Mânastirea Surpatele. Amintirea lacrimilor Doamnei Maria Brâncoveanu

TIPĂREȘTE

Mai sunt doar câteva zile până la cea mai mare Sărbătoare a lumii creştine, Învierea Domnului Iisus Hristos. Primăvara a readus în viaţa noastră culorile vii ale florilor, natura s-a trezit printr-un miracol pe care-l trăim cu bucurie în fiecare an! Odată cu primele raze primăvăratice de soare revine dorul de ducă... se apropie vacanţele...

În călătoriile dumneavoastră prin ţară m-aş bucura dacă aţi ajunge la o veche mânăstire ortodoxă vâlceană ce păstrează între zidurile sale amintirea lacrimilor nefericitei Doamne Maria (Marica) Brâncoveanu. Mânăstirea Surpatele, din satul cu acelaşi nume care aparţine de comuna Frânceşti, se află la distanţe aproximativ egale de Râmnicu Vâcea şi de Horezu. Venind dinspre Râmnicu Vâlcea, pe drumul ce duce la Drăgăşani, veţi vedea în dreptul localităţii Băbeni, pe partea dreaptă, indicatorul spre Mânăstirea Dintr-un Lemn şi Surpatele. Veţi merge 20 km. de la Râmnicu Vâlcea până la Băbeni şi încă vreo 8 km. pe Valea Otăsăului, până la Mânăstirea Dintr-un Lemn.

Cei mai mulţi turişti care vin pe cont propriu sau în pelerinaje organizate se opresc la Mânăstirea Dintr-un Lemn, mult mai mare şi mai cunoscută decât Surpatele. Puţini sunt cei care se hotărăsc să meargă la deal încă 3 km. pe drumul asfaltat dar foarte îngust pe alocuri ce urcă pieptiş printre case frumoase şi îngrijite, pitite printre prunii, merii şi perii nelipsiţi din curţile vâlcenilor gospodari. Drumul ce leagă cele două mânăstiri din comuna Frânceşti, Surpatele şi Mânăstirea Dintr-un Lemn, a rămas în istoria locului sub numele de Drumul Doamnei. Se spune că Doamna Marica Brâncoveanu, retrasă la Mânăstirea Surpatele în ultimii săi ani de viaţă împreună cu soţia sfetnicului Ianache Văcărescu, parcurgea zilnic pe jos acest drum, plângând şi rostind rugăciuni pentru odihna sufletului soţului său, Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu şi a celor patru fii, ucişi de turci la Constantinopol.

Mânăstirea Surpatele se iveşte la poale de pădure, în vărf de deal, la capătul drumului asfaltat ce se opreşte chiar în poarta sfântului lăcaş. Peste deal, prin codrii seculari, pe poteci bătătorite de paşii localnicilor, se ajunge la Mânăstirea Govora. Pelerinii aflaţi în căutarea liniştii sufleteşti dar şi turiştii împinşi de curiozitate sunt impresionaţi de frumuseţea peisajului, de puritatea acestor locuri, neatinse parcă de trecerea vremii. La Surpatele este linişte, vreo două băbuţe şi câţiva copilaşi se bucură dacă primesc un bănuţ dar fără insistenţa supărătoare de la porţile multor mânăstiri. Nu se percepe nicio taxă de vizitare, se pot face fotografii fără bliţ în biserică iar măicuţele sunt blânde, prietenoase, bucuroase de oaspeţi şi dornice să povestească despre mânăstirea lor pe care o iubesc şi o îngrijesc aşa cum se cuvine.

Biserica Mânăstirii Surpatele cu hramul Sfânta Treime, monument tipic de artă brâncovenească, este ctitoria Doamnei Marica Brâncoveanu care a refăcut din temelii o veche biserică din veacul al XVII-lea, atribuită boierilor Buzeşti. Prima biserică din acest loc este însă mult mai veche, din vremea domniei lui Neagoe Basarab (începutul secolului al XVI-lea), fiind pomeniţi drept ctitori logofătul Tudor Drăgoescu şi fratele său Stanciu (feciorii lui popa Frâncu), alături de boieri din neamul Buzeştilor. Prima mărturie scrisă despre Mânăstirea Surpatele datează din anul 1512.

Între anii 1703-1706, Doamna Marica Brâncoveanu a refăcut din zid de cărămidă biserica şi toate clădirile necesare unei mânăstiri, înzestrând-o cu moşii şi odoare scumpe. Închisă timp de 57 de ani după secularizarea averilor mânăstireşti, afectată de cutremure şi de surpările de teren de la care vine numele satului, reparată şi consolidată de mai multe ori de-a lungul timpului, biserica Mânăstirii Surpatele păstrează, în cea mai mare parte, elementele de structură şi decor din perioada în care a fost construită.

Declinul a început după anul 1866 când Mânăstirea Surpatele a fost închisă, măicuţele risipindu-se la Mânăstirea Dintr-un Lemn, Hurezi şi Ţigăneşti. Biserica şi clopotniţa au servit cimitirului parohial din satul Surpatele iar chiliile şi celelalte anexe s-au ruinat cu totul. În perioada interbelică (1927-1928), cinci măicuţe de la Mânăstirea Dintr-un Lemn, cu ajutorul Comisiunii Monumentelor Istorice, au reparat biserica şi au reconstruit aripa de sud a chiliilor după o veche gravură, reînviind viaţa monahală la Surpatele.

Cutremurul din martie 1977, corelat cu alunecările de teren, a afectat grav structura de rezistenţă a bisericii, fiind necesare lucrări de consolidare încheiate în anul 1986. După 1990, mânăstirea s-a degradat de la an la an, o lungă perioadă de timp fiind neglijată de autorităţi şi aproape necunoscută turiştilor.

Drumul de doar 3 km. ce leagă Mânăstirea Dintr-un Lemn de Surpatele era un adevărat coşmar înainte de asfaltare. În vara anului 1998, am urcat la Surpatele împreună cu soţul meu, cu bătrâna noastră Dacie 1300... o aventură în adevăratul sens al cuvântului! Ploile şi zăpezile făceau drumul către mânăstire impracticabil, fiind greu accesibil chiar şi localnicilor care-l străbăteau zilnic pe jos.

Mânăstirea uitată de oameni era năpădită de bălării, puţinele măicuţe erau triste, în biserică era întuneric, vechea pictură din timpul Doamnei Marica Brâncoveanu fiind acoperită cu un strat gros de fum şi mizerie. Între anii 2003-2004 a avut loc un amplu proces de conservare şi restaurare a ansamblului de pictură murală. Gradul înalt de dificultate a necesitat prezenţa unor valoroşi arhitecţi, ingineri, restauratori şi critici de artă. Scopul propus: salvarea unui preţios monument de artă brâncovenească aflat în stare de colaps! Rezultatul este de-a dreptul spectaculos... am admirat vechea pictură readusă la viaţă, de o mare frumuseţe şi expresivitate. În biserică este expus Premiul Vasile Drăguţ, acordat pentru cea mai bună restaurare de frescă.

Pictura bisericii şi pridvorului a fost lucrată în frescă la începutul secolului al XVIII-lea, autori fiind zugravii Andrei, Iosif Ieromonahul, Hranite şi Ştefan de la Şcoala de pictură Hurezi, condusă de grecul Constantinos. Măicuţa aflată în biserică a observat cu bucurie interesul nostru pentru pictura bisericii şi a intrat în vorbă cu noi, fiindu-ne ghid în adevăratul sens al cuvântului. Ne-a povestit că în urmă cu câţiva ani, într-un pelerinaj la Meteora, a descoperit cu uimire o scenă pictată în Mânăstirea Marele Meteor, asemănătoare până în cele mai mici detalii cu una dintre scenele pictate în biserica Mânăstirii Surpatele.

În acelaşi timp cu pictura murală a fost restaurată şi catapeteasma originală a bisericii împodobită cu icoane de mare preţ, splendidă capodoperă de artă brăncovenească, adevărată dantelărie din lemn de tei aurit. Mânăstirea Surpatele, cu toate încercările prin care a trecut de-a lungul vremurilor, păstrează şi alte podoabe de mare valoare cu care a fost înzestrată de Doamna Marica Brâncoveanu:uşa de la intrarea în biserică, sculptată în lemn masiv, ce poartă semnătura meşterului Filip, mai multe candele din argint, policandrul cel mare din bronz pe care este încrustat numele Doamnei Marica.

O parte dintre obiectele de valoare de la Mânăstirea Surpatele au ajuns în patrimoniul marilor muzee din ţara noastră. Evanghelia ferecată în argint aurit cu semnătura de danie a Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu se află la Muzeul Naţional de Artă al României, o anaforniţă din argint şi alte obiecte de cult au ajuns la Muzeul de Artă Brâncovenească de la Mogoşoaia.

În partea dreaptă a altarului, la loc de mare cinste, este aşezată icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Smolenskaia”. Specialiştii care au lucrat la restaurarea picturii apreciază că această icoană, de origine rusească, datează din anii 1690-1700 şi este o copie a icoanei Maicii Domnului de la Smolensk, pictată de Sf. Evanghelist Luca, adusă la Moscova în 1525. Icoana a fost găsită de o măicuţă în podul unei construcţii părăsite de la Mânăstirea Brâncoveni, judeţul Olt şi adusă la Surpatele prin 1950.

De Mânăstirea Surpatele, bine ascunsă în codrii seculari ai Vâlcei, se leagă mai multe povestiri care se împletesc adeseori, la limita dintre legendă şi fapte istorice. Mătuşa haiducului Iancu Jianu, maica stareţă Agapia, a făcut din Mânăstirea Surpatele locul de taină al revoluţionarilor lui Tudor Vladimirescu. Aici a depus Tudor jurământul pe Sfânta Evanghelie şi pe drapel, toate acţiunile revoluţionare urmând după momentul de la Surpatele, considerat ca început al Revoluţiei de la 1821. În curtea mânăstirii s-a ridicat o cruce în memoria celor care şi-au jertfit viaţa în Revoluţia din 1821.

La Surpatele a avut loc logodna lui Tudor Vladimirescu cu Florica, sora mai mică a vestitului haiduc Iancu Jianu. Se spune că Florica a fost răpită şi necinstită, chiar în noaptea logodnei, din ordinul serdarului Stoica, guvernator al Olteniei şi duşman de moarte al lui Tudor Vladimirescu. Tânara a fost găsită câteva zile mai târziu dar a murit în braţele logodnicului ei, fiind înmormântată de Tudor şi de Iancu Jianu în curtea mânăstirii Surpatele. Ticălosul serdar ar fi fost prins şi ucis pe mormântul tinerei Florica. La şase luni de la această poveste tragică, Tudor Vladimirescu a pornit Revoluţia de la 1821. Într-o altă variantă, victima serdarului Stoica a fost logodnica lui Iancu Jianu.

Am fost ultima oară la Surpatele vara trecută, în luna august. Ne întorceam la Bucureşti de la cealaltă casă a noastră, casa bunicilor mei din Lădeşti-Vâlcea şi-am vrut să ne prelungim încă puţin, fie şi pentru câteva ore, vacanţa. Am regăsit cu bucurie vechea mânăstire de suflet a Doamnei Marica Brâncoveanu, înconjurată de leandrii şi trandafiri coloraţi în cele mai delicate nuanţe ale verii, de peri bătrâni încărcaţi de fructe pârguite. Mirosea dumnezeieşte a iarbă proaspăt cosită... a miez de vară la margine de codru... Dacă ajungeţi în vacanţele dumneavoastră la Govora, la Horezu, la Olăneşti sau pe Valea Oltului, rupeţi câteva ore şi urcaţi la Surpatele. Veţi descoperi o capodoperă de artă brâncovenească admirabil restaurată, minunat aşezată într-un colţ de Rai vâlcean.

---

VIZUALIZĂRI: 6303 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI