Mâncare bună la Taverna diavolului din Târgu Mureș

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

@AZE: Să fie vreo coincidență? Anul ăsta ai văzut diavol tasmanian, ai fost la Balta Dracului și-acum ai mâncat la Taverna Diavolulului

Ne bagi în ispită cu pizzele alea și ne izbăvești de vicleana bere cu un pepsi.

Frumoasă terasa aia. Cred că-i o plăcere vara să stai acolo și să te” aghezmuiești” cu vreo 2-3 beri

@AZE:

O recomandare interesantă, de reţinut. Având în vedere numele, oricum este uşor de reţinut . Interesantă şi poziţionarea contrastantă cu cele sfinte din apropiere.

Pizzele comandate de voi arată foarte bine, sunt mari şi bogate. Probabil tot pizza m-ar fi tentat şi pe mine să comand.

Pivniţa nu pare genul meu. Sunt mult prea multe trepte de coborât şi apoi de urcat. Însă terasa, care arată într-un mare fel, mi se pare alegerea ideală, evident în sezonul cald.

Să vă fie de bine!

@ghisor: Mulțumesc pentru vizită, ecou și vot.

Răspund și eu într-un târziu. Poate nu îți vine să crezi dar am observat denumirea când am primit bonul fiscal. Când am intrat am văzut că scrie de o tavernă dar nu am fost atent. Locul este chiar fain așa cum am scris au mai fost 2 useri anterior pe acolo (2018 și 2021, doinita și silvia turdoran) și au mâncat altfel de bunătăți decât pizza.

O zi faină îți doresc

Pizza este preparatul despre care nu știam înainte de 1989. Acum ne luăm revanșa și mâncăm toate pizzele pe care nu le-am mâncat înainte de 1989 ????????????.

În altă ordine de idei sînt foarte multe alte feluri de mâncare și dacă deschizi echivalentul la acel cod QR menționat în articol o sî vezi câte alte bunătăți mai există pe acolo în afară de pizza. De fapt chiar o să încerc să atașez acel cod QR la acest articol în formă de poză.

Mulțumesc pentru vizită, ecou și vot, o zi faină.

@AZE: O să te contrazic puțin. Dar asta vine oarecum să confirme cele spuse de tine, c-am aflat de pizza după '89. În vara lui '87 am comandat prima dată în viaţa mea pizza la Terasa Tineretului din Costineşti. Eram cu 3 colegi, ne-au adus pizzele, colegii mei au început să înfulece, eu aşteptam. Ce-aşteptam? Pâinea

După aceea, i-am povestit mamei mele ce-am mâncat şi ea s-a apucat să facă şi-acasă, cu felii de pâine pe post de blat şi pe post de toppinguri, tot ce mai rămânea prin frigider.

De pizza adevărată, aşa e, după 1989 am aflat.

@AZE:

Te înţeleg perfect. Cam aşa am făcut eu cu ciorba de burtă, căreia ani la rând nu-i suportam nici măcar mirosul. Prima ciorbă de burtă, excepţional gătită de fosta mea soacră (Dumnezeu s-o ierte), am mâncat-o după vârsta de 30 de ani şi, culmea, mi-a plăcut , mult. De atunci şi eu îmi tot iau revanşa şi nu ratez nicio ocazie, având mult de recuperat . Am început să o gătesc şi eu acasă, perfecţionându-mă cu fiecare nouă experienţă.

ghisor ????????

@nicole33: Se pare că ne cam potrivim la gusturi ???? (atât la pizza cât și la ciorba de burtă)

Ciorba de burtă este preferata mea oriunde mă duc la oricine. Acasă încă nu am reușit ????.

Dar când mă duc la soacra mea sau la cumnata din Zalău bag mai multe porții fără să mai rămână loc pentru felul doi. De fapt rețeta e: ciorba de burtă+smântână+ardei iute+pălinca de Zalău ????

@ghisor:

Bună asta cu pâinea. La vremea respectivă eu nu mâncam aproape deloc pâine, deci nu aş fi avut ce aştepta .

Prima ta experienţă cu pizza mi-a amintit de primele vacanţe petrecute la bulgari la all inclusive când zâmbeam la vederea unor compatrioţi care mâncau frigănele CU. pâine şi li se părea OK

Eu am descoperit pizza prin 1988-1989 când ieşeam cu colegii de facultate pe la crâşmele din centrul Bucureştiului. Dacă tu aşteptai pâinea , eu am mâncat DOAR pâinea de pe margine, adică bordura blatului de la pizza, şi am ciugulit timid câte o ciupercuţă sau o feliuţă de salam. Problema la mine a fost cu roşiile pe care nu le suport deloc, iar bucătarul respectiv în loc de sos de roşii pusese din belşug o tocătură de roşii cu tot cu seminţe pe aproape toată suprafaţa blatului. Asta se întâmpla undeva în Piaţa Rosetti.

Am început să apreciez cu adevărat pizza vreo doi ani mai târziu, când o reglam eu folosind doar sos picant, astfel nemaisimţind gustul roşiilor. Deh... fiecare cu piticii lui.

@AZE:

Într-adevăr, se pare că avem aceleaşi preferinţe culinare deşi venim din zone diferite ale ţării.

De acord cu meniul ăsta cu ciorbă de burtă şi la felul întâi, dar şi în loc de felul al doilea. O singură dată am luat şi a treia porţie de ciorbă de burtă, în loc de desert şi nu am mai putut mânca nimic nici la cină.

Peste pălincă eu sar, este prea tare pentru mine şi oricum nu-mi lipseşte pofta de mâncare , iar ardeiul iute îl înlocuiesc cu nişte mujdei suplimentar.

Săptămâna care vine cred că mă apuc să fac nişte ciorbă de burtă, că prea mi-ai făcut poftă după discuţia asta. Oricum este singura ciorbă de care nu mă plictisesc nici după trei zile . Şi poate mă învrednicesc să scriu şi eu ceva despre ultimele mâncătorii încercate.