Revenind la Mănăstirea Clocociov

TIPĂREȘTE

La Mănăstirea Clocociov am fost prima oară în… nici nu mai știu când. Eram în trecere prin Slatina, vizitaserăm Mănăstirea Strehareț și - știind că tot în același oraș se află și Mănăstirea Clocociov - am vrut să ajungem și acolo. Nu știam ce căi ar fi trebuit urmate. În vremurile acelea nici nu auziserăm de dispozitive auto, personale, pentru ghidare-orientare. Ne-a fost de ajutor un cuplu de localnici veniți cu mașina să ia apă în bidoane de la izvorul de la Strehareț. Spuneau că apa de la Strehareț este cea mai bună din oraș, fapt atestat de analize de specialitate. Cu amabilitate, s-au oferit să ne conducă ei înșiși spunând că e mai simplu să ne arate decât să ne explice, așa încât i-am urmat și curând am ajuns în fața porții sfântului lăcaș.

Astăzi pot spune că a ajunge la Mănăstirea Clocociov, în sudul orașului Slatina, nu este deloc dificil. Din centru, de lângă Primăria orașului, pe Str. Vintilă Vodă, apoi pe Str. Basarabilor, virând la stânga pe Str. Mănăstirea Clocociov, după mai puțin de 3 km ajungi în parcarea sfântului lăcaș. Drumul este în coborâre, mănăstirea fiind așezată într-o depresiune, aproape de râul și lacul Clocociov. Dacă ajungi acolo vara, nu poți să nu fii plăcut impresionat de peisajul verde și mai ales de abundența de flori bine îngrijite din incinta lăcașului.

Câteva date istorice

Mănăstirea Clocociov este una dintre cele mai vechi din țară, povestea ei pierzându-se în adâncul istoriei. Nu se știe cu exactitate când a fost ctitorit primul lăcaș de rugăciune pe aceste meleaguri. Nu există documente care să-i ateste vechimea și nici pisania (care se presupune că a fost din lemn) nu a rezistat trecerii timpului. Scurtul istoric afișat la mănăstire ne spune că “Prima atestare documentară a mănăstirii datează de la începutul sec. XVI, fiind vorba despre un act de schimb de proprietăți, emis în timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521). În anul 1594 mănăstirea a fost reconstruită de către domnitorul Mihai Viteazul. “

Cutremurul din 1628 a produs importante daune așezământului, fapt care l-a determinat pe marele spătar Diicu Buicescu, nepot al domnitorului Matei Basarab, să înceapă lucrările de refacere a construcției și a picturii, lucrări terminate în 1645 - conform pisaniei scrisă în piatră, aflată deasupra intrării în biserică. Tot atunci, prin grija aceluiași ctitor, a fost construit un corp de chilii, precum și zidul împrejmuitor.

Sprijinul pe care l-a acordat domnitorul Matei Basarab acestui lăcaș se datorează - conform unei tradiții orale - faptului că fiind urmărit de turci, domnitorul ar fi scăpat ascunzându-se în scorbura unui copac din pădurea Clocociovului. Și-a respectat făgăduința de a construi un lăcaș de rugăciune în aceste locuri înzestrându-l cu mai multe proprietăți.

În sec. XVII-XVIII, prin voința domnitorului Alexandru Coconul, așezământul de la Clocociov a fost închinat Mănăstirii Cutlumuș din Muntele Athos. În acest sens stau mărturie însemnările arhidiaconului Paul de Alep care l-a însoțit în călătorie pe Macarie al III-lea, patriarh al Antiohiei. La 19 august 1657, arhidiaconul menționa că au poposit „la o mănăstire cu hramul Sfântul Mihail, dar de obiceiu numită Clocociov... stăpânită de egumeni și de călugări greci, de la Mănăstirea Cutlumuș din Sfântul Munte” .

Istoricul mănăstirii ne informează că din a doua jumătate a sec. XVIII complexul monahal de la Clocoviov a început a se ruina, invaziile turcești, mișcarea revoluționară a lui Tudor Vladimirescu (1821), cutremurul din 1838, secularizarea, primul război mondial, ducând la degradarea sa completă. Până în anul 1927 toți călugării părăsiseră mănăstirea, iar în 1935 biserica a fost declarată improprie serviciului divin și a fost închisă.

În 1942, prin aducerea câtorva maici din Moldova, viața monahală de aici reînvie și încep lucrări de refacere. După cutremurul din 1977, ieromonahul Visarion Coman instalat la Clocociov, împreună cu obștea, demarează ample lucrări de consolidare, refacere și reparații, terminate patru ani mai târziu. Cu acest prilej au fost rezidite și acoperite cu tablă cele trei turle ale bisericii, acoperișul a fost schimbat, temelia bisericii a fost consolidată, clopotnița restaurată, zidul de incintă fortificat, pivnițele refăcute și întărite, iar stăreția construită din nou. De asemenea, s-au construit și alte anexe necesare vieții mănăstirești.

Ce am găsit la Mănăstirea Clocociov?

Păstrând zidul de incintă, înalt, cu contraforți masivi, Mănăstirea Clocociov pare o fortăreață. Turnul clopotniță hexagonal, cu câte o deschidere arcuită pe fiecare latură, are parter și un singur etaj care adăpostește clopotele. Gangul de la parter are de o parte și de alta câte o nișă afundată în grosimea zidului. Pe fațada principală observăm o decorație din cărămidă așezată în zimți, sub acoperiș, dar și deasupra nișei în care este pictată icoana hramului - Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.

În incintă, prima construcție care atrage atenția este Biserica veche în formă de cruce, cu un pridvor deschis, cu arcade rotunjite, sprijinite pe stâlpi circulari, groși. Biserica are trei turle - una mai mare, așezată pe naos și două mai mici, foarte apropiate între ele, așezate pe pronaos. Aceeași decorație din cărămidă, în zimți, ca și la clopotniță, observăm și la biserică. Arcadele care decorează ferestrele din turle sunt de asemenea în zimți.

Intrarea în biserică - deasupra căreia se află pisania - este decorată cu un frumos chenar sculptat în piatră, singurul element de sculptură în piatră al bisericii. Deși zidurile și pisania sunt cele originale, din 1645, pictura a necesitat o înnoire completă, ea fiind executată de zugravul Nicolae Pană în 1937 și - ulterior - de alți meșteri.

Pentru că de fiecare dată când am fost la Mănăstirea Clocociov am găsit intrarea în biserica veche blocată cu un grilaj metalic, am concluzionat că accesul nu este întotdeauna permis. Vizitatorii pot admira pictura din pridvor, iar prin ușa lăsată deschisă (probabil pentru aerisire), pot observa câte ceva în interior. Am încercat să surprind câteva imagini, dar au ieșit foarte prost, așa încât nu le voi atașa.

Pronaosul este dominat de tabloul votiv care ocupă întreg peretele de vest, precum și pereții de sud și de nord, până la ferestre. Pe peretele de vest, în stânga ușii, sunt reprezentați ctitorul Diicu Buicescu cu soția sa jupâneasa Dumitra și două fete, Elinca și Ancusa. Familia ctitorului este completată de portretele celorlalți copii, Preda și Papa - fii și Calița, Maria și Păuna - fiice. În dreapta intrării sunt portretele mamei ctitorului, jupâneasa Mara și probabil ale surorilor acestuia - Marga și Stanca, iar pe peretele de nord sunt înfățișați tatăl și bunicul ctitorului, boierii Mitrea și Ion.

Istoricul lăcașului (fotografiat și studiat ulterior) ne mai informează că pe peretele de vest al naosului se află tabloul votiv al ctitorilor din 1594 - voievodul Mihai Viteazul și soția sa doamna Stanca, lucrare realizată în 1862. De o parte și de alta sunt reprezentați Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, patronii lăcașului.

Pentru că - neintrând în biserică - nu am putut fotografia portretele ctitorilor, am recurs la reproducerea acestora din broșura pe care am achiziționat-o de la mănăstire. Tot broșura m-a ajutat să identific personajele din acest impresionant tablou de familie.

Pictura bisericii este în mare parte fresca originală, din 1645, descoperită în anii 1980-1982 sub alte două sau chiar trei straturi de pictură suprapuse în timp. Pridvorul, exceptând peretele de est, cu intrarea în biserică, a fost pictat în 1996.

Dacă biserica veche nu este accesibilă întotdeauna, vizitatorii sunt oricând bineveniți la Biserica nouă. Paraclisul, cea de-a doua biserică a mănăstirii, are tot trei turle. Este o construcție mai nouă, încăpătoare, ridicată “în cinstea Maicii Domnului, în anii mântuirii 1993-1995” - conform pisaniei, în timpul părintelui protosinghel Visarion Coman. Se știe că timp de patru decenii, la Mănăstirea Clocociov a viețuit părintele Visarion, unul dintre cei mai mari duhovnici ai țarii și ai acestei mănăstiri. Decedat în anul 2002, el este înmormântat în curtea mănăstirii, aproape de biserica pe care a ctitorit-o.

În incintă mai pot fi observate chiliile mănăstirești și celelalte anexe, toate invadate de flori, vara. Mai există și un magazin cu mici suveniruri și obiecte bisericești, precum și un muzeu pe care, din păcate, presați de timp, noi nu l-am vizitat niciodată.

Încheiere

Pentru cei mai credincioși aș vrea să adaug faptul că la Mănăstirea Clocociov se află și sfinte moaște. Nu le voi aminti, voi spune totuși că - lângă o raclă - am văzut următorul înscris: „Odihnit-au, în această sfântă raclă, moaștele cuviosului Grigorie Decapolitul, din anul 1656 până la anul 2002, fiind făcută din lemn de tei, pe cheltuiala domnitorului Constantin Șerban Voievod și a domniței Bălașa. Dăruitu-s-a ea, ca odor de mare preț, Sfintei Mănăstiri Clocociov, pe data de 20 noiembrie 2002, de către obștea Mănăstirii Bistrița - Vâlcea, cu binecuvântarea Preasfințitului Gherasim al Râmicului.”

---

VIZUALIZĂRI: 1240 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI