Peștera Unguru Mare

TIPĂREȘTE

În urmă cu mai mulți ani, mai exact în 2012, la un târg de turism, am primit "Călător prin Bihor" - o mică hartă de buzunar, frumos pliată, cu principalele obiective turistice din județul Bihor, cuprinzând totodată și o scurtă descriere a acestora. Fără să mă gândesc când sau dacă îmi va fi de folos, am păstrat-o laolaltă cu alte materiale de același gen. Mi-am amintit de această hartă și am studiat-o cu mai multă atenție acum, cu ocazia vizitei noastre în Apuseni. Au fost primele informații despre traseele montane din zonă și mai ales despre numeroasele peșteri care fac faima Apusenilor, două dintre ele urmând a fi vizitate și de noi: Peștera Unguru Mare și Peștera Vadu Crișului.

Despre Peștera Unguru Mare, micul meu ghid "Călător prin Bihor" spune așa: "Peștera Unguru Mare mai este cunoscută și sub denumirile de Peștera Ungurului sau Peștera de la Bolhac. Peștera este amplasată în marele meandru încătușat pe care îl face Crișul Repede între localitățile Bălnaca și Șuncuiuș, la poalele Munților Pădurea Craiului, pe malul stâng al râului, în locul numit Lunca bălnăcanilor. Ea se găsește poziționată la baza unui perete calcaros, la aprox. 250 m amonte de confluența Văii Mișidului cu Crișul Repede, pe teritoriul comunei Șuncuiuș.

Amplasată într-o zonă carstică de o frumusețe care te lasă fără cuvinte în fața marelui sculptor, Natura, unde se dezvoltă adevărate sisteme carstice unele simple, altele pe mai multe etaje, și unde au fost identificate și cartate peste 100 de alte peșteri, Peștera Ungurului impresionează prin grandoarea spațiului subteran și prin încărcătura istorică a vestigiilor lăsate aici de strămoși, peștera fiind locuită încă din neolitic. "

Localizare și acces

Așadar, reținem că Peștera Unguru Mare se află în Defileul Crișului Repede, în raza comunei Șuncuiuș, la aprox. 60 km de Oradea. Se poate ajunge acolo cu mașina sau cu trenul până în stația Șuncuiuș. Noi am călătorit cu autocarul și pot spune că drumurile sunt bune, mașinile putând ajunge până aproape de obiectiv. După ce am debarcat, am făcut o scurtă deplasare pietonală de-a lungul râului traversat de trei poduri suspendate - primul conducând spre Peștera Vântului și Poiana Frânturii, al doilea spre Cheile Mișidului, iar al treilea spre gura Peșterii Unguru Mare, pentru noi primul obiectiv turistic al zilei.

Lângă cabana cu pridvor aflată pe malul Crișului, la capătul podului, acolo unde se achită și taxa de acces, există și un loc de parcare. În timp ce ghidul îndeplinea formalitățile de intrare pentru grup (eram 25 de persoane), am studiat tot felul de panouri și de afișe postate la intrare. Pot informa că accesul în peșteră se face doar în grup însoțit de ghidul local, mărimea grupului fiind de minim 10 și maxim 25 persoane. Durata unui tur este de 30-40 minute, iar taxa de acces este de 12 lei/persoană - adulți și 5 lei/persoană - copii. Peștera se poate vizita de marți până duminică în intervalul orar 10.00 - 18.30. La amiază (13.00-13.30) este prevăzută o pauză de masă pentru ghidul local, așa încât dacă vă aflați acolo, pentru economie de timp, țineți seamă și de acest amănunt.

Trebuie știut că temperatura în interiorul peșterii este de 9-12 grade, de aceea este indicat a avea îmbrăcăminte adecvată. Nici încălțămintea nu este de neglijat, căile de acces fiind umede și pe alocuri alunecoase. Peștera este destul de slab iluminată, ghida folosindu-se adesea de o lanternă pentru a exemplifica cele relatate.

Dar, poate că cel mai important aspect care trebuie menționat, este acela că accesul în Peștera Unguru Mare se face doar după ce ai trecut Crișul Repede pe o punte suspendată, metalică, cu balans (mai accentuat atunci când cei care o abordează sunt mai mulți sau mai neastâmpărați), prin grilajul căreia vezi curgând apele râului. Capătul celălalt al punții se află chiar la intrarea în peșteră. Portalul este impresionant ca dimensiuni și ca formă, poate cel mai impresionant din munții Pădurea Craiului. Înaltă de aprox. 30 m și lată de aprox. 20 m, gura peșterii căscată în munte este fotogenică și pune la treabă toate aparatele foto.

Vizita noastră

În imensa galerie de la intrare, ghida ne-a oprit și și-a început povestea, o poveste parcă fără de sfârșit, în care amesteca date de interes turistic cu relatări din viața personală, parcă prea multe, totalmente lipsite de interes pentru noi. Am reținut totuși că traseul pe care urma să-l străbatem nu este dificil, podeaua fiind aproape orizontală. Față de nivelul intrării, punctul terminus al traseului prin peșteră este mai înalt cu aprox. 40 m. Nu sunt porțiuni în care trebuie să te apleci, să mergi în pasul piticului sau să dai cu capul de stânci.

Traseul în subteran nu este lung, până în 200 m. Pe parcurs, se mai fac vreo două opriri în care ghida își continuă povestea. Atrag atenția dimensiunile diferitelor secțiuni ale galeriei, acestea variind între 10-33 m lățime și 15-25 m înălțime. Din păcate, fiind slab iluminată (după cum deja am menționat) multe porțiuni din zona înaltă a galeriei nu puteau fi văzute de noi - orășeni neechipați corespunzător. Trebuia să urmărim fascicolul de lumină al lanternei ghidei.

Pe podeaua peșterii curge un pârâu lăptos, culoarea albicioasă a acestuia datorându-se unui mineral rar, numit de specialiști crisit, adus de apă din străfundurile pământului.

Traseul nostru în Peștera Unguru Mare s-a încheiat la o cotitură bruscă, spre stânga, care ne-a condus către ieșire. Aceeași gură a peșterii prin care am intrat.

Acolo am auzit ultimele relatări ale ghidei care ne spunea că în peșteră au fost descoperite urme ale locuirii umane încă din neolitic - unelte de piatră, fragmente de vase ceramice pictate, obiecte ascuțite din os folosite probabil la coaserea pieilor de animale. În ultima galerie - "Galeria Sacră" - accidentată și greu accesibilă, aflată în sectorul terminal al peșterii, a fost descoperit un cimitir, o necropolă de incinerație, cu urme de cenușă umană, de unde au fost scoase la iveală fragmente de vase ceramice, unelte de bronz, precum și alte dovezi ale locuirii umane și ale îndeletnicirilor oamenilor preistorici.

Ghida nu a uitat să precizeze că Peștera Unguru Mare este habitatul unei colonii de lilieci. Nu pot spune decât că atâta vreme cât am rămas noi în galeriile subterane nu am văzut nici măcar un exemplar al acestei specii care dă fiori unora. Așadar, mergeți acolo fără teamă!

De asemenea, ghida ne-a spus că peștera va intra în curând (nu știu cât de curând) într-un proces de reamenajare. Sper că cel puțin iluminarea va fi îmbunătățită.

Deși Peștera Unguru Mare impresionează prin frumusețea naturală și prin dimensiunile portalului (podul suspendat de la intrare fiind un plus), cine a văzut și alte peșteri - în România sau în străinătate - nu va spune că spațiul subteran al Peșterii Unguru Mare este unul deosebit. Dacă vă așteptați să vedeți stalactite, stalagmite și stalactone în formațiuni spectaculoase, aflați că aici nu le veți găsi. Cu toate acestea, peșterile din Pădurea Craiului sunt printre cele mai intereante și mai accesibile din munții Apuseni. Dacă ajungeți acolo, vă veți întoarce acasă cu amintiri de neuitat.

Mai trebuie să spun că peisajul este unul deosebit. Cei care iubesc viața la cort pot afla că în zonă există parcări amenajate, locuri de campare și de servit masa, ba chiar și o plajă la râu. Iar dacă sunteți pasionați de peșteri și de adâncurile pământului, zona este foarte ofertantă. Atâta doar că pentru vizitarea unor peșteri este necesară programare sau cel puțin contactarea unui ghid local. Pentru noi a fost mai simplu. Programul nostru turistic includea și explorarea Peșterii Vadu Crișului, așa încât ne-am urmat ghidul. Dar, asta este o altă poveste.

---

VIZUALIZĂRI: 1027 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI