N-am mai văzut un muzeu atât de interesant

TIPĂREȘTE

La începutul lunii iunie am avut bucuria de-a vizita un loc pe care doream de multă vreme să-l văd, și anume Cetatea Oradea

În drumul nostru spre „Băile Felix” , dacă tot ne ducea trenul în Oradea, ne-am propus să stăm două zile în oraș pentru a-l vizita pe îndelete, nu pe grabă, așa cum am făcut-o de câteva ori.

Astfel am avut timp să mergem și la Cetatea Oradei, care - am aflat de pe net - este simbolul orașului. Coordonatele accesului în cetate:

           Latitidine:     47°  3'7   11' – N

           Longitudine  21° 56'3  46' - E

N-am să mă apuc să copiez de pe Google informații despre istoricul cetății! Cine vrea să afle mai multe, nu are decât să „sape” puțin pe net și va afla cam tot ce-l/ce-o interesează! :)

Am spicuit doar atât:

„Cetatea este deschisă din anul 2015 după un lung proces de restaurare al clădirilor, curții și a podului. Lucrările continuă cu amenajarea curții interioare și a zidurilor.”

Articolul de față vrea să evidențieze – deocamdată - doar arta meșteșugului artizanilor în cioplirea lemnului, deoarece intenționez să mai scriu despre alte două meșteșuguri, ale căror produse le-am putut admira în incinta cetății.  

Am intrat în cetate prin poarta de vest, după ce am făcut o plimbare prin Parcul „1 Decembrie” și după ce am traversat un pod de lemn solid, bine restaurat.

Cu o zi înainte fusese sărbătorită ziua copilului prin „Festivalul copiilor” , de aceea curtea era amenajată cu carusele și cu tonete de tot felul, de unde copiii au putut să savureze cam tot ce și-au dorit. În construcția lungă și joasă din latura nordică erau mai multe ateliere și câteva expoziții cu  produsele acestora.

Primul panou pe care l-am zărit era în fața intrării atelierului de obiecte confecționate din lemn, care ne invita să vizităm - în interior - un mic muzeu - Biciclete din lemn - Fabico - Evolution  of bicycles. Tot in fața ușii era expusă o bicicletă sculptată în lemn, pe care o conducea „Pinocchio” , celebrul personaj al lui Carlo Collodi. Mai era expusă o bicicletă din lemn, cu o roată mare în față și cu una mică în spate, despre care aveam să aflu că se cheamă „velociped” , iar în limba engleză se chema „penny-farthing” . Amândouă ne invitau să trecem pragul atelierului cu exponate.

Am pășit în interior, într-un spațiu destul de mic, cu rafturi pe care erau expuse multe obiecte confecționate din lemn, De aici am și cumpărat bilete pentru vizitarea  micului muzeu Fabico. Biletul a costat 8 lei/pers.

Muzeul este undeva mai în spate, unde, în două camere mici, de aprox. 12 m² fiecare, sunt expuse biciclete de forme diferite și din epoci diferite, toate confecționate din lemn! Mi-au plăcut toate exponatele și am apreciat răbdarea și măiestria cu care au fost cioplite și finisate, formele rotunde ale roților, formele șeilor – unele îmbrăcate în piele – toate asamblate între ele.

 N-am să vă plictisesc cu descrierea lor, în poze se va vedea despre ce modele este vorba. Doar la poza P23 am să mai adaug că pe „Draisina” , neamțul Karl Drais, a făcut prima călătorie cu nou inventata sa „laufmaschine” o călătorie de aprox. 7 km, de la Mannheim la Rheinau. Călătoria a durat aprox. 1 h și este considerată prima piatră de hotar în transportul pe două roți. A fost primul vehicul cu propulsie umană și sistem de direcție.

Nu știu cât va mai dura expoziția de biciclete din lemn în micul muzeu :-?? , însă, pe cei care sunteți  acum prin apropierea cetății Oradea, vă îndemn să-i treceți pragul! :))

---

VIZUALIZĂRI: 505 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI