Arta ce unește Turnul Alb de Turnul Negru

TIPĂREȘTE

Arta ce unește Turnul Alb de Turnul Negru

Dacă ultima dată v-am condus spre castelele din Rodos, vezi rw, azi mergem mai aproape, la munte, la Brașov. La zidurile cetății din Brașov, mai precis o plimbare la Turnul Alb și Turnul Negru.

De ce? Păi în primul rând pentru că nu am mai fost demult, apoi pentru că recent doar ce s-a terminat un eveniment aici la Brașov, Festivalul Amural, care de câțiva ani se desfășoară în această perioadă După Ziduri, așa cum îi spune numele, adică pe lângă zidurile cetății Brașovului. E un festival de arte vizuale, iar aici în cele două turnuri s-a organizat o expoziție de fotografie în Turnul Alb, iar în Turnul Negru, expoziție de design pentru branduri. Fiind o zi frumoasă de început de toamnă, dar cu temperaturi de vară, am spus că e binevenită puțină conectare la artele moderne, ca o paranteză fie spus, acest festival conceput de tineri brașoveni, încearcă să aducă în prim plan arta modernă, folosind tehnologia modernă, cum ar fi multiplele proiecții pe clădirile importante și vechi, din cadrul cetății, între sau mai bine zis dincolo de zidurile cetății, pentru a le readuce în atenție, pentru promovare. Sigur că seara este cel mai frumos, noi însă am pornit de cu ziuă, să vedem turnurile mai sus amintite, știind faptul că în ultimul timp, ele nu mai sunt deschise publicului și profitând de noua lor amenajare, mai ales de cea interioară. Cred că nici nu le-am văzut de la restaurare și iată că sunt din nou închise.

Pentru început vă introduc puțin în poveste, cu un pic de istorie, doar un pic. :p Ambele turnuri sunt situate, pe dealul Warthe, dincolo de pârâul cu același nume, la Turnul Alb sunt de urcat câteva scări destul de abrupte, din piatră, prevăzute cu balustrade, cu două băncuțe la mijlocul urcușului pentru cei care au nevoie de o pauză. Dar când te întorci cu fața spre oraș și pe măsură ce urci, tot Brașovul se desfășoară superb la picioare, astfel că uiți efectiv de micul efort. Am avut o zi norocoasă, am întâlnit și o mireasă ce se pregătea de o ședință foto, chiar pe scările ce duc spre turn. Bineînțeles că am profitat și eu, dar mai de la distanță. :))

Turnul Alb face parte din ansamblul de fortificații al Brașovului, fiind și cel mai înalt. Avea rol de apărare și de observație, el a fost încredințat breslei cositorarilor și arămarilor, apoi din 1678 ajunge doar în grija arămarilor. Turnul e dispus pe cinci nivele, intrarea se face pe scări de lemn, cu balustrade metalice, pe partea orașului. Înălțimea de 18-20 metri, 20 m zidurile dinspre oraș, mai scunde 18 m cele pe deal, dinspre drumul spre Poiană. Zidurile înalte de piatră și cărămidă, făceau posibilă lupta cu arme de foc, de fapt se văd metereze, guri pentru smoală, balcoane susținute de console cioplite în piatră. Un incendiu puternic în 1689 a distrus mare parte din turn, el fiind reconstruit prin 1725. Aspectul de azi este căpătat în urma renovărilor ce s-au făcut prin anii 2003-2005. Atunci când s-a deschis era un punct muzeal, ce aparținea Muzeului de Istorie Brașov. Forma turnului este de semicerc, spre deal, drept spre oraș. Zidurile sunt albe, fiind vopsite doar cu var, ceea ce i-a adus și denumirea de Turn Alb, ziduri care se termină sus cu creneluri. Accesul cum am spus se poate face din dreptul Bastionului Graft, pe scări, sau pe o potecă prin pădure pornind de la celălalt turn, Turnul Negru. Pe vremuri legătura între Turnul Alb și Bastionul Graft, sau Bastionul Poartă, (numit așa din cauza că avea forma unei porți,) se făcea printr-un pod mobil.

Sigur că se poate veni și cu mașina, accesul fiind de pe Calea Poienii, în spatele turnului.

Astăzi am văzut interiorul care m-a surprins în mod plăcut, scări de lemn duc spre etajele superioare, care sunt mai luminate pe măsură ce ajungem tot mai sus. La ultimul nivel, avem o iluminare naturală datorită acoperișului de sticlă. Există podea de lemn, pe marginea zidurilor, pe lângă scări, iar în mijlocul încăperii, sunt doar bârne masive de lemn, ce asigură continuitate în spațiu. Gemulețe mici, rotunde sau ovale, lunguiețe, aruncă câte o privire spre pădure sau spre muntele Tâmpa, sau spre frumoasele case din Piața Sfatului. Desigur că am văzut și expoziția de care vă povesteam la început, o expoziție de fotografie, dedicată femeilor fotograf, cu fotografii făcute de femei fotograf, cu portrete de femei, muncitoare sau nu, simple sau mai sofisticate, mame adolescente alături de copii, despre condiția femeii în lumea contemporană, despre feminitate, despre mame și bunici. Iar la ultimul etaj, peisaje, flori de câmp și imagini spectaculoase cu fotografii făcute într-o mânăstire. Am fost încântată de tot ce am văzut, mai ales de cadrul ales, de stilul expunerilor, absolut minunat.

Am coborât apoi din turn, am dat un ocol clădirii, sunt băncuțe pentru odihnă, pe partea din spate spre deal, am făcut ultimele poze cu orașul din diferite unghiuri, încercând să cuprind tot mai mult în imagini. De aici am mers pe poteca din pădure spre turnul Negru, nu e foarte mult de mers, deja se auzea muzică, aici lângă Turnul Negru fiind amplasată o mică scenă unde nume cunoscute din lumea muzicii electronice invitate la festival făceau atmosferă. Turnul Negru, este o clădire înaltă de cca 11 metri, care alături de celălat turn avea rol de apărare, de oprire a dușmanilor de a se apropia de zidurile cetății. Construcția lui a început prin sec. XIV, odată cu începerea construirii zidurilor cetății. Acoperișul inițial avea formă piramidală, dar a fost distrus de un trăsnet, iar mai târziu de un incendiu. Cu timpul și datorită incendiilor amintite, zidurile albe s-au înnegrit, ceea ce i-a adus și numele de Negru. Se pare că și acest turn avea legături cu Bastionul Fierarilor, actualmente clădirea ce adăpostește Arhivele Statului, tot printr-un pod mobil. Se spune că atunci când a izbucnit epidemia de ciumă în 1756, care a atins și Brașovul, turnul era folosit pe post de pază și adăpost. De atunci el a tot fost renovat, până în 1991, când o ploaie puternică a dus la prăbușirea zidului sudic al turnului. A fost momentul când a început consolidarea necesară, ce a dus la forma actuală, inclusiv cu acoperișul piramidal din sticlă. La bază zidurile au 2 metri grosime, iar fiecare latură a turnului prezintă câte șase guri de tragere. Sunt trei etaje și desigur ultimul cu acoperișul de sticlă, un loc minunat de unde am putut face niște fotografii splendide cu frumosul oraș. Turla Bisericii Negre, Turnul cu ceas de La muzeul de Istorie din Piața Sfatului, Muntele Tâmpa în toată splendoarea sa, acoperișurile de țigle roșii, totul absolut magnific, de parcă vedeam prima dată toată zona. Uluitor, vă invit să vizitați! Și aici scări de lemn duc de la un etaj la altul, scări ceva mai strâmte, deoarece și locul e mai mic și îngust, decât dincolo la Turnul Alb. Am găsit aici o expoziție de design, mi s-a părut interesant, am făcut câteva poze, o să le vedeți.

Una peste alta, am revăzut a câta oară locuri dragi, niciodată nu te saturi însă, atunci când combini ceva frumos cu ceva plăcut, aici fiind și istorie, artă, cultură. Astăzi pentru mine arta a unit cele două turnuri.

Am să închei cu un citat care îmi place mult:

„ arta nu urmărește reprezentarea unui lucru frumos, ci frumoasa reprezentare a unui lucru”

Immanuel Kant

Vă las așadar să vedeți frumusețea Brașovului, întrezărită de la înălțimea celor două turnuri!

Webmaster, o rugăminte

youtube

Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 2508 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI