Mănăstirea Brâncoveni – o vatră monahală domnească

TIPĂREȘTE

La jumătatea distanței dintre orașele Slatina și Caracal, pe valea râului Olt, se află un ansamblu mănăstiresc important, vatră religioasă a familiei Brâncoveanu. Într-o zi rece a weekendului trecut am călătorit pe meleaguri oltenești, prilej de a ne abate câteva minute și la Mănăstirea Brâncoveni.

Acces și poziționare. Complexul religios este situat la marginea localității Brâncoveni, la circa 20 km distanță de Slatina și vreo 22 km depărtare de orașul Caracal. Accesul auto e posibil urmând DN 64, există indicatoare rutiere, intrarea pe domeniul mănăstiresc se efectuează printr-o poartă monumentală de lemn, aleea străbătând o livadă. În capătul drumului se află o mică parcare improvizată.

Istoria de la începuturi. Satul Brâncoveni a aparținut până în secolul al XV-lea marii familii boierești a Craioveștilor care sunt posibili ctitori ai unei biserici de lemn pe locul mănăstirii de azi. Alte surse atribuie inițierea construcției acestui lăcaș străvechi bunicii după tată a lui Matei Basarab. Descendenții Craioveștilor, boierii Brâncoveni vor prelua moșia, Preda Brâncoveanu, ban al Craiovei și unul din cei mai bogați boieri ai timpului său devenind proprietar. Călătorul Paul de Alep scria despre marele boier valah la jumătatea secolului al XVII-lea: Pentru a rezuma totul într-un cuvânt, binefacerile lui sunt numeroase, clădirile sale strălucite și multe și el este un creștin foarte evlavios, temându-se de Dumnezeu cel preamărit. Tot Paul de Alep notează spusele geostrategice ale lui Preda Brâncoveanu potrivit căruia nu cetățile, ci munții și pădurile au salvat poporul din calea năvălitorilor.

Domnul Matei Basarab, născut și crescut la curțile din Brâncoveni, se vindecă miraculocude apa unui izvor din incinta mănăstirii, drept pentru care reface ansamblul monahal între anii 1634-1640. Din această zidire se mai păstrează frumosul turn clopotniță, stăreția și un fragment de ziduri.

Fiul lui Preda Brâncoveanu, Papa Brâncoveanu moștenește moșia și o transmite mai departe fiului său, domnul Constantin Brâncoveanu. Jocurile politice și interesele financiare au condus la morți violente în familia Brâncoveanu: Papa Brâncoveanu e ucis la baza Dealului Mitropoliei din București de către mercenari în 1655 (așa numiții „seimeni” – corp de lefegii înființat de domnul Matei Basarab), iar câțiva ani mai târziu, în 1659 Preda Brâncoveanu e ștrangulat la Târgovișe din ordinul domnului Mihnea al III-lea. În 1688 fiul Stancăi și a lui Papa Brâncoveanu ajunge domn în Țara Românească. Este anul în care trupurile celor doi (Preda și Papa Brâncoveanu) sunt strămutate la Mănăstirea Brâncoveni.

Peste zece ani se stinge și mama domnului Constantin Brâncoveanu, astfel că anul 1699 devine anul în care este construită biserica mare cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, devenită un fel de necropolă boierească-domnească. Peste încă un an, în 1700, este edificată și biserica-paraclis de lângă ansamblul monahal. Cam acestea ar fi etapele apariției Mănăstirii Brâncoveni, istoria ei continuă și în secolele următoare cu urcușuri și coborâșuri.

Vizita la Mănăstirea Brâncoveni

Pătrundem pe sub poarta de lemn și urmăm străduța asfaltată până pe un pinten de deal. Ne oprim pentru a admira valea râului Olt și ansamblul monahal ascuns între arbori la baza dealului. Continuăm coborârea și garăm autoturismul în parcarea improvizată. O alee mărginită de conifere ne conduce către turnul-clopotniță datând din epoca lui Matei Basarab. Așezat pe o bază pătrată și cu etaje hexagonale turnul e impunător, un străjer alb la poarta mănăstirii; deasupra firidei cu icoana Maicii Domnului se află un însemn heraldic combinat; în curte adosat turnului se află scara de acces.

Ajunși în fața turnului observăm schelele de lucru și panoul care ne informează că se află în derulare proiectul „Lucrări de consolidare, restaurare, reconstituire, conservare și punere în valoare a ansamblului arhitectural Mănăstirea Brâncoveni” în valoare de circa 3 milioane de euro. Mănăstirea Brâncoveni este monument național de categoria A și sper să se lucreze cu grijă și responsabilitate.

Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” e situată în centrul incintei și e decopertată până la cărămidă. Din cauza lucrărilor lăcașul e închis, dar cu toate acestea am putut admira la exterior elemente arhitecturale drăguțe: brâul în zimți de fierăstrău, ancadramentele bogat ornamentate cu motive vegetale, coloanele cu capiteluri sculptate de la pridvor. Superb este ancadramentul de marmură și ușa, sculptate de italianul Giorgio Levino Pessena la 1700, artist care își doarme somnul de veci în cimitirul localității Brâncoveni. În pridvor se găsește și mormântul preotului Popa Radu Șapcă, militant al mișcării de la 1848 (al cărui loc de naștere și bust l-am vizitat la Corabia, lângă cetatea Sucidava - vezi impresii).

Corpurile de chilii înconjoară curtea, arcade acoperă parterul, etajul este închis cu geamuri, una din clădiri are anul 1847 întipărit pe fațadă, cărămida fiind la vedere în acest moment. La stăreția din vremea lui Matei Basarab lucrările sunt aproape gata, lapidariumul deschis în pivnițele boltite fiind închis în acest moment.

Ieșim în spatele incintei mănăstirești și descoperim Izvorul Tămăduirii, un firicel de apă cu puteri miraculoase. Legenda vorbește despre domnul Matei Basarab care în timpul unei plimbări prin pădure, murdărindu-se pe mâini de nămol se spală la acest izvor ivit în cale și observă o ameliorare/vindecare a unei boli de piele de care suferea.

Biserica-bolniță cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” este edificată în 1700 după modelul vechii biserici construite de domnul Matei Basarab. Lăcașul era deschis, intrăm pe sub ancadramentul sculptat din jurul ușii și pisania cu litere chirilice; interiorul nu e mare dar e valoros prin pictura bizantină, operă a Școlii de zugravi de la Hurezi, păstrată în mare parte și restaurată. Am privit cu atenție chipurile ctitorilor pe pereții pronaosului, capete domnești și boierești.

Ne plimbăm prin curte, admirând arhitectura bisericilor brâncovenești, privim scara frumos ornamentată a Stăreției, scrutăm înălțimea turnului-clopotniță, apreciem aranjamentele peisagistice din curte.

Concluzii. Monument religios de valoare, Mănăstirea Brâncoveni reprezintă locul pe unde au călcat de nenumărate ori în copilărie doi mari domni ai Țării Românești, Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Curtea domnească de la Brâncoveni era fortificată și cuprindea pe lângă cele două palate (al lui Preda Brâncoveanu și al domnului Matei Basarab) locuințele servitorilor, cuhnia, grajdurile, alte anexe. În afara zidurilor se afla biserica-paraclis „Sf. Nicolae”. Azi, din această reședință se mai poate vedea doar un fragment de zid.

Vă invit să vă opriți câteva zeci de minute la Mănăstirea Brâncoveni care peste un an-doi de zile va avea o față nouă, lucrările de restaurare probabil că se vor încheia, muzeul se va redeschide.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 591 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI