Fortificații romane pe Valea Oltului – Arutela

TIPĂREȘTE

Drumul ce străbate Valea Oltului este unul superb din punct de vedere al peisajelor: stânci colțuroase, păduri cățărate pe versanți, poieni verzi, râul Olt – când vijelios, când liniștit. Satele înghesuite pe tăpșane mai înalte, viaductele șoselei, calea ferată ce se „plimbă” de pe un mal pe celălalt, tunele, linii de înaltă tensiune, plase de oțel pentru împiedicarea căderilor de pietre sunt tot atâtea elemente antropice ce te însoțesc prin acest defileu săpat de Olt. Pe lângă toate acestea de-a lungul drumului spre Sibiu întâlnim și o serie de obiective cultural-istorice ce ne îndeamnă la popasuri. Ne putem îmbogăți mintea și sufletul la: Muzeul Satului Vâlcean din Bujoreni (vezi impresii), Mănăstirea Ostrov, Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Turnu, Mănăstirea Stânișoara (vezi impresii), Mănăstirea Cornetu (vezi impresii), alte mănăstiri din comuna Racovița (vezi impresii), Turnul Spart, Castelul Turnul Roșu din Boița. Se adaugă un obiectiv istoric aflat pe malul râului Olt, în preajma stațiunilor balneoclimaterice Călimănești-Căciulata, este vorba de castrul roman Arutela.

Acces și amplasare. Castrul roman este situat la aproximativ 20 km de Râmnicu Vâlcea, imediat după ce se trece de Mănăstirea Cozia, lângă podul ce traversează Oltul. Observăm chiar din mersul autoturismului conturul construcției romane pe celălalt mal al Oltului. Din orice parte vom sosi, fie pe centură-fie direct prin stațiuni, avem două posibilități de parcare: o mică alveolă chiar pe partea castrului (doar pentru 2-3 automobile) ori un spațiu mai larg pe breteaua ce se desprinde către Mănăstirea Turnu.

Puțină istorie. Complexul fortificat de la Arutela apare menționat în Tabula Peutingeriană, o hartă antică romană întocmită în secolele II-III d. Hr., ceea ce relevă importanța sa. Inscripții descoperite chiar la sfârșitul secolului al XIX-lea pe două lespezi de piatră indică drept dată de construcție a fortificației anul 138 d. Hr., de către o cohortă de arcași sirieni (trupe auxiliare), în timpul domniei împăratului roman Hadrian și a guvernatorului Daciei Inferioare, Titus Flavius Constans. Castrul de la Poiana Bivolari a făcut parte din linia de fortificații numită limesul alutan, stabilită în principal pe cursul râului Olt. Pe lângă rolul de avanpost militar castrul juca și rol de stație vamală. A fost părăsit în secolul al III-lea după o revărsare puternică a râului Olt ce a distrus latura vestică și a afectat construcțiile din incintă.

Castrul se afla situat pe principalul drum din Dacia Meridională care urca pe Valea Oltului. În timpul cercetărilor arheologice s-a identificat urma acestui drum: baza era formată din pământ bătut (circa 45 cm) peste care erau amplasate ca paviment dale de piatră. Lățimea drumului era de 6,20 m și pe margini existau borduri din blocuri de piatră. S-au descoperit chiar potcoave de fier provenite de la caii ce trăgeau carele pe aceste drumuri. În zona de defileu romanii au săpat drumul direct în stâncă.

Descriere obiectiv. Coborâm taluzul abrupt al drumului spre câmpul pe care e plasată fortificația. Traversăm albia aproape secată a pârâului Mușețel, printre vitele aflate la păscut. Dacă încercăm un exercițiu de imaginație putem vizualiza cu ochii minții epoca în care soldații romani patrulau pe ziduri iar carele cu provizii și marfă își rostogoleau roțile de lemn pe drumul pietruit construit de invadatori pe Valea Oltului. Se aude chiar clinchet de arme lovite și strigăte guturale de luptă. O parte din centuria cantonată aici își face antrenamentul zilnic. Ne apropiem prin iarba imașului de Porta Praetoria – castrul nu a fost o fortificație foarte întinsă, aproximativ 60 m x 60 m. Poarta e închisă, un arcaș sirian se ițește printre metereze și se răstește la noi: – Ce căutați aici? Mmmm... doar ni s-a părut, nu e nimeni în jur, doar noi și contururile fostelor clădiri și ziduri. Pătrundem în interiorul taberei militare – peste tot doar ziduri – nici o plăcuță cu informații, nici o explicație. Privim pe deasupra zidurilor, unele reconstituite, și ar trebui să observăm careul, locuința comandantului, barăcile soldaților, bucătăria, atelierele, depozitele de hrană și arme. Dar toate astea le vom vedea acasă pe o schiță găsită pe Internet: praetorium, horreum, termele, atelierul de fierărie, porta principalis dextra, porta principalis sinistra, turnuri de colț, etc. În orice caz priveliștea e una frumoasă: versanți pe ambele părți, o fâșie de teren destul de lată pe care a fost ridicat castrul, râul Olt – zăgăzuit acum de mai multe baraje. Câteva tufe de zmeură ne atrag ca un magnet și năvălim spre ele ca „ursul la miere”. Incursiunea în lumea romană nu durează foarte mult, ne așteaptă și alte obiective în zonă.

În loc de încheiere. Dacă sunteți cazați în Călimănești-Căciulata sau doriți doar să vizitați câteva puncte de interes istorice de pe Valea Oltului vă puteți îndrepta și spre Castrul Arutela. Autoritățile ar trebui să se implice ceva mai mult în amenajarea acestui obiectiv istoric – câteva scări, o alee, câteva panouri cu explicații ar fi binevenite. În anii din urmă s-a mai încercat organizarea unor evenimente în zona castrului (cozia-mtb.ro/galerie/gale ... 2015-copii.html) și s-a reparat de către Primăria Călimănești acoperișurile turnurilor de la poartă (viatavalcii.ro/index.php/ ... ost-refcut.html).

P. S. Despre Castrul Arutela, unde se află prima poartă pretoriană reconstituită din România, undeva între anii 1982-1983, se afirmă uneori că este un „fake”, fiindcă nu se află pe amplasamentul original și este parțial reconstruit, cu erori (agerpres.ro/social/2014/0 ... asarii-19-20-14).

---

VIZUALIZĂRI: 2347 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI