Marea adunare de la ... Dedulești - continuăm lupta culinară cu micii

TIPĂREȘTE

Intro

După o pauză de un an, am reajuns pe bine-cunoscutul Deal Negru. Numele acestuia fiind inspirat din păcate de numeroasele accidente ce au avut și au loc constant în această curbă deosebit de periculoasă. Am constatat o reasfaltare și o lărgirea a curbei, lucru binevenit. Încă nu erau trase marcajele dar mai mult ca sigur urma și această operațiune.  

Revenind...  

În drumul nostru spre București, am decis (nu a fost greu ținând cont de oferta culinară prin care aveam să trecem) să facem o oprire programată la Dedulești!

Este greu să refuzi o gustare rapidă aici...e ca și cum ai merge la mare și nu ai băga măcar picioarele în apă. 😁

Parcarea

Am ales să lăsăm mașina pe strada din stânga, cea de lângă restaurantul Comdivers. Zona era marcată ca fiind parcare pentru cei ce opreau să mănânce ceva, deși nu prea arăta a parcare propiu-zisă. Dar cum zona era marcată, am parcat aici.

Multe persoane parcau pe banda 1, sensul spre București blocând efectiv banda 1, deși acest lucru este interzis,   existând montate indicatoare cu oprirea interzisă în acest sens (exemplu aici, sau aici). Și apoi se vede că este o bandă de circulație, nu refugiu sau parcare, destul de clar... exemplu aici unde este capătul folosit ca parcare sau aici  unde începe blocarea benzii și este și semnul cu oprirea interzisă.

Mai parcau și pe partea cu grătarele, la marginea drumului, acolo fiind mai scuzabil pentru că nu erau pe banda 1, dar am ales să folosim parcarea semnalizată care avea suficiente locuri disponibile.

Mici și iar mici...

Cel mai bun marketing al micilor este reprezentat de... miros și fum! Aceste două constante reprezintă o reclamă cu titlu gratuit care aduce aici probabil zeci de mii de oameni anual, toți râvnind după același preparat oarecum banal, care unge papilele gustative precum cele ale unui preparat fin, gătit de un bucătar cu stele Michelin.

Diferența o constituie însă în accesibilitatea acestuia. Micul nu-i foarte scumpt, fiind accesibil ca și preț iar dacă mai este și servit direct de pe grătarul încins și asortat cu ceva muștar, treaba-i clară! Orice ai arunca în competiția asta, micul va ieși mereu pe locul 1, învingătorul absolut, campionul fără egal sau jucătorul care nu are oponent.

Istoria micilor

Cum am mai scris anterior, despre micii de la Dedulești s-ar putea realiza romane cu sute de pagini. Așa cum bine surprindea un internaut, oamenii nu se schimbă, doar vremurile. Drept urmare nici pofta dar nici dorința de a mânca mici nu s-a schimbat, ea a rămas constantă de-a lungul timpului. Iar timpul a fost cea mai bună dovadă pentru a dovedi calitatea, necesitatea dar și greaua moștenire culinară a acestui preparat.

Anul trecut micii de Dedulești au împlinit 30 de ani. Promotorii, trendsetterii sau cum vreți să le spuneți, au fost Elisabeta Androne şi soţul său. Printre primii care au pornit în această aventură. Au deschis terasa, după Revoluție,  în 1993, fiind printre primele afaceri ce s-au dezvoltat aici, neștiind de amploarea ce avea să ajungă, mulți ani mai târziu.

Într-un interviu acordat acum câțiva ani unei televiziuni de știri, doamna Elisabeta a povestit despre cum a început totul. S-au amplasat (la ideea soțului) aproape de izvorul cu apă unde opreau cei ce erau în trecere pe aici. Soțul fusese prin străinătate iar chioșcurile cu preparate tip fast food plus sucuri, unde opreau majoritatea șoferilor, pentru o scurtă pauză de la drum.

A concesionat câțiva metri de teren și a început cu un mic chioșc și un grătar. Așa a început totul, ajungând acum o afacere prosperă, care nu duce lipsă de clienți. Așadar acum 30 de ani nu existau aceste restaurante, fiind prezent doar izvorul sus amintit. Acum, locația numără... cred că aproape 10 locații care serversc mici și nu numai. Drumul este plin mereu de mașini și de-o parte și de cealalta a drumului.

Restaurantul doamnei Elisabeta, care după calculele mele ar fi BEBY, vinde peste 3000 de mici zilnic. Încă un aspect interesant este acela că micul clasic de după revoluție avea cam 40 de grame. Cei doi soți au început să fabrice mici mari de 90 de grame care ajungeau la 80 de grame după prăjirea pe grătar. Așadar dubli față de mici clasiți cu care erau obișnuiți românii de la vremea aceea. Aceasta a fost invenția lor, preluată ulterior și de vecinii competitori.

Conform unor surse din mass-media, la Dedulești unde sunt amplasate restaurantele cu mici, sunt peste 9 firme care generează 12 milioane de lei (adică aproape 2 milioane și jumătate de EURO) cu doar 124 de angajați. Potrivit ANSVSA, nu­mă­rul firmelor din Deduleşti care activează în do­me­niul micilor a ră­mas constant în timp, iar asta din cau­za spaţiului limi­tat alocat construc­ţiilor. Au fost modi­ficări doar în ceea ce priveşte proprietarii unităţilor.

Restaurant Sibiceanu - (locația aleasă de noi)

Ca și locație am ales Restaurantul Sibiceanu (sau Sibiv Rapid Restaurant Dedulești cum scrie pe meniu), locație pe care am mai frecventat-o anterior și de care am fost mulțumiți.

Fiind duminică, întreagă zonă era foarte animată de muuulte persoane care veniseră cu același scop ca și noi...înfruptarea cu acest deliciu culinar. Defapt dacă stau să mă gândesc, așa este mereu aici, indiferent de oră sau de zi a săptămânii. Ce-i drept, probabil că fluxul de clienți este mai ridicat în weekend, o chestiune oarecum firească ținând cont de importanța rutei. Drumul care trece prin faţa restau­­rantelor de la Deduleşti (DN7) este unul dintre cele mai aglomerate din România, fapt ce le asigură acestor localuri-micării, un trafic constant. Toc­mai de aceea, unele dintre ele au program non-stop, zona fiind intens circulată și de multe camioane și alte vehicule de tonaj mare.

Probabil că dacă s-ar finaliza autostrada A1 ce ar lega teoretic Capitala de orașul Sibiu, fluxul de mașini și implicit de clienți ar putea să scadă simțitor dar cum totul este mai mult pe hârtie acum, nu cred că micăriile au de ce să-și facă griji prea curând.

Această locație activează încă din 2002, așadar și aici sunt... 22 de ani de tradiție.  Am ales un loc afară pe terasă dar sunt locuri și în interior, mai potrivite pentru perioadele mai reci ale anului. Vremea nu era perfectă, vântul mai bătea ușor iar soarele se mai ascundea după nori dar parcă altfel are gust micul mâncat pe terasă!

Ne-am postat la masă și am studiat cu atenție meniul care nu era deloc simplist. Te-ai gândi că au doar mici și poate alte 2-3 preparate dar nu. Meniul era prezentat pe o coală A4 plastifiată, față-verso. Pe o parte erau mâncărurile, pe cealaltă erau băuturile alcoolice și non-alcoolice.

Oferta culinară cuprindea atât feluri principale precum cârnați, pulpe sau piept de pui, ceafă sau costiță de porc, șnițele, frigărui, apoi ciorbe... de burtă, văcuță sau legume dar și deserturi precum ecler, savarină sau înghețată.

Oferta cuprindea și o varietate de garnituri printre care cartofi prăjiți dar și salate de varză, roșii, castraveți sau din castraveți murați.

Ce am comandat? Nu am putut refuza o ciorbă de burtă asortată cu un ardei iute și smântână,  accesorii ce erau INCLUSE în prețul afișat, așa cum era notat pe meniu.

De asemenea am comandat și mai mulți mici + cartofi prăjiți. Pentru toate preparatele, inclusiv pentru mici, erau incluse în preț, pâinea, muștarul sau mujdeiul.

După nici 10 minute a venit ciorba de burtă, iar la scurt timp mult râvniții mititei. Ciorba a fost foarte bună, asemănătoare ca și gust cu alte ciorbe pe care le-am savurat la restaurante mult mai bine cotate decât o micărie de la Dedulești. Ce conținea, ce nu conținea, era foarte bună iar smântâna și ardeiul plus puuuțin oțet au mers la fix cu toată zeama. Carnea era și ea gustoasă, moale, suculentă, deloc zgârcioasă.

Micii... Nu pot să zic că au fost cei mai buni mici. Probabil undeva acolo în top... am mâncat mici cam de la toate micăriile cunoscute. Ciotoianu, Gil, Cocoșatu, Obor deci mi-e greu să fac un top exact. În timp parcă se și pierde gustul deci topul ar fi poate mai mult subiectiv. Când ți-e foame uneori chiar și preparatele mai lipsite de gust, parcă par mai bune, nu-i așa?

Cert este că au fost buni, mâncabili, decenți dar nu m-au mai dat pe spate ca data trecută! Nu pot lăsa simțul gustativ pradă emoțiilor așadar am decis gustul și pe judecăți logice, gândite cu capul nu cu sufletul. Mi-a plăcut servirea rapidă asigurată de doamnele ce umblau printre mese precum titirezul sau albinele pe lângă stup. Stupul fiind grătarul unde micii erau perpeliți în voie.

Micii s-au mai scumpit, un exemplar dolofan costând acum 7 lei (cu muștar + pâine incluse), iar ciorba a fost 24 de lei (cu ardeiul și smântana incluse). Cartofii prăjiți au fost și ei 8 lei, așadar nota de plată nu a fost mare dar urcă simțitor pe măsură ce numărului micilor crește exponențial.  

Am observat că prețul, cel puțin pentru mici, este același la toate micăriile. Am studiat cu atenție meniul de la mai multe restaurante și toate aveau micii la... 7 lei bucata! Imaginați-vă ce se întâmplă când trebuie ridicat prețul. Probabil se întâlnesc toți, ședință de comitet. Ce facem colegii? Băgăm 50 de bani? Da domne băgăm! 😁 

Mi-a atras atenție și noua locație a celor de la Sibiceanu, adică cea de aici, unde au renovat o casă veche și au transformat-o în restaurant. Mi-am propus ca data viitoare să merg acolo mai ales că au și parcare specială doar a lor. Locația arată foarte bine...

Concluzii

Una peste alta experiența culinară a fost una notabilă dar nu extraordinară sau memorabilă. Se putea mai bine și nu pot să nu compar micii de aici cu cei de la Obor de exemplu, pe care i-am tot testat în cele mai recente 12 luni. Cei de la Obor parcă sunt ceva mai pufoși, mai moi pe când aceștia erau mai crocanți la exterior, lucru parcă nefiresc când vine vorba de un mic.

Totuși au fost buni, gustoși și ne-au stăvilit foamea preț de câteva ore, până am ajuns din nou acasă. Parcă mai tare m-a impresionat ciorba de burtă dar per total dau punctaj aproape maxim experienței.  

Hai că mai este puțin și micul nostru devine din nou vedetă națională. Nu mai este mult și vine 1 mai! 🥳

---

VIZUALIZĂRI: 715 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI