De 1 Mai la Brașov

TIPĂREȘTE

A scrie despre Brașov este foarte ușor și, în același timp, foarte greu. Este o destinație atât de obișnuită și, totuși, atât de mereu atrăgătoare! Cel puțin pentru mine și ai mei, care, de câte ori avem prilejul ocaziei ne urcăm în mașină și țuști, ” la bulivar, birjar, la bulivar! ”

Acuma, ca moldoveni ce ne aflăm, este clar de ce Brașov este ca un magnet pentru noi, cunoscut fiind că, datorită platformei industriale a Brașovului, Moldova s-a topit și a curs, efectiv, spre fostul Oraș Stalin. E ceva atavic în noi, un gen de chemarea străbunilor, deci, n-ai cum să te opui, prin opoziție!

De aceea, spui, Brașovul a fost, este și va fi o țintă a moldovenilor, asta e un dat, hei, brașovenilor, n-aveți ce face, da? Și nu vă mai dați mari că, în proporție covârșitoare, ADN-ul vostru este alterat de sânjele urmașilor lu' Fane, așa să știți! E cum e Timișoara cu Craiova, deci, acceptați-vă soarta! :))

Acuma, ca s-o dau în filozofie de doi lei, nu c-aș avea și altfel de filozofie în cap, o să vă explic de ce am ales să petrec ziua de 1 Mai la Brașov. Iată de ce:

Brașovul a fost și este, chiar dacă actualii politicieni se chinuie să nu, unul dintre cele mai importante centre industriale ale României. Și, subliniez asta, unul dintre cele mai frumoase centre industriale ale Românicii! De aceea, pentru mine, copil sărac din rurala Moldovă, crescut în familie proletară (tata a fost fochist C. F. R.) în idealurile și credința acestei politici, unde aș putea sărbători Ziua Ălor de (Mai) Muncesc decât într-un centru industrial?! Și cum aș putea sărbători Ziua Muncii altfel decât printr-o lene crasă?!

Așa că, în preziua sărbătorii în cauză am urcat în mașina de-o avem și am tirat-o spre respectivul municipiu.

Fraților, nu știu alții cum sunt dar eu, când plec în excursie sunt ca un copil în fața pomului de iarnă! Nu contează că plec la sute de km sau doar până pe malul Siretului, adică la vreo 5 km de casa mea, ideea este că mă bucur.

Adriana, ca un psiholog ce se află, mi-a făcut niște teste, să vadă dacă la mine există IQ, dar, nu știu de ce, nu vrea să-mi spuie rezultatele. Atâta doar că, de atunci, vorbește cu mine cu cuvinte spuse rar, scurte, puse în propoziții nu foarte lungi. Gen:” Cătălin, cuminte! ”, sau ” Cătălin, mâncare ”! Totuși, mă gândesc io, din moment ce mă lasă să conduc mașina, ea fiind alături de mine, n-oi fi chiar caz de targă, în ceea ce mă privește, nu? Sau, mai bine, ia să-i fac și eu testele alea, cu IQ-ul, cine știe ce surprize o să am?!

Am plecat, spuneam, plin de încredere, spre Brașov. Cazarea o rezolvasem la Hotel Gott, dar asta-i altă discuție, o s-o vă spui al'dat', că reviewul ăsta e setat pentru călătorie.

Ca să ajungem din Mărășești la Brașov, cel mai des folosim drumul peste Ojdula. După ce s-a reparat drumul, este chiar o plăcere să circuli pe el! E un pic cam cu multe curbe, motiv pentru care Adriana mea nu se simte tocmai OK, dar, ce vreți, om sunt și eu și nu pot uita acele cuvinte, spuse rar, în propoziții nu foarte lungi! Hi, hi, hi! Aicea ar merge emoticon-ul ăla, cu drăcușorul, dar, nu-l găsesc?!

Dacă suntem aboslut relaxați, putem merge la Brașov peste Pasul Brețcu, drumul este frumos și pe-aicea, chiar dacă un piculeț mai lung.

Oameni buni, nu vă enervați, știți că io nu poci fi concis, ascultați-mă pân' la capăt!

Eu n-am vreo turbăciune de mașină, am o Skoda Fabia, 1,4 16 v. Nu prind viteze astronomice decât dacă aș cădea în vreun hău, dar, iacă, Doamne-Doamne are alte planuri cu mine, de-aia nu mă lasă să aplic pe mine chestia aia cu viteza gravitațională, în care cazi cu 9,8 m/s în prima secundă, după care accelerzi exponențial.

Să spunem, deci, că am circulat normal și am ajuns la Brașov, prin Pasul Brețcu, exact așa cum ne-am propus. Cu o scurtă pauză la Ozun, unde este o crâșmă care n-are nimic spectaculos în ea, cu excepția mâncării. Fac oamenii ăia o ciorbă de burtă și un gulaș, de mori ! Iar micii au juma' de sfert de kil, bucata. Imposibil să treci pe acoloșa și să nu adăstezi, preț de vreo oră- o oră jumate, cât să crăpi în tine toate alea. Micii sunt mortali și, chiar dacă după ce-i mănânci mergi cu geamul mașinii coborât, merită. Plus că prețul nu-i dătător de dependență de Aspacardin.

Cred că ospătărițele mă și țin minte (o fi de la pieptănătură?) așa că m-au întrebat unde mergem, de data asta. Le-am răspuns că la Brașov, iar fata de mă servea mi-a spus că musai, dar musai, să văz ”Junii Brașovului ”! Am promis să fac asta, chiar dacă sunt bărbat, cu apucături normale, și nici n-am semnat în carta aia cu familia compusă, neapărat, din bărbat și woman. Că, de-aia-i frumoasă natura, că suntem uniți în diversitate.

Am ajuns, vă spuneam, în Brașov, în timp util. Aglomerație ca de obieci, doar că mult mai accentuată. Până s-ajung la Hotel Gott am fost blocați în trafic, în plin centru al Brașovului. O polițistă tânără, de la Rutieră, se străduia, abitir, să ne deslușească drumurile, dar, cred că din cauza ei era încurcătura: era frumoasă foc, dă-o dreacu' de aripă de Skoda, tre' să trăiască și tinichigiii, mi s-au făcut ochii-n cap ca la melc, de vedeam îndărăt, doar uitându-mă după fata aia. Știți ceva, cred că, în atari condiții, familia ar fi bine să fie întemeiată și cu o femeie! Sorry pentru ăia de nu-mi dau dreptate! .

Cazarea la Gott Hotel a fost ceva easy, și acolo era o recepționeră frumușică și amabilă de chiar m-am felicitat că stau acoloșa! Cum spuneam, despre cazare, alt'dat'!

Am ieșit în Brașov, Piața Sfatului, plină -ochi! Pe o scenă se comiteau tot felul de acte de cultură populară. Nu, nu era nimic despre olărit, ci numai muzică și dans. Ne-am integrat în peisaj, ba, când a cântat populară din aia, moldovenească (de ce oare?!) am intrat în horă. Și în sârbă! Pe urmă m-am dusără să-mi recuperez sufletul la o terasă unde-am băut și anume bere! Și Adriana a procedat ca mine, nu de alta, e mare, avem vreo 32 de ani de relații de cofetărie și de împărțit rate la bănci, deci, nu o acuzați, nu a fost nimica ilegal!

Am belit, îndelung, ochii pe la vitrine, Adriana a vrut să vadă și din interiorul magazinelor, cum stă treaba cu cârpele expuse la vânzare. M-am albit, mi-am dat seama că portofelul era la ea, dar, ca un adevărat barbat ce mă aflu, am închis ochii și am așteptat să mă calce diselu'! Vorba aia: ”M-a călcat acceleratul, oare mor ?!”

Că am scăpat cu zile a fost motivul pen'care am ajuns și-n Biserica Neagră. Am mulțumit frumos lu' Doamne -Doamne că Adriana nu și-a pierdut uzul rațiunii, mulțumeam și lu'Allah, nu contează religia!

Nu mă dau mare, cu date luate de pe Google cu despre Biserica Neagră sau Brașov, dacă vreți așa ceva, just do'it!

Cert e că , la intrarea-n biserică, un nene s-a năpustit pe mine când a văzut că fac poze ! Mi-a spus că, nț, nu-i voie, pe-un ton care face cât o mie de păcate. El le-a făcut ! Păcatele. Eu am făcut apoi poze, dar, discret, să nu mă afle ! Să nu mă spuneți, da ?

Pe urmă, seară fiind, întrucât trecuse efectul Ozun, ăla, cu micii, ne-am repezit într-o dugheană, ”Gaura Dulce”, să mor de vă mint, așa se chema, și am păpat. Lângă noi era o famile de ruși, cel puțin așa vorbeau. El, ea și doi copii. Vă jur că n-am văzut ochi mai albaștri ca ai femeii ăleia! Oricum, m-am uitat discret, că, deh, îmi albăstrea și mie Adriana ochii. Printr-o acțiune mecanică, de transfer cinetic a energiei. Dacă mai aud pe cineva că râde de mine c-am fost polițist, foc mă fac! Uitați-vă, icișa, cultură generală!!!

Ținând cont de ceea ce v-am spus, ciorba de-am crăpat-o-n mine nu a fost nimic de povestit. Se simțea gustul de praf galben, de se pune, delikat, în mâncare, atuncea când bucătarul n-are talent.

Mă rog, eram la Brașov venit să mă distrez, așa că am abuzat de o nouă ieșire în decor, până la ore tinere, care ne-au trimis spre dulcele pat din hotelul unde eram adăstați.

Nu se poate Brașov fără să urci la Poiană! Așa că, a doua zi, hopa sus, pui de urs, țuști în Skodă, chiar dacă am riscat să-mi cherd locul de parcare și am urcat.

Poiana nu era foarte aglomerată, am ajuns, am parcat, am umblat să găsim un loc unde să comitem masa de prânz, ținând cont că ăia de la hotel ne-au omenit cu micul dejun. Am intrat la Șura Dacilor dar, era pauză. În afară de apă pe alei, de unde, că de plouat n-a plouat, neam?! , n-am găsitără nimica! Am făcut și noi poze, dovezi ale trecerii noastre prin lumea de acolo, apoi ne-am îndreptat spre dughenele care vând aceleași chinezării!

Mă rog, o să v-arăt poze despre ce și cum a fost pe-acoloșa!

Deci, da, știu că nu pare nimica de Doamne-ajută în reviewul ăsta dar, eu nu-s vreun Sadoveanu să spui nefăcute, zic și io ce-am făcutără noi, de ne-am simțit bine.

Am plecat spre casă, trecând Ojdula, de data asta, pe principul o dată cum vrea Adi, a doua oară las de la mine... nu, am condus cu grijă, și am putut să ne bucurăm de un peisaj frumos, la noi, în Vrancea.

Deci, ce-am înțeles noi din toate astea, de le vorbii io, aicișa: Mărășești- Onești-Brețcu-neaparat Ozun- Brașov, hai mare, chilamba- Poiana Brașov, liniște, ca pentru ăia de suferă cu calculatorul- Tg. Secuiesc- Ojdula- Mărășești.

Bani nu foarte mulți, cu vreo mie de lei am făcut față la toate întrebările, pen'că 480 de lei hotelul, restul papa bun, bere rece și ceva cârpe din magazine.

Și, rămăsăi și c-o mare problemă : care-i faza cu junii Brașovului ?! Eu nu cred că-i nevoie de ei, au brașovenii niște june !!!

Iacă, așa sărbătorirăm Ziua de 1 Mai, ziua ălor de (chiar)muncesc! Sărbătorită, de fapt, de cei ce se fac...

Haidi, pa!

O să vă-ntrebați ce fu cu bancul ăla, de-nceput, cu aniversarea?!

Ei, iacă, ăsta fu reviewul meu nr 100, pe site-ul ”Fusei acoloșa”. Cu bune, cu rele, iacă, vă-ndrugai o sută de povești despre cine sunt, de ce și, mai ales, cum fac io turism!

Normal că nu sunt vreun creator de brand, dar, cum spuneam mai sus, fiecare face cum vrea el când e vorba despre cum se turistește.

Și, da, nu am o continuitate în a scrie pe acest site, dar, asta cred că m-ajută: vedeți și voi ce plictisitoriu pot fi, așa că nu vreau să-mi forțez norocul!

Și, fiin'că-s la ceas aniversar, am și io o rugăminte la web master: fă tu o vrajă și pune-i pe toți ăștia de măzgălesc pe site-ul de-l conduci să mă voteze! Normal, cu ”Foarte Util”! Că tu poți, că ești mare! Și, e ziua mea, în care am comis 100 de reviewuri !

Dacă nu (vrei să) faci asta, nu poți să postezi, măcar, videoclipul de-ți dau eu calea: https://www.youtube.com/watch?v=knoHHSfmuBI. Mersi!

---

VIZUALIZĂRI: 1118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI