La Mănăstirea Hurezi, din nou

TIPĂREȘTE

La Mănăstirea Hurezi (Mănăstirea Horezu, cum o mai găsim menționată prin unele scrieri), cea mai importantă ctitorie religioasă a voievodului martir Constantin Brâncoveanu, înălțată în perioada 1690-1693, sinteză a artei arhitecturale românești din acea vreme, am fost de mai multe ori. În peregrinările noastre din această vară, poposind o zi la Horezu - renumit centru al ceramicii artizanale din România - nu se putea să nu ne abatem câțiva kilometri până în satul Romanii de Jos, la Mănăstirea Hurezi.

Pe DN67 Râmnicu Vâlcea - Târgu Jiu, după un scurt popas la Muzeul Trovanților - Costești, apoi după o abatere la Măldărești pentru vizita la Complexul Muzeal Măldărești, mai înainte de a intra în Horezu, am continuat spre Romanii de Jos, la Mănăstirea Hurezi.

Mașina a rămas în prima parcare, dar - menționez pentru cei interesați - se poate înainta cu mașina până la cea de-a doua poartă a mănăstirii (cea cu turnul clopotniță) unde mai există o parcare. Pentru noi, a fost un beneficiu plimbarea pe lângă punctele stradale de vânzare a suvenirurilor specifice zonei, pe lângă Expoziția Meșterilor Populari (expoziție permanentă, cu vânzare), pe lângă superba poartă sculptată în lemn de la Biserica "Sfinții Îngeri" și pe lângă Monumentul Eroilor comunei care s-au jertfit în Primul Război Mondial.

Câteva date istorice

Satul Hurezi aflat pe domeniul Brâncovenilor încă înainte de urcarea pe tron a lui Constantin Brâncoveanu, avea în vecinătate un schit despre al cărui ctitor nu s-a păstrat nici o informație.

Din mărturiile voievodului aflăm că "într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie și am început a zidi mănăstire". Deci 1690 este anul începerii lucrărilor de construcție la Mănăstirea Hurezi. Intereseul lui Constantin Brâncoveanu pentru ctitorirea sfântului lăcaș de la Hurezi este mărturisit și în pisania care se află deasupra ușii de intrare în biserica mare a mănăstirii: "Nu voi intra în sălașul case mele, nu voi sui pe așternutul patului de odihnă, nu voi da somn ochilor mei și pleoapelor mele dormitoare și repaus tâmplelor mele, până nu voi afla loc Domnului și sălaș Dumnezeului lui Iocob".

Începută în 1690, biserica a fost terminată în 1693. Cu un an mai înainte fuseseră demarate lucrările la pictura murală, iar definitivarea tuturor lucrărilor a avut loc în 1697. Pârvu Cantacuzino, văr primar al domnitorului, se îngrijise de supravegherea lucrărilor până la moartea sa (1691) când este numit ispravnic Cernica Știrbei, fost mare armaș. Documentele vremii consemnează și numele meșterilor care au creat capodopera arhitecturală de la Hurezi: Istrate lemnarul, Vucașin Caragea pietrarul și Manea vătaful zidarilor. Meșterilor greci Constantinos și Ioan, precum și meșterilor zugravi români Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim, în afară de înfrumusețarea zidurilor interioare, li se datorează și chipurile membrilor familiilor Brâncoveanu și Cantacuzino pictate pe peretele pronaosului bisericii mari.

Mănăstirea Hurezi a fost declarată monument istoric, iar în 1993 - la 300 de ani de la edificarea sa - a fost inclusă pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.

Ce poți vedea la Mănăstirea Hurezi?

Așezământul monahal de la Hurezi, cel mai mare ansamblu monastic din România, este așezat pe valea râului Romanii de Jos, în satul care la vremea ctitoririi lăcașului se numea Hurezi (în prezent se numește Romanii de Jos), nume care ulterior a fost luat de târgul de peste deal, actualul oraș Horezu. Legendele locului spun că meșterii tocmiți de Constantin Brâncoveanu pentru construirea lăcașului, de teama turcilor, lucrau mai mult noaptea, atunci când liniștea era tulburată doar de țipetele huhurezilor, păsările de noapte care au și dat numele locului.

Mănăstirea Hurezi are două incinte: prima, delimitată de ziduri din cărămidă, nu prea înalte, cuprinde atât mănăstirea, cât și schiturile din jurul acesteia, iar a doua incintă, fortificată și deosebit de înaltă, înconjurând biserica mare, are clădiri pe trei laturi și un zid înalt spre răsărit.

Intrarea principală este situată pe latura sudică, sub o boltă largă care, la vreme de necaz, se închidea cu o poartă masivă din lemn, întărită cu fier, existentă și astazi în forma ei originală. Deasupra se înalță turnul-clopotniță care găzduiește patru clopote mari (cu greutăți cuprinse între 300 și 1000 kg), trei dintre ele având înscris numele credinciosului domnitor Constantin Brâncoveanu.

Biserica mare a Mănăstirii Hurezi, închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena, în formă de cruce, compartimentată în pridvor, pronaos, naos și altar, are o lungime de 32 m și o înălțime de 14 m. Fațadele sunt decorate cu panouri dreptunghiulare și cu firide ornamentate cu cercuri. Deasupra acoperișului sunt amplasate cele două turle poziționate pe baze pătratice. Ambele sunt zvelte, poligonale, având pe fiecare latură câte o fereastră alungită.

Pridvorul cu arcade susținute de zece coloane de piatră, împodobite cu ornamente, este primul care impresionează. Despre execuția artistic meșteșugită a pridvorului, marele istoric Nicolae Iorga spunea: "Frumos pridvor pe stâlpi lucrați cu o mare bogăție de podoabe... cu un rând de stâlpi tot așa meșteșugiți sculptați... flori de piatră în jurul ușii celei mari și a tuturor ferestrelor". Pictura din pridvor este, de asemenea, demnă de toată atenția vizitatorului. Tot peretele de la intrare, precum și bolta sunt încărcate de pictură. Ușa terminată în acoladă, cu ancadrament de marmură sculptată în motive florale, are în partea superioară pisania, stema Țării Românești și emblema familiei Cantacuzino.

În pronaosul bisericii se află tabloul votiv, un deosebit de valoros ansamblu de pictură murală, o galerie de portrete ale Brâncovenilor, Basarabilor și Cantacuzinilor. Suita de portrete începe cu portretul lui Datco din Brâncoveni, boier care a trăit la începutul sec. XVI, cu Basarab al III-lea cel Bătrân și cu postelnicul Constantin Cantacuzino. Sunt înfățișați, de asemenea, domnitorul Constantin Brâncoveanu cu doamna Maria și ceilalți membri ai familiei.

În partea dreaptă a pronaosului se remarcă un mormânt de marmură, acoperit cu o placă sculptată. Constantin Brâncoveanu a dorit ca Mănăstirea Hurezi să-i fie loc de odihnă veșnică lui și familiei sale. Mormântul pregătit din timpul vieții - astăzi doar cenotaf - poate fi văzut în pronaosul bisericii mari, alături de cel al primului stareț al mănăstirii, Ioan Arhimandritul. Se știe că domnitorul Constatin Brâncoveanu a avut parte de moarte martirică prin decapitare, iar rămășițele sale pământești au fost înmormântate la Biserica "Sfântul Gheorghe Nou" din București, lăcaş voievodal al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, ultima ctitorie cunoscută a domnitorului.

Catapeteasma monumentală a bisericii Mănăstirii Hurezi, sculptată în lemn de tei, aurită, precum și candelele de argint sunt donații ale doamnei Maria Brâncoveanu. Tronul domnesc, sculptat cu măiestrie, are încrustată stema Cantacuzinilor. Acesta, ca și stranele și candelabrul cel mare, datează din vremea ctitorului.

Pentru că în biserica mare nu este permis fotografiatul, nu am poze din interior. În schimb, am surprins foarte multe imagini din exterior, din curtea mănăstirii și chiar din vechea trapeză. Voi atașa acestui articol o selecție din aceste imagini.

Incinta principală a Mănăstirii Hurezi, de plan dreptunghiular, este mărginită la nord de corpul etajat al chiliilor, cu un pridvor lung, împodobit cu flori, o frumoasă înșiruire de coloane și arcade. Pe latura sudică se află reședința domnească, cu o sală de sfat, iar pe latura vestică se remarcă trapeza ctitorită de arhimandritul Ioan în 1705-1706 având deasupra paraclisul. Sala trapezei-monument era deschisă atunci când am fost noi acolo. Am intrat și am fotografiat pictura marcată de trecerea vremii și am cercetat pisania deslușită al cărui text este expus la capătul unei mese pentru știința vizitatorului necunoscător de slavonă. Mi-a mai atras atenția fântâna pictată, aflată pe zidul dinspre est, lespezile funerare foarte vechi expuse în curte, precum și plantele decorative care împodobesc incinta.

Vizitatorii sfântului lâcaș trebuie să știe că la Mănăstirea Hurezi vor descoperi un întreg ansamblu monahal alcătuit din sfinte lăcașuri construite în perioade diferite, de diferiți ctitori. Despre Biserica mare aflată în centrul incintei, ctitorită de voievodul martir Constantin Brâncoveanu, având hramul "Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena" am spus deja câteva cuvinte.

Biserica bolniței, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" a fost ctitorită de doamna Maria, soția domnitorului, pe la 1696. Terminată în 1699, bolnița a fost pictată de meșterii români Preda, Nicolae și Efrem. Bolnița a fost construită, conform rânduielilor, în afara zidurilor înalte ale incintei mănăstirii, în partea de est, alături de cimitir.

Schitul "Sfinții Apostoli", ctitorit de starețul mănăstirii Ioan Arhimandritul în 1698, a fost pictat în 1700 de ierodiaconul Iosif și de meșterul zugrav Ion, iar Schitul "Sfântul Ștefan", ctitorit la 1703 de cel de-al doilea fiu al domnitorului, Ștefan Brâncoveanu, a fost împodobit cu pictură de meșterii Ianache, Istrate și Hranite.

Biserica "Sfinții Îngeri", aflată mai jos de poarta mănăstirii, a fost ctitorită de Arhimandritul Ioan, pe la anul 1700, ca biserică pentru robii care trudeau pe domeniul mănăstirii. Biserica închinată Sfântului Arhanghel Mihail, după cum se vede în fresca așezată deasupra pisaniei de la intrare, este cunoscută mai ales sub denumirea de "Biserica Sfinții Îngeri". Așa este semnalizată și pe panoul care indică monumentul istoric, panou aflat la drum, lângă splendida poartă sculptată în lemn.

Această biserică funcționează în prezent ca biserică de parohie, ea aparținând satului Romanii de Jos. Datorită arhitecturii sale, Biserica "Sfinții Îngeri" poate fi încadrată în ansamblul arhitectural monahal de la Hurezi. Se distinge și aici tabloul votiv în care ctitorul este înfățișat alături de Constantin Brâncoveanu, de voievodul Constantin Nicolae, precum și de o parte dintre călugării de la Mănăstirea Hurezi care au ajutat la ridicarea bisericii. Se știe că pe atunci (până în 1872) mănăstirea avea obște de călugări. Ulterior a devenit mănăstire cu obște de maici.

Se spune că lăcașurile de la Mănăstirea Hurezi, prin așezarea lor, formează o cruce: Biserica mare a mănăstirii, cu hramul "Sfinții Împărați Constantin și Elena", aflându-se în centru, iar Biserica Bolniței, Schitul "Sfinții Apostoli", Schitul "Sfântul Ștefan" și Biserica "Sfinții Îngeri" reprezentând cele patru părți componente ale crucii.

Despre centrul de cultură care a fost cândva Mănăstirea Hurezi, despre "Biblioteca lui Constantin Brâncoveanu" incluzând și lucrări în limba română, despre tipografia și tipăriturile care au apărut aici, ca și despre cărturarii de la Mănăstirea Hurezi care au lăsat posterității lucrări de mare importanță pentru cultura românească, nu voi scrie nimic. Subiectul este prea amplu și depășește cadrul articolului de față. Subliniez doar că Mănăstirea Hurezi, important și valoros așezământ monahal, este cel mai mare ansamblu de arhitectură medievală păstrat în Țara Românească.

Dacă sunteți în trecere prin Horezu, merită o batere de 4 km pentru a vedea sau pentru a revedea Mănăstirea Hurezi.

---

VIZUALIZĂRI: 1007 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI