Muzeul Sticlei Vechi și Muzeul de Arheologie, Zadar

TIPĂREȘTE

Zadar, un oraș frumos pe care l-am vizitat în primăvara aceasta, m-a atras și prin o parte din muzeele sale, cele pe care le-am putut vizita în cele 3 zile pline petrecute acolo. Am povestit deja despre muzeul artei religioase "Aurul și argintul Zadarului", un loc interesant care merită vizitat. Un alt loc ce nu trebuie ocolit de vizitatorii Zarei este și Muzeul de Arheologie, foarte frumos organizat și cu exponate interesante.

Tot în acele zile am vizitat și Muzeul Sticlei Vechi, interesant și acela dar consider, după ce l-am văzut, că nu și-a meritat banii - 30 kuna/pers., aproximativ 4 € pentru că exponatele nu aveau peste tot explicații în altă limbă decât croată, fotografiatul era strict interzis iar istoria sticlei, atât cât am reușit să citim pe panouri, nu prezenta elemente de noutate pe care să nu le fi știut. Iar exponate asemănătoare din colecții valoroase le-am regăsit la Muzeul de Arheologie, locul unde am avut permisiunea să fotografiem cât vrem, cu atât mai frumos din partea lor cu cât n-am plătit nimic deoarece am nimerit de ziua muzeelor.

Este situat vis a vis de biserica Sf. Donatus și în rând cu mânăstirea Sf. Marija a benedictinelor. Poziția lui nu este întâmplătoare într-un fel, este legată de biserica veche Sf. Donat dar și de Forumul Roman, este și foarte central cu o latură pe Kalelarga. În acest muzeu, al doilea cel mai vechi muzeu croat, sunt expuse artefacte adunate din zona Zadar, insula Pag și Rab, aparținând unei lungi perioade de timp, din Paleolitic până la sfârșitul sec. XI, câteva și din sec. XII. Toate sunt așezate tematic, pe etaje, cu filme de prezentare și cu destule explicații în limba engleză. Poți sta cât vrei în muzeu, nu-ți suflă nici un gardian în ceafă, cel puțin așa a fost la vizita noastră După ce ne-am lămurit că aici nu plătim și că fotografiatul e gratis și la discreție, am început vizita, evident cu parterul.

Parterul muzeului este dedicat sec. VII- XII și sunt exponate legate doar de cultura și tradițiile croaților stabiliți în această zonă în sec. VII., cea mai acceptată teorie fiind cea a croaților albi. Tot aici sunt multe părți din bisericile paleocreștine dărâmate, ancadramente de uși, altare de piatră, un ciboriu tot de piatră dalmată frumos lucrat. La intrare este locul de unde se cumpără bilete, se cer informații sau se iau suveniruri, copii de pe obiectele din muzeu, destul de scumpe însă. Și tot aici este o statuie fără cap, de 2.5 m înălțime, se pare a lui Iulius Caesar.

Etajul 1 este dedicat perioadei romane expunând stele romane, statui, obiecte găsite în zona Forumului, vase de sticlă și ceramică, obiecte de podoabă, vase în care se depozitau alimentele. Dintre statui, trei sunt de împărați. Pe ecranele din partea opusă ferestrelor ce dau spre Forum, erau ecrane ce prezentau viața domestică sau militară în cetatea romană.

Etajul 2 are expuse obiecte metalice și ceramice din epoca ilirilor în special dar și materiale ale epocilor preistorice, unelte de piatră și fier. Aici, deși ne-au lăsat să stăm fără probleme, expoziția era în reamenajare și lărgire.

Muzeul de Arheologie, deși înființat oficial în 1832, are un istoric din sec. XIV când o mână de clerici au început să adune resturi de monumente, statui și obiecte antice. Apoi, în sec. XVIII un medic din Zadar adună pe banii lui cea mai mare colecție de antichități care cuprindea 8 statui de împărați romani, 6000 de monede, ceramică, sticlă foarte veche, inscripții în piatră latine și slavone, o colecție ce apare în cataloagele de antichități ale Europei dar care, aproape în majoritate ajunge în marile capitale europene, operele fiind vândute la licitații de moștenitori. În 1832, guvernatorul austriac a dat ordin de înființare a unui muzeu arheologic și pentru acesta trebuiau adunate din toată Dalmația materiale arheologice autentice.

O vreme muzeul a fost găzduit în biserica Sf. Donat, apoi colecțiile sunt mutate în timpul războaielor sec. XX. Pierderi serioase a suferit în timpul scurtei ocupații italiene când, în 1943 aceștia au reușit să ducă în Italia statui și inscripții, plus ce s-a distrus în urma bombardamentelor. Din deceniul opt al sec. XX a primit actuala clădire dar războiul din 1991 i-a obligat să pună obiectele la adăpost.

Așa cum îl vedem azi, a fost renovat în 2006 - 2014, apoi a mai primit în folosință două biserici dezafectate așa că azi este un muzeu frumos și interesant care are în patrimoniu peste 100.000 artefacte, plus secția de arheologie submarină Zadar la care, cu plăcere am aflat, au lucrat și doi cercetători scafandri români, unul doctor în arheologie subacvatică, singurul român atestat UNESCO pe această ramură.

Muzeul are un program mai scurt decât cel al sticlei, variază uneori pe zile de aceea e bine de verificat pe site lor, amzd. hr Biletele simple pentru muzeu sunt 30 kuna/pers dar sunt și combinații de bilete cu vizitarea Sf. Donat sau de grup. Pentru grupuri mai măricele se poate solicita din timp vizita în afara orarului, prețul este 35 kune /pers. Pentru datele actualizate, variante de vizitare, recomand consultarea site-ului. Muzeul nouă ne-a plăcut și chiar am petrecut destul timp acolo, ne-am și odihnit pe scaune urmărind filmulețele cu diverse teme.

Se spune că este singurul muzeu specializat din lume, pe această temă iar mare parte din exponatele sale aparțin sec. I î. Hr. - V d. Hr. când în zona Zadarului a funcționat unul sau poate mai multe ateliere de sticlărie. Cum au reușit să rămână întregi atâtea sticluțe, e greu de aflat, probabil faptul că au fost în necropole le-a salvat. Cele câteva mii de obiecte găsite de arheologi în zonă provin fie din Forumul Roman din Zadar, fie de la zona Nin sau muntele Velebit. Colecția muzeului nu are în totalitate obiectele găsite aici sau cele primite de-a lungul timpului de Muzeul de Arheologie, o mare parte de obiecte antice au fost încărcate în lăzi și mutate la Murano, atunci când italienii au ocupat Zadar în 1943. Orice încercare a Muzeului de Arheologie din Zadar de a readuce artefactele la locul fabricării și descoperirii lor a fost zadarnică.

Muzeul Sticlei Vechi a fost o secție a Muzeului de Arheologie din Zadar și, în urma unor interese s-a desprins devenind muzeu de sine stătător, se pare cu destui vizitatori din întreaga lume. Ca prezentare este frumos, elegant, din păcate în mai când am fost noi, muzeul nu avea explicații în engleză la toate vitrinele și exponatele, așa că la unele te cam uitai precum vițelul căci era scris doar în croată. Cei de la recepție păreau destul de ocupați cu alte treburi, era ziua muzeelor dar aici am plătit biletul întreg, fără să primim măcar un pliant cu ceva explicații în engleză sau franceză, de fapt nu aveau atunci în nici o limbă de circulație internațională. Poate că lipsa acestora este și o politică, să te oblige astfel să cumperi cd-ul cu prezentarea muzeului care era totuși destul de scump.

Mai multe explicații am primit la Muzeul de Arheologie, vizitat în aceeași zi gratis și unde există o expoziție cu un minim de articole de sticlă antică ce ne-au ajutat să înțelegem și ce este expus pe spații foarte largi la Muzeul Sticlei Vechi. Obiectele lucrate aici în zona Zadarului în primele trei secole ale erei noastre se deosebesc de orice sticlărie lucrată pe tot teritoriul Imperiului Roman, au o formă specială a bazei și a mărcii în relief, de aceea cei de aici își doreau colecția completă.

Cu o colecție de peste 6000 de obiecte vechi din care expune aproximativ 2000, așa cum au anunțat cei de la muzeu, au deschis porțile vizitatorilor în anul 2009, după 3 ani de renovare a clădirii actuale, loc unde până atunci a funcționat o parte din administrația orașului Zadar.

Colecția este expusă cronologic, obiectele sunt astfel pe epoci și utilitate. Parcursul muzeului are șase secțiuni tematice - și multe trepte de urcat - în care se explică la început cum a apărut sticla, fie din pură întâmplare după ce s-a descoperit focul, fie din cauza fulgerelor pe nisipul plajelor sau în cenușa vulcanilor - dacă nu știți croată, aici aveți desenele cu imagini ale cuptoarelor și atelierelor din Egipt și Mesopotamia. Apoi sunt expuse multele forme de recipiente folosite pentru păstrarea alimentelor, a produselor farmaceutice, cosmetice, adică acele balsamarii și unguentarii, sticluțele cu gât foarte înalt pentru parfumuri dar și câteva mai interesante privind folosința lor, lacrimaliile. Pe noi ne-a ajutat faptul că citisem dimineața la cazare puțin despre istoria știută și cea bănuită a sticlei, despre sticla cristal care se face cu plumb ca și Swarovski, despre arta egipteană și altele.

Lacrimaliile ne-au dat ceva bătaie de cap să ne închipuim cum reușeau să colecteze lacrimile de durere și la ce foloseau până la urmă. Foarte multe sunt urnele despre care se spune că nu aveau rol ritualic, se foloseau la păstrarea cenușii celui decedat dar și la păstrarea alimentelor (adică n-ai bani de urnă nouă pentru bunicu, golește uleiul și gata, spune mai pe ocolite Columella, un scriitor antic roman!)

Cele mai multe obiecte de sticlă provin din cele peste 2000 de necropole deschise deja în zona Zadarului. De aici au fost scoase toate sticlele ce se foloseau în mediul casnic căci se știe obiceiul acelei perioade de a-i pune mortului alături mâncare, cosmetice, medicamente, parfumuri dar și mărgele pentru a le avea în viața de dincolo. Chiar urnele mari de ceramică aveau în ele altele mai mici de sticlă. Tot din necropole provine și colecția de mărgele, foarte frumoase și divers colorate, lucrate în primele patru secole ale erai noastre.

Marea supărare a arheologilor din Zadar, de la ambele muzee, este că între cele 420 de obiecte antice descoperite la Zadar și expuse la Murano sunt și doi pești de sticlă fabricați în atelierele dalmate și despre care se spune că n-ar fi decât cel mult șapte bucăți în toată lumea. Vă mai amintiți celebrii pești de sticlă colorată pe post de bibelou din perioada comunistă? Ei bine, cineva s-a inspirat după aceste vase de servit garum în antichitate. Aceste vase- pește foloseau la păstrarea sosului "garum" fabricat destul de laborios, într-o perioadă lungă de timp, dintr-un pește azi necunoscut, așa cum avea să dovedească sosul nefinalizat, analizat în 2008 din vasul descoperit la Pompei (dacă vă puteți depărta de Wikipedia, găsiți și rețete de garum modern pe net).

Clădirea care adăpostește muzeul este relativ nouă, din 1877 și a aparținut lui Antonio Cosmacendi, proprietar de cafenea renumită, distribuție alimente și fabrică de lichior. Cum Cosmacendi nu avea copii, clădirile palatului au fost închiriate chiar administrației orașului apoi au devenit proprietatea primăriei. Avariată grav în război, este refăcută clădirea după 1960 iar după 2000 renovată iarăși și dată pentru noul muzeu.

Muzeul are și un atelier de sticlărie, chiar se lucra ceva în interior, are un magazin de suveniruri cu obiecte lucrate de cei doi artiști sticlari, programul este destul de generos, de la 9 la 21 vara, prețul 30 kune/persoană sau 20 kn /pers. pentru un grup de minim 5 persoane. Fotografiatul este interzis, sunt destule camere de supraveghere așa că n-am încercat să furăm poze mai ales că eram și singurii vizitatori în toată acea clădire.

Dacă merită vizitat? După părerea mea nu neapărat, convinsă de asta după ce am vizitat și Muzeul de Arheologie. Dar poate anul viitor vor fi ceva mai darnici cu explicațiile în alte limbi decât croata.

---

VIZUALIZĂRI: 1715 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI