Bijuteria artei brâncoveneşti - Mănăstirea Horezu

TIPĂREȘTE

Manăstirea Horezu se află în partea de nord-vest a judeţului Vâlcea la poalele munţilor Căpăţânii şi în apropierea altor două mănăstiri renumite Bistriţa şi Arnota. Accesul se face mergând pe E81 direcţia Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu până în Bogdăneşti. De aici, cu 2 km înainte de a intra în oraşul Horezu se virează la dreapta pe DC 146 până în Romanii de Jos unde se află mănăstirea. Distanţa faţă de Râmnicu Valcea e de 44 km, drum asfaltat, bine marcat.

Mănăstirea Horezu a fost construită de Constantin Brâncoveanu în primii săi ani de domnie, în 1693 şi sfinţită în 1696 cu hramul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Este cea mai reprezentativă ctitorie a domnitorului datorită faptului că a impus în arhitectură şi pictură stilul brâncovenesc unicat în Europa. Stilul brâncovenesc este considerat o replică locală a renaşterii apusene. Mănăstirea Horezu a fost inclusă în 1993 în lista monumentelor din patrimoniul mondial Unesco. Denumirea mănăstirii vine de la huhurezi, păsări cântătoare care populau pădurile din jur. Meşterii care ridicau mănăstirea, de frica turcilor, lucrau numai noaptea acompaniaţi de cântecul huhurezilor. Complexul monahal de la Horezu este format din patru lăcaşuri sfinte la o distanţă de 50-100 m. de mănăstire. Dispuse ca braţele unei cruci, înafara incintei în apropiere mai sunt trei lăcaşuri vechi: biserica Bolniţă zidită de doamna Marica, schitul Sfinţilor Apostoli şi al Sfântului Ștefan. Mânăstirea propriu-zisă este formată din două incinte cea mai importantă fiind cea de a doua. Incinta exterioară are ziduri de piatră înalte menite să apere sfântul lăcaş de prădători. O poartă masivă de lemn, ferecată în fer putea fi închisă întru apărarea mănăstirii. Se intră printr-o poartă de piatră cu arcadă într-o curte interioară înconjurată de ziduri înalte. În mijlocul curţii se află biserica mare care s-a vrut necropolă a familiei Brâncoveanu. Este considerată o replică a bisericii de la Curtea de Argeş şi are o lungime de 32m şi înălţime de 14m. Este simetrică sub formă de cruce cu pridvor, pronaos, naos şi altar. Uşa de la intrare este încadrată în marmoră iar pridvorul deschis este mărginit de coloane torsate de piatră. Deasupra uşii este pictată stema Cantacuzinilor (la origini Brâncoveanu era un Cantacuzin) şi a Ţării Româneşti. Pe pereţii pridvorului este pictată într-o manieră nouă neconvenţională Judecata de Apoi. Stilul brâncovenesc cuprinde elemente de modernitate faţă de frescele religioase executate cu 50 de ani în urmă, de exemplu de la Arnota construită în 1630. Pentru prima oară într-o biserică sunt pictate portretele meşterilor zugravi, scoţându-i din anonimat. În biserică sunt două candelabre de mare valoare: cel cu ouă de struţ dăruit de domnitor şi cele de argint de la doamna Marica. Într-o vitrină, la fel ca şi în celelalte mănăstiri vizitate, la loc de cinstire sunt expuse părticele de moaşte, cel mai însemnat fiind degetul sfântului Pantelimon. Se mai păstrează până astăzi turnul clopotniţă în care se află patru clopote cu greutate între 300kg şi 1000kg pe care este inscripţionat numele domnitorului. În casele domneşti care aveau rol de reşedinţă a domnitorului când vizita mănăstirea se află sala spătarilor. Se remarcă pe brâul de piatră al scării la locuinţa domnească însemnele Ţării Româneşti şi ale Moldovei, ca semne de început ale conştiinţei naţionale.Trapeza (sufragerie comună) are deasupra turnul paraclisului (capelă) domnesc. Mormântul de marmoră albă din pronaus a rămas gol întrucât doamna Marica l-a îngropat în taină pe Constantin Brâncoveanu la Bucureşti. Drumul lung până la Horezu nu ar fi fost ferit de ochii iscoadelor iar turcii ar fi putut profana rămăşiţele domnitorului. În biserică de mare valoare sunt pictura votivă cu întreaga familie şi neamurile domnitorului. Scaunul domnesc, iconostasul şi stranele din vremea domnitorului sunt sculptate în lemn cu motive florale brâncoveneşti. Catapeteasma dăruită de doamna Marica a fost sculptată în lemn de tei acoperit cu foiţă de aur. Picturile frescă aparţin unor zugravi locali care înafară de portretele sfinţilor au pictat şi scene laice luate din istoriografia religioasă cum ar fi viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Mânăstirea Hurezi a funcţionat încă de la început ca un focar de cultură din care a fost răspândit scrierea în limba română. Omul de mare cultură umanistică şi mitropolit Antim Ivireanu a fondat o bibliotecă unică în acele vremuri în sud-estul Europei. Aceasta conţinea atunci câteva sute de volume, majoritatea în limba română, azi depăşind 4000. Au fost tipărite calendarele lui Brâncoveanu, a fost înfiinţat un scriptoriu în care se făceau traduceri din greacă şi slavonă. Ansamblul monumental de la Hurezi a fost restaurat de mai multe ori, meritul fiind acela de a se păstra stilul şi picturile originale.

Nu cred că este român care să nu ştie despre moartea tragică a domnitorului Constantin Brâncoveanu dar readuc în memorie câteva amănunte biografice. A avut o domnie lungă de 26 de ani, perioadă în care datorită diplomaţiei sale şi a darurilor împărţite marilor puteri (otomană, rusă şi habsburgică), nu a avut niciun război. Sub domnia lui în Tara Românească au luat avânt arta, literatura şi scrierea în limba română. A pus bazele unui sistem fiscal modern orientându-se după cel practicat în cancelariile vestice. A înfiinţat scoli cu predare în română, greacă şi slavonă cum ar fi Academia (superioară) domnească de la Sfântul Sava, Scoala de dieci de la Colţea. A construit biserici în toată Ţara Românească dar şi în Moldova şi Transilvania, cea de la Sfântul Gheorghe cel Nou din Bucureşti, fiindu-i şi loc de odihnă. Principalele edificii construite de Constantin Brâncoveanu sunt, înafară de mănăstirea Horezu: manăstirile Sinaia, Govora, Antim, manăstirile Cotroceni şi Văcăreşti (demolate de comunişti), bisericile Sf. Gheorghe cel Nou, Stavreopoles, Colţea, palatele Mogoşoaia, Mitropoliei, Potlogi - reşedinţă de vară dar şi alte construcţii a căror amploare nu poate fi comparată decât cu cele edificate de regele Carol I. A adus în ţară pe cărturarul Antim Ivireanul, autor, tipograf, episcop de origine georgiană care devenind mitropolit, a tipărit sute de cărţi româneşti. Constantin Brâncoveanu avea o avere fabuloasă făcută în mare parte din birurile puse pe avutul populaţiei şi din ceea ce se numeşte azi tranzacţii bancare la Viena Constantinopole şi Amsterdam. Pe plan intern din cauza acestor constrângeri impuse populaţiei de rând şi boierilor au apărut nemulţumiri. Politica externă a fost reuşită până la un moment dat când a sprijinit material pe Petru cel Mare în războiul contra otomanilor din 1710-1711. Aflând de această trădare, turcii prin boierii Cantacuzini care aspirau la tron într-o ţară înfloritoare şi bogată au organizat prinderea lui. A fost dus la Constantinople împreună cu întreaga familie şi închis la Edicule. I-a fost confiscată întreaga avere. După patru luni de torturi în care i se cerea să renunţe la creştinism în data de 15 august 1714 a fost executat prin tăierea capului împreună cu cei patru băieţi şi ginerele. Execuţia a fost de o cruzime înfiorătoare, copiii fiind decapitaţi în faţa tatălui care-i îmbărbăta să nu-şi lase credinţa. Trupurile le-au fost aruncate în Bosfor iar capetele purtate ca trofeu pe străzile Constantinopolului. Soţia sa, doamna Marica cu ajutorul Patriarhiei Constantinopolului a tocmit oameni care au recuperat trupurile din mare. Au fost ascunse într-o mânăstire grecească în insula Halki, după care au fost aduse şi îngropate în mare taină în Bucureşti în biserica Sfântul Gheorghe cel Nou în 1720. Doamna Marica este ceea care s-a ocupat de averea familiei, de veniturile moșiilor, situaţia conturilor din băncile din Europa, de numărul sălaşurilor de ţigani, de galbenii încasaţi pe exportul de grâne. Cu o artă a diplomaţiei cu care era înzestrat domnitorul şi un creier economic cum îl avea soţia, nu e de mirare cât de mare i-a fost averea şi cât de râvnită de turci. Martiriul în numele credinţei a bărbaţilor din familia Brâncoveanu le-a adus canonizarea, fiind denumiţi Sfinţii Mucenici Brâncoveni. La 15 august 2014 se vor împlini 300 ani de la tragica lor moarte.

---

VIZUALIZĂRI: 4208 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI