Hanul Horezu - restaurant

TIPĂREȘTE

În recentul nostru periplu vâlcean, ne-am dorit ca una dintre cazări să fie în Horezu, la hotelul cu același nume. Ne plăcea că este situat central și că dispune de un restaurant cu bar și cu o generoasă terasă în aer liber. Nu aveam mari pretenții în privința condițiilor de cazare (hotelul este cotat la 2*), dar ne bucuram că nu trebuie să căutăm un loc apropiat pentru servirea mesei. Știți cum e. După o zi de alergătură, parcă vrei să iei o masă în liniște, fără grija de a mai conduce sau de a te abține de la un pahar de băutură (cu alcool).

Dacă nu am avut noroc în privința hotelului (toate camerele fiind ocupate atunci când am intenționat noi să facem rezervarea), norocul ne-a surâs în legătură cu restaurantul. Restaurantul Hanul Horezu care face parte din același complex turistic, este situat pe Str. Tudor Vladimirescu, nr. 53, la doar câțiva pași de Pensiunea Vasilescu locația unde eram cazați.

La Hanul Horezu am servit o masă în ziua sosirii și cafeluța de dimineață, a doua zi, înainte de a porni din nou la drum.

N-aș spune că am fost teribil de încântată în privința serviciilor oferite la Hanul Horezu. E drept că am fost întâmpinați cu amabilitate și nu am fost lăsați să așteptăm prea mult până când ni s-au adus meniurile. Fiind o zi din timpul săptămânii, atunci când am fost noi acolo, terasa de la Hanul Horezu nu era foarte aglomerată. Doar mesele din rândul dinspre stradă erau ocupate. Pentru că noi nu veniserăm pentru șuetă și nici pentru a admira peisajul stradal, am preferat o masă mai retrasă, aproape de intrarea în sala de servire.

Ce nu mi-a plăcut? Nu mi-a plăcut faptul că paharele - deși foarte curate - au fost aduse ude, cu stropi de apă pe ele. Probabil că abia au fost spălate și s-au grăbit să le aducă la masă nelustruite. De asemenea, șervețelele erau oferite cu țârâita, adică aduse doar câte unul, o dată cu tacâmul.

Comparativ cu alte restaurante din Vâlcea, oferta prezentată pe meniu mi s-a părut mai restrănsă, dar asta nu a însemnat că nu am avut ce alege. Veniserăm să ne potolim foamea și nu să facem fițe.

Pentru cei mai sensibili, trebuie să adaug faptul că zgomotul de la traficul rutier poate fi deranjant, Restaurantul Hanul Horezu aflându-se chiar lângă șoseaua Râmnicu Vâlcea - Târgu Jiu.

Plata consumației se poate face cash sau cu cardul. Am fost întrebați ce variantă preferăm. Menționez însă că plata cu cardul se face numai în interior, clientul fiind invitat la bar, la aparatul nedeplasabil.

La Hanul Horezu există Wi-Fi parolat. Solicitând parola, apoi încercând, conexiunea nu a funcționat și ne-am lăsat păgubași. Toaletele situate în interior, la capătul sălii mari de servire, sunt OK, curate și dotate cu tot ceea ce este necesar.

Nu am remarcat nici un fel de muzică ambientală. Dacă ar fi fost, poate că ar mai fi atenuat din zgomotul străzii.

Am menționat că oferta culinară la Hanul Horezu mi s-a părut mai restrânsă, dar asta nu înseamnă că nu aveau - înscrise pe meniu - diverse preparate (grătare, platouri) cu garniturile aferente. Capitolul "Desert" era chiar slab reprezentat - doar papanași și clătite cu dulceață sau cu ciocolată.

Ce am comandat noi? Pentru început, băuturile: Vin Riesling Jidvei și Apă minerală Borsec. A urmat o Tochitură cu mămăliguță (bucățele de carne în sos, la care s-au adăugat mămăliguță, un ou ochi și trei felii de brânză), Ficăței de pasăre cu cartofi prăjiți și salată (roșii, castraveți și ceapă). Desert? Păi, ce puteam alege? Obișnuiții papanași cu smântână și dulceață de afine, aduși la două farfurii. Trebuie să menționez că papanașii sunt oferiți în două tipuri de porții - fapt încă nemaiîntâlnit de mine până acum. Poți comanda un singur papanaș - mare - la prețul de 8 lei sau doi papanași - mici - la același preț.

Toate preparatele au fost proaspete și bine gătite.

Prețuri? Vin Riesling Jidvei - 25 lei/0,75 l, Apă minerală Borsec - 4 lei/pet de 0,5 l, Tochitură cu mămăliguță - 29 lei/porția, Ficăței de pasăre - 10,5 lei/porția, Cartofi prăjiți - 5 lei/porția, Salată de roșii și castraveți - 5 lei/porția, Pâine - 1,5 lei/nu știu câte felii, Papanași cu smântână și dulceață de afine - 8 lei/porția.

În opinia noastră, prețurile sunt bune. Pentru edificare, atașez câteva file din meniu.

Cafeluța din dimineața zilei următoare a fost servită tot pe terasa Hanului Horezu, mult mai liberă în acele momente. Adusă cu lapte și cu zahăr alături, cafeaua a fost tocmai ceea ce ne trebuia atunci. Am avut parte și de un moment de distracție, dacă-i pot spune așa. Cazat în noaptea precedentă la Hotel Horezu din același complex cu restaurantul, un grup de persoane mai… bronzate (vreo 18, cu mic, cu mare) ocupase rândul de mese de lângă scară. Tocmai plecau când am ajuns noi acolo. Șefa de sală, remarcând plecarea lor, a strigat: "Unu' nu mi-a plătit! Are să-mi dea 9 lei! " Prejudiciul a fost recuperat pentru că i-a oprit în parcare, tocmai când se pregăteau să plece cu șirul lor de 4-5 mașini.

Hanul Horezu are în față o parcare mare și este amplasat la 100 m de cea mai apropiată stație de autobuz din Horezu (spun asta pentru cei interesați).

La distanțe relativ mici, sunt interesante obiective turistice - Mănăstirea Hurezi, Complexul muzeal Măldărești - dar mai ales atelierele renumiților meșteri ceramiști de la Horezu. Până în satul Olari - vatra ceramicii românești, patrimoniu UNESCO - sunt numai 2 km.

De asemenea, de la restaurant, după numai câțiva pași ajungem în centrul orașului, cu Centrul de Informare Turistică, Parcul I. G. Duca și vechea biserică din Horezu, un edificiu de o rară frumusețe.

---

VIZUALIZĂRI: 4809 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI