Manastirea Clocociov

TIPĂREȘTE

Hram: Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril

Mânăstirea Clocociov este situată în partea de sud a Municipiului Slatina din Judetul Olt.

Mânăstirea Clocociov este atestată documentar încă din secolul al XVI-lea, de pe vremea lui Neagoe Basarab. Este reconstruită de către Mihai Viteazul. După anul 1628, biserica a suferit numeroase degradări, ce au necesitat o nouă refacere în timpul lui Matei Basarab. Lucrările de refacere au fost realizate de către dregătorul Ducu Buicescu şi au început în anul 1645, durând câteva luni. Între secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea, mănăstirea are numeroase proprietăţi şi venituri importante şi este închinată mănăstirii Cutlumus din muntele Athos.

Între anii 1798-1802 s-a adăpostit în Mânăstirea Clocociov călugărul Naum Râmiceanul (1764-1839). Aici el a scris o cronică rămasă până în 1944, când a fost publicată de profesorul Ştefan Bezdechi. În domnia lui Ioan Caragea (1812-1818) mânăstirea a contribuit cu sume substanţiale la întreţinerea şcolilor în întreaga ţară. Începând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, dar mai ales după secularizarea averilor mănăstireşti, complexul a suferit succesive avarii ca urmare a neglijenţelor, furturilor, războiului din 1916 şi cutremurelor din secolele al XIX-lea şi al XX-lea, care au dus la totala sa degradare. Cutremurul din 1977, lăsând urme adânci, a determinat restaurări totale în anii 1980-1981. Acestea s-au făcut cu cheltuiala Episcopiei Râmnicului cu grijă şi sub conducerea maicii stareţe Mihaela Tamaş.

Acum au fost refăcute din zid şi acoperite cu tablă de aramă cele trei turle dispărute încă din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Biserica a fost acoperită şi ea tot cu tablă de aramă, iar temelia consolidată cu o nouă centură de beton. Vechea stăreţie s-a reconstruit şi acoperit cu tablă din aluminiu. S-au refăcut şi monumentalele pivniţe caracteristice epocii, a fost restaurată clopotniţa, zidul din incintă şi s-a construit o stăreţie nouă şi alte clădiri necesare vieţii mănăstirii. Lucrările noi de restaurare au readus monumentul la forma sa iniţială, respectând trăsăturile stilistice ale veacului al XVII-lea. Mânăstirea păstrează parţial zidul de incintă înalt, pe latura de apus se găseşte clopotniţa - construcţie din două nivele, parterul flancat în interior de două nişe în grosimea zidului, peste care se ridică turnul refăcut la restaurare în forma hexagonală cu deschideri arcuite, în interiorul căruia sunt păstrate clopotele. Pe faţada principală o decoraţie în zimţi de cărămidă conturează deschiderea semicirculară a porţii, unde este pictată icoana hramului - Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Aceeaşi decoraţie se continuă şi pe celelalte feţe ale turnului, ca şi în jurul deschizăturilor de pe tambur.

În incinta mănăstirii găsim şi un muzeu care deţine o importantă colecţie de artă veche românească, ce cuprinde icoane, piese de artă decorativă în special argintării, broderii, ţesături şi sculpturi în lemn, cărţi cu ilustraţii gravate în lemn, executate în cele mai cunoscute tipografii din ţară, de artişti români renumiţi. Prezentate cu grijă, ele constituie o colecţie de o importantă valoare istorică şi culturală, evocând momente din trecutul mănăstirii ca şi o îndelungată şi intesă activitate creatoare din domeniul artelor decorative. De o rară calitate artistică, reprezentative pentru opera lui Matei Basarab, sunt patru icoane împărăteşti: Iisus Hristos Pantocrator, Maica Domnului cu Iisus, Sfântul Nicolae şi Adormirea Maicii Domnului, piese de mari proporţii, provenite din Biserica Sâmbureşti - Olt, lucrate în atelierele domneşti din Târgovişte şi datează din 1647-1645, opere dăruite de Marco vel Armaş şi soţia sa jupâneasa Rada. Pe lângă acest muzeu, aici se mai găseşte şi un atelier de tricotat. Timp de patru decenii, aici a viețuit Părintele Visarion, unul dintre cei mai mari duhovnici ai țarii noastre, care a fost și duhovnicul acestei manastiri. De fapt, Părintele Visarion a rectitorit această mânăstire. A trecut la Domnul în anul 2002, și este înmormantat în curtea mânăstirii, lângă zidul stâng al bisericii.

Din gara Slatina cu autobuzul se merge până la spital, apoi se traversează strada mergând câţiva zeci de metrii până în dreptul magazinului „Oltul”, după care se intră pe strada Basarabilor până la terminarea ei. Se continuă câteva sute de metri pe şoseaua asfaltată Slatina-Caracal şi se intră pe primul drum la stânga, de asemenea asfaltat, care ne duce în vale până la mânăstire, după numai 20-25 minute de mers pietonal de la coborârea din autobuzul orăşenesc.

---

VIZUALIZĂRI: 3157 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI