugat ardeii si smantana reciclata. N-am mai vrut sa ma enervez si mai tare, i-am dat exact cat era pe bon si la revedere!

Despre restaurant, in interior sunt masute micute de patru persoane, exista un bar cu bauturi alcoolice si non-alcooloice, o sala de jocuri mecanice/electronice si un salon pentru nefumatori. Pe mese nu exista fete de masa, sunt din lemn dar noi am gasit-o curata. In schimb tacamurile nu ne-au placut si am fost la bar sa ni le schimbe.

Grupul sanitar este undeva la subsol si este relativ curat, sau asa l-am gasit eu.

Afara aceeasi poveste, in schimb mesele sunt un pic mai mari si nu exista scaune, doar bancute, cred eu mult mai comode si placute.

Daca n-ar fi existat cainii vagabonzi si mai ales cersetorii care intra chiar si in restaurant fara sa fie dati afara de nimeni, daca serviciile si preparatele servite ar fi facute mai cu mult suflet, acest restaurant ar putea fi o alegere inteleapta pentru un scurt popas in drumul catre Ramnicu Valcea.

Vacante frumoase oriunde va veti afla!

ps. Pozele sunt facute cu telefonul mobil, deci imi cer scuze daca claritatea lor nu este la standardul AFA.

---

VIZUALIZĂRI: 17090 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI