Valea Latoritei si Muntii Capatanii – spectacol linistit (II)

TIPĂREȘTE

Dupa ce in episodul anterior v-am condus cu masina printr-un din defileele cele mai frumoase din Romania, dupa care v-am cocotat tot cu masina in Curmatura Oltetului, acum am de gand sa continui povestea asta frumoasa sis a va invit mai intai la o drumetie, dupa care pe drumul de intoarcere cu masina vom mai vizita cate ceva.

Muntii Capatanii sunt un masiv muntos parte a Carpatilor Meridionali, care depaseste cota 2000 metri prin piscurile sale cele mai inalte. Varful cel mai inalt este Varful Nedeia 2.130 metri deasupra nivelului marii.

Muntii Capatanii se invecineaza la est cu Muntii Coziei de care ii desparte Valea Oltului pe tronsonul Brezoi - Calimanesti. La sud Capatanii se intand pana in zona Subcarpatilor Olteniei undeva pe linia Horezu – Polovragi.

Acum ne apropiem de zona din povestea aceasta. La vest vecini cu Capatanii sunt Muntii Parang in zona soselei Transalpina de fapt pe Valea Oltetului si pana in Curmatura Oltetului. La nord Capatanii sunt delimitati de Muntii Latoritei prin Valea Latoritei si apoi de Muntii Lotrului prin Valea Lotrului.

Acum va invit intr-un loc mirific unde Muntii Parang, Capatanii, Latoritei si Lotrului isi dau mana in zona Obarsia Lotrului, Lacul Vidra, Curmatura Oltetului, Voineasa, Malaia, Brezoi, uniti prin sei sau despartiti prin vai. Astazi vom vizita una din extremitatile Muntilor Capatanii.

Curmatura Oltetului (1.615 m alt.) este trecatoarea montana care duce la sud catre catre Cheile Oltetului si Pestera Polovragi si apoi catre Baia de Fier si catre nord si est in Valea si Cheile Latoritei, apoi catre Ciunget – Malaia - Brezoi.

Suntem la extremitatea Muntilor Capatanii si daca stam cu fata la nord admiram culmea superbilor Munti ai Latoritei pe care ne asteptam sa ii vedem mai rosii-bujorii, dar nu a fost asa. In Latoritei varfurile cele mai reprezentative sunt Puru (2.049 m alt), Fratosteanu Mare (2.053 m alt) si Bora (2.055 m alt). Pe acesta din urma urma sa inceapa in cateva ore Festivalul Bujorului de Munte, manifestatie populara care reuneste satenii din zona, sus la munte, intr-un eveniment de socializare, organizat langa stana, cu mancaruri si bauturi specifice, dar si cu spectacole de muzica populara si concursuri sportive.

Aici, in Curmatura Oltetului, am parcat chiar langa stalpul metalic indicator partial ruginit care ne punea in fata unei noi alegeri: spre Varful Micaia 2 ore (legatura spre Muntii Parang), spre Varful Nedei 2-3 ore trasee de creasta marcate cu banda rosie ce intersecteaza la 90 de grade intr-o parte si in alta, drumul “forestier” pe care am venit. Suntem la 20 km de Polovragi si 25 km de Ciunget.

S-au strans mai multi nori, dar intre ei se mai casca un peticel de cer albastru. Norii insa nu stateau locului, dar nici nu puteai fi sigur de o directie in care nu va ploua, mai ales ca primii stropi udau deja pelerinele noastre de ploaie.

Parte din grupul nostru am hotarit sa plecam in cautarea bujorilor de munte catre Varful Micaia. Poteca urca si iar urca. Din cand in cand zarim marcajul banda rosie. Urcam acel gen de culme, in care atunci cand crezi ca ai ajuns in punctul cel mai inalt se mai deschide in fata ochilor un urcus, la inceput ascuns de unghiul de inclinare al culmii urcate. Si inca un urcurs, si inca un urcus. La un moment poteca era inghitita de tufele de afine, asa ca trebuia sa alegi cu inspiratie pe unde sa pasesti. Ce buze mov am fi avut in afinis in luna septembrie!

Au aparut floricele frumoase di gingase care indura aici vanturile si frigul, dar predomina pasunea alpine. Jos undeva, mici, tot mai mici, vedeam din cand in cand masinile noastre parcate in curmatura.

Incepusem sa credem ca nu vom vedea bujorii, dar ultima panta ne-a oferit satisfactia pentru care pornisem in ascensiune. Am urcat 1 ora si 20 de minute pana pe Varful Pristosu la 2.030 m alt.

Perspectiva era faina. Norii se tot jucau cu noi si intre ei, ploaia se oprise. Mai sus am vazut cateva petece de zapada, dar cel mai fain era ca in jurul nostru era multe palcuri de bujor de munte rosu aprins sau rhododendron, cum se mai numeste.

Urmatorul varf in fata ochilor era Micaia (2.170 m alt), dar nu am mai mers pana acolo caci nu vroiam sa ne fortam norocul cu pauza binemeritata de ploaie in care intrasem.

La coborire a fost mai usor, am avut alt spor. Nu inseamna ca nu trebuia sa passim cu atentie sa nu ne sucim gleznele!

Din spate ne mana insa un nor de data asta foarte convingator de ploaie dupa ce cateva in varf cateva valuri de ceata s-au invartit cum au vrut.

Important pe acest sector de drum! Pe ceata orientarea este dificila, marcajele sunt destul de rare pentru o zona descoperita, iar poteca pe alocuri nu foarte conturata se poate pierde usor.

Am ajuns in Curmatura cu satisfactia ca am vazut de aproape bujorii de munte. Bujorul de munte sau rhododendron sau smardar este originar din Balcani, Carpatii fiind unul din fief-urile sale. Creste de obicei la inaltimi de peste 1.500 m altitudine in tufe pitice. Este cunoscut pentru culoarea sa rosu purpurie si in locurile unde sunt multe tufe inlantuite se formeaza covoare rosii aprins atunci cand acesta infloreste in luna iunie. Eu cred ca din cauza inceputul de vara rece, inca nu s-au desfasurat in toata splendoarea lor in aceste locuri, desi cineva ne-a spus ca sunt de fapt trecuti. Din florile de bujor de munte se prepara siropuri, dulceata si ceaiuri medicinale, cica de facut baietii cuminti.

Ne-am schimbat, impachetat pelerinele, ne-am bagat in masina si …. Imediat s-a dezlantuit ploaia. De data asta hotarita! Cum om cobori cu masinile de aici?

De acum nu ne-am mai uitat la ceas. Era important sa coborim in siguranta pe drumul dificil, invadat acum si de siroaiele paraielor temporare formate de ploaie. Am deapsit cel mai greu sector de drum, coborirea pana in Valea Latoritei. Aici ploaia se mai calmase. Si acum incotro: la stanga sa vizitam si Galbenu sau la dreapta, pe vale, spre destinatai finala, Malaia? Hai la stanga, daca am ajuns pana aici, cum sa nu vizitam si Galbenu?

Lacul de acumulare Galbenu

Dupa 8,5 km din curmatura, ne aflam langa Barajul Galbenu la altitudinea de 1.304 m. Ultima portiune de drum a fost din nou foarte accidentata si grea pentru masini. Am trecut pe langa mai multe cascade, unele poate se formasera de la ploaie. Lacul Galbenu este strajuit de Muntii Balescu si Galbenu, are o suprafata de 17 hectare si o adancime de 49 de metri.

Aici am coborit din masini si am sarit si de data aceasta un gard ca sa parcurgem la pas coronamentul barajului. Am continuat apoi pe o scara si pe o poteca prin padure si mai apoi pe un podet partial rupt timp de vreo 10 minute pana la unul din canalele de aductiune. Apa din Lacul Galbenu se transporta catre Lacul Vidra prin captare gravitationala, datorita cotei mai inalte de aici. La intoarcere am remarcat sub coronamentul barajului intr-una din gurile de deversare un bustean imens blocat, dovada ca la un moment dat nivelul apei a ajuns la cota amxima si a trebuit sa se deverseze partial din baraj.

Gata plimbarea, inapoi la masini!

De aici am coborit cu viteza mica spre lumea (ne) civilizata. Am preferat sa tragem de timp sa mai admiram verdele crud al copacilor, cascadele, lighenele de pe fundul Latoritei….

Cu numai 13 km pe ora viteaz medie ne-am deplasat la intoarcere desi am mers la vale. Am vrut sa ne mai clatim ochii din mers sau sa mai facem, scurte popasuri sis a ne luam “La revedere” de la locurile remarcabile pe care le vazusem si la urcare.

Am spus “La Revedere” Lacului Galbenu, Lacului Petrimanu, Cascadei Apa Spanzurata, zonei “La Lespezi”, Cheilor Latoritei, Ciungetului pe la orele 17 si ceva eram in curtea Casei Bucreasa, la Malaia, un loc unde ne-am simtit si de aceasta data foarte bine.

O excursie faina tare, intr-o zona salbatica, in care am avut si un traseu auto cu adrenalina si o drumetie la bujori in Muntii Capatanii.

Valea Latoritei si Muntii Capatanii – spectacol linistit! Recomand vizitarea zonei din toata inima! Drumuri bine si numai de bine!

@webmaster Rog inserare videoclip - youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1831 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI