Peștera Meziad – un „palat” spectaculos

TIPĂREȘTE

După „cercetarea” pe repede înainte a orașului Oradea am pornit spre Apuseni, ținta finală fiind pensiunea Drumul Iancului din Ponorel (vezi impresii), gazdă pentru trei nopți. Clar nu puteam merge chiar așa direct spre pensiune, aveam suficient timp la dispoziție și zona submontană din Depresiunea Beiușului oferă multe surprize turistice. Fenomenele carstice ocupă un loc important în făurirea unor peisaje fantastice, zona despre care vorbim nu duce lipsă de aceste fenomene, astfel că în plan se află vizitarea unei peșteri, și anume peștera Meziad.

În general nu mă dau în vânt după asemenea obiective turistice și o singură vizită mi se pare suficientă pentru amintirile mele turistice. Dacă ar fi să întocmesc un top personal al peșterilor românești vizitate până în acest moment, pe locul I aș numi Peștera Urșilor (vezi impresii), pe locul II Peștera Meziad și pe locul III Peștera și Ghețarul Scărișoara (vezi impresii). Am luat în calcul minunățiile subpământene ce le oferă fiecare cavitate în parte, modul de organizare a traseului, iluminatul ambiental și explicațiile ghizilor. De fapt, cred că Peștera Urșilor o voi mai vizita o dată!

Poziționare și acces. După ce am trecut de zona aglomerată a Băilor Felix, aplicația de navigație m-a scos de pe drumul principal E 79 și m-a îndrumat pe niște pitorești drumuri comunale cu asfalt foarte bun, trafic aproape zero. Am traversat vreo două sate și am ajuns în comuna Remetea unde indicatoare mari te ghidează către peșteră. Ultima parte a drumului o parcurgem pe DJ 764C, un drum bun al cărui strat de asfalt se termină în dreptul cabanei Meziad (care are și restaurant). Continuăm drumul fără probleme pe un drum pietruit cale de vreo 900 m până traversăm un podeț (pont: nu vă opriți după primii 300 m unde se află o căbănuță altfel veți merge mai mult pe jos, chiar dacă sunt autoturisme parcate aici șoseaua mai continuă).

Din locul în care ați parcat se merge perpedes pe un drumeag forestier în ușoară urcare circa 200 m după care începe urcușul pe versant pe o cărare amenajată cu trepte de lemn și balustrade. Ajunși pe un mic platou găsim cabana utilizată drept casă de bilete, precum și câteva panouri informative, băncuțe și o toaletă. Prețul unui bilet de acces este de 30 lei/adult (copiii între 5-14 ani plătesc 15 lei; nu există taxă foto). Intrările au loc din oră în oră, la fix, în grupuri de minimum 5 persoane. Programul actualizat îl găsiți pe site-ul oficial.

Info istorice. Peștera Meziad a fost descrisă scriptic pentru prima dată de un geograf austriac imediat după jumătatea secolului al XIX-lea, iar cercetarea aproape integrală a fost efectuată de exploratorul Czárán Gyula (ebihoreanul.ro/stiri/impa ... hor-167558.html). Viața acestui fiu de nobil armean este spectaculoasă, el fiind pionierul turismului bihorean, ghid pentru excursioniștii vremii și întemeietor al multor trasee turistice – este numit de un biograf „Apostolul drumeției” . Printre traseele marcate, amenajate sau începute de explorator se numără: Cetățile Ponorului, Circuitul Galbenei, Vadu Crișului – Șuncuiș, zona cascadei Răchițele, zona Moneasa și Stâna de Vale, zona Băița, Cheile Turenilor etc.

În 1880, după ce vizitează spațiul subteran de la Meziad și cartografiază trei nivele, Czárán Gyula face primele amenajări: marcaje în subteran, podețe și scări de lemn. În 1903 apare la Beiuș primul ghid turistic al Munților Bihorului intitulat „Ghid turistic pentru excursii la Stâna de Vale” în care menționează și Meziadul: Peștera de la Meziad este cea mai mare și frumoasă din țara noastră [n. n. pe atunci Austro-Ungaria], după cea de la Aggtelek [n. n. peșteră în Ungaria aflată în patrimoniul UNESCO]. Are atâtea ramificații încât vizitarea ei necesită 6-7 ore.

Din 1972 peștera bihoreană intră în circuitul turistic, vizitele efectuându-se la lumina lămpilor de carbid și lanternelor. În 2012 peștera a fost electrificată utilizându-se surse led iar traseul de vizitare reamenajat pentru a oferi siguranță vizitatorilor.

Vizita în peșteră. Traseul are circa 1200 m lungime, se desfășoară pe două etaje și are oarecum forma cifrei 8. Peștera Meziad se vizitează doar organizat, cu ghid, durata plimbării în subteran fiind de circa 45 de minute. Este indicat să aveți o bluză cu mânecă lungă, un hanorac sau o vestă întrucât temperaturile în interior sunt destul de scăzute, și, de ce nu, încălțăminte adecvată.

Pătrundem în mediul cavernicol printr-un portal imens (16 m înălțime și 10 m lățime) și preț de 5 minute, în fața unor panouri informative, ghidul ne oferă informații despre istoria peșterii, mediul subteran și locuitorii de altădată. Facem cunoștință cu începutul traseului, cu alei trasate de pietre, cu primele spații subterane luminate încă de razele soarelui ce pătrund prin portalul de mari dimensiuni. Trecem printr-o ușă practicată într-un zid ce închide accesul neautorizat în peșteră, acces supravegheat video. Ușa metalică se încuie în spatele grupului și în față se aprind luminile led. În fața noastră se ridică o scară metalică care ne facilitează urcușul la etajul superior.

De altfel, pe întreg traseul există un sistem bine pus la punct de scări metalice, trepte, podețe și balustrade care conferă turistului o parcurgere în siguranță a traseului. Ne oprim din loc în loc și ascultăm explicațiile ghidului, urmărim fascicolul lanternei care ne atrage atenția asupra diverselor forme carstice, încercăm să ne închipuim animale și alte arătări fantastice, descoperim cotloanele unde locuia omul preistoric etc.

Urcăm și coborâm până ajungem la singurul pod natural subteran cunoscut, loc în care grota are 35 m înălțime. Din când în când vedem și umbrele rapide ale liliecilor și le auzim bătăile de aripi și chițăitul specific. Și în această peșteră au fost descoperite oase ale ursului de cavernă, un mamifer de talie mare și greutate așijderea. Stalagmite și stalactite, domuri, coloane, draperii și alte concrețiuni de diferite forme și culori ne atrag atenția pe tot parcursul traseului. După un timp coborâm la etajul inferior și ajungem sub podul natural subteran, abia zărim tavanul aflat la zeci de metri înălțime. Fără să ne dăm seama ajungem în punctul de unde am pornit, nici nu știu când s-a scurs aproape o oră, frumusețea interiorului carstic ne-a captat iremediabil atenția.

Concluzii. Am fost încântați de această incursiune subterană, recomand tuturor celor care ajung în zona Apusenilor să viziteze Peștera Meziad și, neapărat și Peștera Urșilor, situată nu foarte departe. Frumusețile naturale din cavitatea carstică impresionează, relaxează, bucură sufletul și creează amintiri.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 1262 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI