Restaurant - Pensiunea Dada

TIPĂREȘTE

Ori de câte ori trecem pe Valea Oltului, fie spre Sibiu, fie spre București, în Călimănești-Căciulata ne întoarcem de fiecare dată privirile înspre o mică pensiune dosită de o benzinărie OMV, foarte aproape de baraj și de Mănăstirea Cozia. Locul acesta ne amintește că am fost și noi cazați aici, cândva, în urmă cu mai mulți ani. Dar, nu despre cazarea de aici vreau să scriu - oricum, a trecut prea mult timp de atunci - ci despre faptul că la Pensiunea Dada facem un popas aproape la fiecare trecere a noastră pe acolo. Dacă trebuie să alimentăm, dacă vrem să ne relaxăm un pic admirând Oltul și malurile lui stâncoase sau - cu atât mai mult - dacă ne răzbește foamea, Pensiunea Dada amplasată chiar lângă drum, este pentru noi un loc de popas foarte potrivit.

Așa s-a întâmplat și duminică, la întoarcerea de la Întâlnirea AmFostAcolo 2016 când, după atâtea ore de condus, se impunea nu numai o pauză, dar și ceva cald și revigorator pentru stomac. Știam că n-am fi făcut față unui prânz îmbelșugat și nici timp nu aveam pentru așa ceva (mai aveam o bună bucată de drum până la București), cu toate acestea, după ce am parcat mașina în spațiul destul de generos de lângă pensiune, am intrat în restaurant. Este necesar să amintesc faptul că pentru a intra în restaurant trebuie să traversezi mai întâi o terasă acoperită, dar deschisă. Se înțelege că temperaturile lunii martie nu permiteau servirea mesei afară, așa încât terasa era pustie. Doar din când în când câte un fumător - ca să nu-i deranjeze pe ceilalți, dar și pentru că fumatul în interior nu este permis - ieșea la aer pentru a-și lua porția atât de necesară de nicotină.

Intrarea în restaurant este flancată de o parte de un stativ cu ziare, iar de cealaltă parte de câteva panouri informative privind ofertele din meniu. Ciolanul cu fasole, cu varză sau cu cartofi, tochitura moldovenească, mămăliga maramureșeană, pastrama de oaie ca și mai multe feluri de ciorbe și de mâncăruri de post, toate te ademeneau înainte chiar de a intra în sala de servire. În ceea ce privește desertul, personal nici nu m-a interesat ce este înscris pe panou. Știam că restaurantul de la Pensiunea Dada nu m-a dezamăgit niciodată în privința papanașilor. De multe ori, fără a ne fi foame, opream la Pensiunea Dada numai pentru porția mea de papanași. A mea pentru că soțul meu nici măcar nu a fost vreodată tentat să-i guste. Cu țigara în mână și cu scrumiera alături, mă aștepta răbdător de fiecare dată.

Când am fost acolo ultima oară, în interior atmosfera era plăcută și aproape toate mesele ocupate. Era cam ora 16, iar cei aflați la drum lung flămânziseră. În timp ce un televizor mare, fixat în perete, făcea publice ultimele evenimente sportive, ospătarii, într-un du-te vino permanent, duceau comenzile la mese.

Sala de servire este decorată cu "vechituri" interesante pentru cei care nu au prins vremurile în care acele obiecte își demonstrau utilitatea: un samovar, un fier de călcat cu cărbuni, casete din lemn, sfeșnice, mici vase arhaice, fragmente din ziare străvechi... Două din laturile încăperii, cu geamuri mari, permit privirii să se delecteze cu imaginea muntelui, a cursului de apă, dar și a arbuștilor de pe mal, înfloriți la început de martie.

Barajul, campingul de peste Olt, viaductul și Cozia Veche ridicată mai sus pentru a nu fi inundată după construirea barajului, sunt alte imagini care vă vor delecta dacă veți face un popas la Pensiunea Dada.

Ciorba de legume pentru mine și ciorba de văcuță pentru soțul meu, însoțite de un ardei iute, de pâine și de o smântână foarte bună, au sosit repede. Conștientă că porția de papanași este foarte mare și că nu i-aș fi făcut față dacă mai comandam și altceva, am trecut direct la desert. Papanașii erau proaspeți, chiar călduți și scăldați în multă smântână și dulceață de afine. Întotdeauna, peste tot pe unde am servit această specialitate, m-am întrebat de ce se fac porțiile atât de mari. E adevărat că experiența și timpul trecut au demonstrat ospătarilor și bucătarilor că porțiile sunt prea mari. De aceea, când am comandat doar o porție de papanași, ospătarul a întrebat: "La două farfurii?" Nu, nu la două farfurii pentru că soțul meu nu onorează această specialitate, iar eu, necomandând felul II, am făcut față cu brio la tot ceea ce mi-a fost adus pe farfurie.

În final...

Știu că pe AmFostAcolo s-a mai scris despre Pensiunea Dada și despre restaurantul ei. Știu și că au existat plângeri referitoare la condițiile de găzduire, la curățenia localului și chiar la calitatea preparatelor servite.

Ceea ce vreau să subliniez este că locația nu este pentru vizitatorii cei mai pretențioși. Este un loc la marginea unui drum foarte tranzitat, unde - după ce a străbătut o cale lungă - călătorul obosit își poate trage sufletul o clipă și își poate ostoi foamea. Nu mi s-a întâmplat niciodată să primesc preparate alterate (așa cum afirmă unii că li s-ar fi întâmplat) și nici să găsesc mizerie în local sau la toalete. Luați Pensiunea Dada drept ceea ce este: un han la margine de drum! Treceți-i pragul numai dacă apreciați că vă veți simți bine într-un han!

În opinia mea, prețurile sunt rezonabile. Din câte îmi amintesc, ciorba de legume - 5 lei, ciorba de văcuță - 8 lei, papanașii - 16 lei.

---

VIZUALIZĂRI: 7197 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI