ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 30.04.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 50-60 ani
DIN: Târgu Mureș
ÎNSCRIS: 28.03.10
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
APR-2016
DURATA: 3 zile
prieteni
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
90.00%
Mulțumit, mici obiecții

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
95.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 11 MIN

Brasov, pe sub Tampa

TIPĂREȘTE

Brasovul, azi

Nu demult am revazut unele locuri (a cata oara) din Brasov, care mi se pare a fi orasul cu cea mai mare oferta turistica periurbana, in afara de faptul ca el insusi este un oras turistic. Sa nu uitam ca inainte de ’89, aici s-a organizat festivalul Cerbul de Aur si ca se zvonea pe vremuri ca insasi capitala tarii ar trebui mutata aici, in inima tarii. Dar sa nu uitam ca Brasovul, a avut si o perioada de cadere postrevolutionara, cand s-au pus lacatele la marile sale intreprinderi. Si brasovenii? Ce sa faca? Au incercat sa se descurce cumva. Dupa ’89 au aparut aici cateva agentii de plasare a imensei forte de munca in strainatate mai ales pe vase de croaziera. Brasovul cel de la munte s-a mutat pe mare. Apoi, orasul si-a revenit in mod miraculos, populatia lui n-a scazut, a ramas tot pe la 350.000 de oameni, ba a capatat si un nou ”look”, mult mai modern.

Nu demult ma plimbam prin cartierele gigant “Steagul Rosu” si “Racadau”, care cred ca luate impreuna, au populatia orasului meu (135.000 de locuitori). Eu cand o iau asa printre blocurile de-acolo, majoritatea reconditionate, ma incurc. Mereu am nevoie de un ghid sau de un taximetrist. Racadau, caruia parca i s-a facut loc prin taierea unui deal impadurit (Cum? Se taie padurea si la noi la Tg. Mures, oras poluat, consilierii si cu ecologistii se cearta de ani buni, ca sa taie un hectar de padure si sa faca un drum de centura, pentru ca armamentul greu auto sa nu mai zgaltaie orasul din temelii?). La fel a pierdut si Sighisoara biznisul numit “Dracula Park”, si mii de locuri de munca, cu toate ca era mai indreptatita decat Bran-ul, doar pentru o duzina de arbori seculari (de care nici nu s-ar fi atins nimeni). Si acum burgul medieval se zbate in somaj iar Brasovul a explodat de sanatate. Apa trece, pietrele raman. Racadau e un cartier situat chiar la liziera unei paduri unde apar seara ursii gunoieri pe la pubele. V-am fotografiat una. Ursii sunt pasnici deoarece pubelele sunt pline. Ursii nu ataca oamenii, fiecare-si vede de-ale lui. In aceasta zona nu “codrul e frate cu romanul” ci ursul.

Oferta periurbana? Pai ce oras iti mai ofera 2 statiuni de schi iarna pe o raza de 20-30 de Km, unde poti ajunge si cu bicicleta (cu lanturi pe cauciucuri bine-nteles)? Iarna brasovenii in week-end se-ntreaba ”Ei, unde mergem azi sa schiem la Predeal (26 km) sau la Poiana Brasov (14 Km)? Si-apoi sa nu uitam de Canionul cu multe scari si pajistile de langa paraul Timis, excelent loc de pick-nick in week-end, de Bran, cetatea lui Dracula, de cetatea Rasnov si Dinopark, de cetatile reovate din Harman si Prejmer sau de Cetatea Feldioara si helesteele “Doripesco” sau padurea Bogatii.

Dar sa revenim in oras. Am revazut aleea “Pe sub Tampa” unde poti admira doua bastioane din mareata cetate de pe vremuri, terenuri de tenis si alte terenuri de agrement, de baschet sau minifotbal (acestea inainte de ’89 nu existau) un restaurant al sportivilor sau poteca ce te suie (pe jos) intr-o ora si jumatate pe Tampa sau cabina telefericului (acum in renovare), ce te aburca pe Tampa in cateva minute. Pe alta alee, stau cuminti vreo 5-6 autocare din alte judete, semn ca acest loc e un punct turistic important. Unul din terenurile de tenis, cel de langa Scoala Sportiva, acolo unde se organizeaza de obicei ”Octoberfest”, e neschimbat. Acolo cred ca s-a antrenat si Ion Tiriac. Acel restaurant de moda veche, situat pe marginea unui teren de tenis si care era locul unde boierii interbelici isi sorbeau cafeau privind in acelasi timp si spectacolul sportiv, a ramas la fel. Si sa nu mai vorbim de aer. Pentru mine cel putin, dupa un week-end petrecut la Brasov, urmeaza mereu o saptamana “buna”, fara dureri de cap. Apoi, migrenele reincep. De ce? Pentru ca eu traiesc, aproape de-o viata, intr-o groapa de smog, orasul meu nu mai are spatiu de extindere, decat pe verticala, daca s-ar construi ca-n China, cate un zgarie nori in fiecare luna. Orasul meu e sugrumat de satele si dealurile din jur si de raul Mures. Brasovul se poate insa extinde mult. Si se pare ca s-a dezvoltat mult in ultimii ani, chiar si in lipsa unui aeroport. De sub Tampa trec neaparat si pe la hotelul si restaurantul “Aro Palace”, care a ramas neschimat, gri ca pe vremea comunismului, dar vai! In acele vremuri si mai gri decat hotelul, doar acolo gaseam noi, tinerii, la suprapret, tigari straine si guma de mestecat, caci era unul dintre putinele hoteluri frecventate de straini.

De-colo, obligatoriu fac un popas si-n Piata Sfatului si pe aleea pietonala numita “Strada Republicii”, care ma atrage ca un magnet si unde, cum da o raza de soare, patronii de localuri scot scaunele si mesele pe mijocul strazii ca sa poti face doua lucruri deodata. Sa mananci si sa faci si o baie de soare.

Brasovul, ieri

Brasovul il cunoaste, cred, destul de bine toata lumea, caci e o placa turnanta spre dirferite destinatii din tara. Iti sta in cale. Poti sa-l ocolesti dar poti sa-l si strabati. Merita, e un oras frumos. Dar Brasovul si alte multe orase din tara si chiar tara intreaga, n-au fost astfel mereu. Cea mai grea perioada pe care am traversat-o noi cu totii, a fost intre anii ‘84-‘89. Si in turism si-n viata de zi cu zi. Norocul romanilor insa, zic eu, e ca noi n-am depus armele niciodata, e ceva in noi care ne tine optimisti, chiar si-n cele mai grele momente. Cred ca e genetic. Si dacii mergeau in batalii, razand. Ne adaptam usor la orice. Il scoatem pe Bula de la nafatalina, vorbim si radem mult, socializam usor (asta e o mostenire latina) si trecem hopul intotdeauna. Am avut si noroc. Oricat de grea a fost viata, noi, spre deosebire de alte tari comuniste (Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, RDG), am avut de toate din belsug, atat mare cat si munte cat si multe statiuni balneare. Ba si o delta minunata. Faceam asadar, turism la noi acasa.

Cum faceam noi turism inainte de ‘89?

Greu. Dar il faceam. Respectam cele 2-3 saptamani de concediu din an. Strangeam din dinti si bani un an intreg, pentru vacanta din vara. Intreaga tara astepta vara. Mergeam mai mult la mare decat la munte. Nu prea ramaneam noi vara in casa. In acea perioada (84-89) se primeau cate 40 de litri de benzina pe luna. Pai din Ardeal sau Maramures, cu 40 de litri nici n-ajungeai pana la mare. Mergeam cu trenul. Vara se introduceau “trenuri ale vacantei”, de noapte, care te aduceau din orice colt al tarii, pe litoral. Porneau seara si a doua zi dimineata, erai pe plaja. Apoi s-a introdus hiper-rationalizarea benzinei. Adica intr-un week-end aveau voie sa circule doar masinile cu numar par (sa zicem) si in celalalt, masinile cu numar impar. Tin minte ca odata, cand lucram la Spitalul Judetean din Tg. Mures, eram in week-end la Reghin si s-a ivit o urgenta. Am pornit noaptea spre spital cu toate ca stiam ca nu aveam voie sa circul. Pe la jumatatea distantei de 32 Km, la Gornesti, m-a oprit in plina noapte un militian mititel care mi-a luat carnetul, m-a amendat dar macar m-a lasat sa ajung la spital cu o foaie de hartie data de el. Si asta poate ca si-a dat seama ca aveam un caz grav in masina si eram de doua ori cat el. Intreaga tara astepta vara, ca sa-si mai incalzeasca oasele la Felix, sau la mare, oase ce ne inghetau iarna in locuinte reci. Si-acum tremur cand m gandesc ce frig era prin blocuri, in unele crapau caloriferele din cauza ghetii din ele. La Intreprinderea Electromures, oamenii au avut o idee geniala. Sa fabricam calorifere electrice pe baza de ulei. Erau cam grele dar erau eficiente. Mentineau caldura ore intregi. Aveam amici prin tara care-mi telefonau mereu. ”Hai, te rog, am copil mic, ingheata in casa, n-am cu ce sa-l incalzesc decat cu sticle cu apa calda sau cu jetul de la foen, dar ne sar sigurantele. Fa-mi rost de un calorifer”. Incercam, dar amicii de la fabrica, ma puneau pe o lunga lista de asteptare.

Mergeam in concediu cu trenul sau ne cuplam cate 4-5 persoane si astfel aveam benzina si pentru a ne intoarce de la mare.

In tara exista o singura agentie de turism “ONT-Carpati” (Oficiul ntional de Turism), cu sucursale in fiecare oras. Aveam insa noroc cu biletele ”de sindicat” de 18 zile, nu foarte scumpe. Fiecare intreprindere sau institutie avea repartizat un numar oarecare de bilete, daca erai un muncitor fruntas, aveai dreptul la ele. Aceste bilete de sindicat de odihna sau tratament faceau insa sa functioneze o multime de statiuni balneare sau de odihna din tara, care astazi au decazut, s-au degradat sau au devenit doar sezoniere. Unele si-au inchis portile.

Am sa citez un ecou de la @Michi care a surpins cateva aspecte reale ale turismului anterevolutionar:

”Eu aş mai fi intercalat un capitol neinteresant pentru tineri decât cel mult sub aspect documentar: turismul la noi pe vremea împuşcatului. Să ştii că puţini erau privilegiaţii care făceau un tur al Europei cu 50 dolari schimbaţi la BNR şi dormind în maşină. Ca să obţii o viză de occident de la Securitate, trebuia să îndeplineşti câteva condiţii: părinţii să nu fi fost chiaburi, popi, expropriaţi, strămutaţi, deportaţi, comercianţi, ofiţeri, avocaţi, să nu ai rude în străinătate şi lista poate continua. Majoritatea românilor îşi făcea concediile în România, 18 zile la odihna sau tratament cu un bilet de la sindicat sau la liber la o gazdă din Tataia. Erau relativ puţini amatori de drumeţii chiar în ţară şi a-ţi cumpăra un cort, o butelie poloneză şi saltele gonflabile era privit ca o excentritate. Totuşi când instalai cortul la marginea unei păduri, sorbeai dimineaţa sub prelata lui un nechezol (cafea amestecata cu naut), spălai vasele la râu, aveai o senzaţie de împlinire pe care n-o mai întâlneşti în colţurile industriei turistice ale lumii. Chiar dacă unii vor dezaproba vechiturile de care-mi amintesc, sunt convinsă că altora - probabil puţini - li se va declanşa un declic. ”

@Michaell adauga la acest text

“n-a fost nimic pozitiv ci din contra, ca turist prin sindicat erai pe ce-a mai joasa treapta”.

Asa este, am fost si eu cu ONT-ul la mare cu parintii la un hotel din Eforie Nord. Eforie Sud (Vasile Roaita) nu prea avea hoteluri. Statiunile Saturn, Venus, Jupiter, Cap Aurora, Neptun, erau de-abia in constructie. Acolo la hotelul nostru, eram pusi la masa, separat, romanii intr-o parte si strainii (mai ales nemti, caci exista un contract cu firma TUI sau Neckermann, daca nu ma-nsel), in alta parte. La desert, strainii aveau la masa portocale, noi, mere. Portocale gaseai greu pe la noi. Jinduiam si eu la o portocala. Atunci a venit la masa mea o nemtoaica simpatica, care a vazut ca inghit in sec si mi-a adus vreo 3 portocale. Atunci am invatat cuvantul “Danke schon”, pe care mi-l soptise in graba tata la ureche.

Alta anomalie a regimului turistic comunist era inregistrarea la hoteluri. Eu, pe la 20 de ani aveam o prietena. N-aveam voie sa mergem sa ne cazam la hotel, pentru ca aveam nume diferite. Atunci m-am gandit c-ar fi fost bine ca pe toti romanii sa-i cheme Popescu sau Ionescu. Dar, degeaba, n-ar fi mers nici asa, in buletin scria “necasatorit”. La mare mergeam deci “la gazda”, care nu te-ntreba de buletin ci de bani. Puteai si negocia. La camping, la cort, era dificil. Si-apoi nu era galant sa-ti invite iubita “la cort”. Aranjam tot la gazda. Ca student, singura posibilitatea de-a merge la mare sau la munte, era sa fii bun la invatatura si cei de la AS” (Asociatia studenteasca), sa-ti repartizeze un bilet la Costinesti sau la Parul Rece. La casute de lemn in Costinesti sau la vila, la Busteni sau la Paraul Rece. Dar in principiu si acolo in acele casute de la mare, cu doua paturi, trebuia sa stam cate doi baieti sau doua fete intr-o casuta. Doar ca noi mergeam cate 2 perechi si faceam rocada in casute iar cei ce controlau, inchideau ochii sau acceptau cate un ciubuc, erau si ei studenti. A te descurca in meandrele unui sistem advers dar corupt (ura!, uneori e buna coruptia!) era un talent. Datorita coruptiei, care functiona inca de pe-tunci, am reusit ca student sa mai prind o tabara de vara (pe langa un Costinesti) la Izvorul Muresului (m-a costat o sticla de wiskey si 2 pachete de Kent-aveam un amic la “shop”, magazin aflat la hotelul Grand din orasul meu, unde aveau acces doar strainii sau chiar si tu, daca detineai legal valuta.)

Dar cea mai grozava afacere turistica din acea vreme, a facut-o taica-mi-o, cand, dupa 4 ani de Crivatz si promiscuitate in nordul Moldovei, m-am hotarat sa ma intorc pe plaiuri natale. La gaz. La caldura. Prin examen bine-nteles. Dar, nu ajungea. Trebuia sa primesc dezelegare de la bossul sanitar din orasul moldav in care lucram. “Stiti, e deficit mare de medici. Partidul nu ne permite”, replica mereu bossul cand aparea o astfel de situatie. Si avea dreptate. Dar, doua saptamani de invitatie la Sovata, cu ”all-all-all inclusiv”, la Hotel Sovata, pentru intreaga familie a bossului moldav, au fost suficiente pentru a schimba situatia. De-atunci mi-a devenit tare draga Sovata si m-am decis sa ma fac balneolog.

Asa a fost in acele vremi. Eu sunt poate o exceptie, pentru c-am calatorit mult cu echipele sportive si ni se decontau cheltuielile dar daca nu eram sportiv, sufeream si eu ca toti ceilalti. Doar sportivii (aici ma refer la cei mari, Nadia, Nastase, Tiriac), nu aveau nevoie de vize cand cutreierau lumea. Prin sport sau cultura (ansambluri, trupe de teatru), mai puteai sa vezi si lumea de dincolo de Cortina de Fier.

Ar mai fi multe de spus dar poate ma ajutati voi la ”ecouri”.


[fb]
---
Trimis de dorgo in 30.04.16 10:56:34
Validat / Publicat: 30.04.16 11:57:02
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BRAȘOV. A mai fost în/la: prin aproape toate regiunile

VIZUALIZĂRI: 3000 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

26 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dorgo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P11 Prin cartierul Racadau
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 44750 PMA (din 50 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

26 ecouri scrise, până acum

webmasterX
[30.04.16 11:56:43]
»

Mutat, la reorganizare, în rubrica "La pas prin Brașov, BRAȘOV" (deja existentă pe sait)

Dabator
[30.04.16 13:31:31]
»

@dorgo: Foarte tare!

Mi-am adus și eu aminte câte ceva. Aveam vreo 17 ani și după câteva zile în Poiană (eram o gașcă, cică noi mergeam la schiat dar nu am ajuns să punem schiurile în picoare), coborâm în Brașov și vrem să mâncăm și noi ceva înainte să ne urcăm în tren. Hai la Hotelul Aro, hotel de lux la vremea aceea. Cerem meniul dar nu aveam prea multe de ales: pulpe de pui. Ei bine, pulpițe din acelea din seria "Frații Petreuș" , din care intrau 5-6 pui la kg.

Și îmi aduc aminte, că noi, bucureșteni fiind, când am văzut că e stop dar nu trece nicio mașină, am vrut să trecem strada dar am fost opriți de un localnic: "voi nu vedeți că e roșu? ". Oameni mult mai civilizați, nu ca noi. Am apreciat foarte mult acest lucru și de atunci nu am mai trecut pe roșu, am învățat să stau la stop chiar dacă nu trec mașini.

Altă dată, la Borsec cu părinții stăteam la o vilă iar mesele erau la un fel de restaurant. Meniul era fix, afișat la intrare. Într-una din zile era mâncare de măsline. Și nu era exagerat deloc, căci în sosul ăla am găsit nici mai mult nici mai puțin decât două măsline. Cu puțin am ratat mâncarea de măslină .

Radu Tudoran
[30.04.16 15:44:58]
»

Imi aduc aminte cum lasam cortul nesupravegheat toata ziua si culmea, seara era intreg, fara nici o lipsa. Si la Cheia, si la Pietrele Doamnei, si-n Apuseni si in multe alte locuri.

Si mai existau si cabaane, Malaiesti, Diham, Langa Brasov era un hotel sau cabana, in apropiere de Sapfe scari, unde la un revelion studentesc (adica 2 portii la 3 persoane) am mancat prima data pastrav. Eu, din Galati, de unde sa stiu cum e pastravul? Acum cativa ani am vazut cabana in ruina. Chiar nu mai erau clienti?

Langa Brasov erau sere care de vedeau de departe de pe varf de munte. Acum vad doar flori aduse din Olanda. Probabil toata lumea lucreaza in automatizari si informatica.

Dar totusi nu regret schimbarea. In loc de Eforie, Chania sau Bodrum, in loc de Sovata Roma sau Paris.

elviramvio
[30.04.16 16:07:45]
»

@dorgo -

Pentru anii mei de atunci, din secolul trecut, cortul, aragazul de voiaj, Dacia plina ca un magar, coclauri, cabina de dus decorata in piatra naturala, la rau, cafeaua de dimineata, cum spunea Michi, in fata cortului, vacile sau driganele care ne ornau peluza englezo-taraneasca-autohtona din fata aceluiasi cort, vesnica ochire a unui copac mai gros sa tina de "umbra"... a fost frumos totusi si am invatat multe. Nu se putea altfel si daca ma gandesc bine, erau oameni care nu-si permiteau acest "lux" in cel mai frumos resort: natura! Acum am ceva regrete ca viata la cort e doar amintire dar sincer, vreau cat mai multe cazari la hotel, in cat mai multe zone.

Sarbatori cu bine si Lumina!

elviramvio
[30.04.16 16:10:06]
»

@Radu Tudoran -

Dar tu stiai cum e scrumbia! In drumurile noastre prin tara aveam mereu scrumbii congelate. Azi nu le vad decat rar de tot.

Paste cu multa Lumina!

Radu Tudoran
[30.04.16 16:25:41]
»

@elviramvio: Parca esti sora cu Sefa. "Era frumos la cort, dar acum vreau macar la patru stele". Am vazut o gramada de stele si din fata cortului.

Sarbatori fericite si sa ciocnesti un ou rosu si pentru mine.

mogly
[30.04.16 16:54:04]
»

@ dorgo: Descopar ca ai trecut de faza cu phoaf (curatenie si bucatarie) si ai trecut la cea de wow (compunere).

Brasovul imi place si mi-a placut intodeauna.

Despre turismul din trecut asa cum am mai spus, eu chiar am amintiri foarte frumoase. Tatal meu aduna aproape un an intreg benzina, asa ca aveam vara suficienta si mergeam la mare, in delta si totusi cel mai mult la munte, in special cu cortul si cu aragazul acela mic portabil dupa noi. Mie ca si copil imi placea, stii pe vremea aceea parca copiii nu erau asa sclifositi si pretentiosi ca cei din ziua de azi (sper ca nu ofensez pe nimeni spunand asta, eu recunosc ca asa sunt si ai mei)

imi amintesc ca aveam vreo 10 ani si eram undeva pe munte, gasisem totusi cazare la un motel, dar de mancare nici vorba, doar cea din traista. Erau cazati acolo un grup de sportivi si tocmai se pregateau sa serveasca masa, venea pe hol un miros de friptura, care m-a dat gata. Tatal meu de regula un om mai timid si la locul lui, si-a luat inima in dinti si s-a dus in bucatarie unde a explicat ca fiica lui moare de pofta in camera, s-a intors cu bucati de carne prajita si bonus cu macaroane cu branza. Imi amintesc si acum gustul lor, erau delicioase!

Asa cum a fost copilaria mea inainte de 1989, eu nu as da-o pe una din zilele noastre!

Sarbatori fericite!

dorgoAUTOR REVIEW
[30.04.16 17:03:11]
»

@Dabator - Hei amice, maslinele tale mi-au adus aminte de ceva. Provincia in acei ani negri (la propriu, caci 2 ore seara n-aveam lumina), era mai prost aprovizionata decat capitala si a inflorit "turismul de aprovizionare", intern si extern. Noi trebuia din cand in cand sa mergem la Bucuresti pentru piese de schimb la diferite aparate medicale din spital. Pai era bataie pe o delegatie de acel gen, pentru ca ne intorceam cu unt, cacao, masline si poate si banane. In afara tarii am patricipat si eu la o excursie la Budapesta. Excursia se vindea cam asa : 5 zile Sovata + 2 Budapesta. In seara plecarii grupul se adunase in holul hotelului Bradet (cel rotund). Lumea renuntase in mare parte, la cele 5 zile de Sovata. Eram vreo 45-50 de turisti. S-a umplut un autocar. Am ajuns la Razboieni. Apoi cu trenul spre Budapesta. Toti aveam lucruri de vanzare. A doua zi eram in gara Keleti (parca). Am vandut coniac Miorita, Vaslui si manusi de piele. Am obtinut ceva forinti. Din intreg grupul am ramas doar 3 persoane, eu, ghidul si soferul. Restul (maghiari) s-au dus pe la neamuri. Cu banii obtinuti am intrat intr-un ABC (minimarket) si am luat cacaco, cafea, mirodenii si-alte lucruri ce lipseau pe la noi. Dar existau chiar retele organizate de minibuse transporter, care mergeau regulat in primele localitati de peste granita maghiara cu lista de produse alimentare si aranjament prealabil, trageau intr-o parcare, umpleau minibusul si apoi reveneau si distribuiau produsele lipsa. E bine c-am scapat de acele vremi.

dorgoAUTOR REVIEW
[30.04.16 17:17:27]
»

@mogly - Multumesc de urare, va doresc si voua sarbatori fericite si excursii multe! Cu sportivii in acea vreme era cam asa. Trebuia de cateva ori pe saptamana sa stau langa o echipa de baschet in Sala Polivalenta. Sala era foarte rece. Cineva a adus o aeroterma mare langa tribuna si baietii stateau cu mainile in aerul cald o vreme, altfel nu puteau arunca mingea la cos. Unii stateau cu intreg corpul. Altei echipe vicecampioane de handbal feminin, ii era foame. In mod exceptional i se aprobase de catre Comitetul Jud. de Partid, sa primeasca in plus fata de portia ratrionalizata de o jumate de kil de carne si 8 oua, inca un kilogram de carne. Tin minte ca odata am avut un banchet de sfarsit de an. Muzica am dus-o noi pe magnetofon dar a trebuit sa raportam la acelasi Comitet, toate titlurile melodiilor de pe banda magnetica. Trebuiau sa predomine melodiile romanesti. Ne-am distrat cu "Macarale" a lui Luigi Ionesu si cu "Cincinalu'n patru ani si jumatate" a lui Gica Petrescu.

Dabator
[30.04.16 17:20:22]
»

@dorgo: Hai că s-a mutat discuția. Poate e bine să ne mai amintim din când în când de cum a fost.

Singurele mele rude de la țară (de la gradul II încolo) erau pe undeva pe lângă Târgu Mureș. Plecam cu mașina încărcată cu produse gen ulei, zahăr chiar și făină. Ne făceam rudele fericite . Nu am fost de foarte multe ori, dar totuși îmi aduc aminte.

Pe de altă parte noi ne întorceam cu găini și ouă de țară, șuncă (în fapt slănină), sucuri de roșii și o grămadă de alte minunății. Tot timpul am considerat că noi ieșeam în avantaj, dar cum astfel de produse lipseau de pe acolo și ei erau fericiți.

urjanclaudiu CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[30.04.16 17:22:54]
»

@Dorgo Interesant articol dar totuşi cred că se cuvin câteva corecturi/completări, asta aşa, pentru ca informaţiile să nu sune doar frumos ci să se apropie cât mai mult de adevăr.

inainte de ’89, aici s-a organizat festivalul Cerbul de Aur

Să zicem că… da, dar doar într-o mică măsură! Adevărul e că din cele 17 ediţii ale acestui festival, doar patru au avut loc înainte de ’89 (între 1968 şi 1971), toate celelalte desfăşurându-se după anul 1992.

… prin taierea unui deal impadurit

Cam forţată această afirmaţie! Mai curând poate ar fi vorba despre defrişarea unei văi, nicidecum a unui deal, căci cartierul Răcădău este amplasat pe Valea Cetăţii – vale care defapt dă şi numele corect al cartierului.

aleea “Pe sub Tampa” unde poti admira doua bastioane din mareata cetate

Poate ar fi bine de adăugat că pe lângă cele două bastioane (al Ţesătorilor şi al Postăvarilor) incluse în circuitul turistic – vizitabile contra cost, tot “Sub Tâmpa” mai există încă patru turnuri, care după renovare au fost puse la dispoziţie de către autorităţi şi (cu o excepţie) în sezonul cald sunt accesibile gratuit vizitatorilor, în acele spaţii fiind prezentate expoziţii caracteristice denumirii turnului care le găzduieşte: Turnul Artelor (ăsta e închis mai tot timpul), al Funarilor, al Vânătorilor şi al Lemnarului.

Unul din terenurile de tenis, cel de langa Scoala Sportiva

Acolo sunt în total cinci terenuri de tenis, fiind vorba despre Baza Sportivă Olimpia.

hotelul si restaurantul “Aro Palace”, care a ramas neschimat

Mda, corpul vechi al hotelului a rămas într-adevăr la fel ca în trecut (DOAR la exterior) însă corpul nou... acum e din cu totul altă poveste că dacă rămânea chiar atât de “neschimbat” presupun că nu avea cum să fie ridicat la standardul de 5*.

Sărbători Fericite, pline de Lumină!

dorgoAUTOR REVIEW
[30.04.16 17:24:39]
»

@elviramvio - Eu nu mai vreau la cort decat poate in Santorini la camping, unde e 4,10 euro pe noapte si n-ai nevoie de rezervare, sunt locuri cate vrei. Cand mergeam cu cortul la mare, era parca la Eforie un camping, nu rezistam prea mult. Se auzea tot ce era in afara cortului si melcii cum se taraie prin iarba. Totul era bine pana-necepea discoteca, dupa aceea, adio somn. Si dormitul pe saltea pneumatica e greu, mereu fugea aerul in partea cealalta si eu cadeam de pe ea. In final m-am dus in localitatea la gazda.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Dabator
[30.04.16 17:27:47]
»

@elviramvio: Eu cort nu am servit, căci eram prea răsfățat. Dar nu pot uita nopțile petrecute la diverse cabane. La Piatra Arsă era o sală mare de sport unde se dormea la grămadă pe saltele. Priciul de la Cabana Caraiman avea 14 paturi și te spălai direct în râul (sau pârâul) ce trece pe lângă cabană. Și multe altele de acest gen.

Maximum (adică minimum ) a fost când am dormit 4 persoane într-o construcție 2x2 m între Cabana Miorița și Bolboci.

A și să mai spun ceva. Urcând pe Jepii Mari, ne-am gândit noi (la vremea respectivă informarea era destul de precară) să luăm un pepene din Bușteni să avem sus la cabană. Îl mutam dintr-un rucsac în altul, că ne cocoșa, oricum aveam rucsacii plini cu conserve și alte prostii. Când am ajuns la Piatra Arsă erau câteva mașini din care care se vindeau pepeni. Nu ai fi vrut să vezi ce fețe am făcut .

dorgoAUTOR REVIEW
[30.04.16 17:29:28]
»

@urjanclaudiu - Multumesc pentru completari. Sarbatori fericite si excursii multe, multe in cea mai frumoasa zona periurbana a tarii!

mogly
[30.04.16 17:35:59]
»

@Dabator - Si tot rasfatat ai ramas si acum? .

Si eu am fost de multe ori la Cabana Piatra Arsa, imi placea foarte mult. Am facut multe trasee pe jos pana la Varfu Omu, fie din Sinaia, cote, Piatra Arsa, Babele, Omu, fie din Busteni spre Caraiman si apoi Omu.

Acum am devenit si eu rasfatata, m-am adaptat vremurilor, fara cort, fara mers pe jos... doar masina sau mai bine avion si la cererea familionului hoteluri cu cat mai multe stele.

Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!

dorgoAUTOR REVIEW
[30.04.16 17:41:22]
»

@Dabator - In acele vremuri, nu daca n-aveai "un batran, trebuia sa ti-l cumperi" ci daca n-aveai un om de la tara care sa te aprovizionneze, erai pierdut. Dar oamenii de la tara s-au prins de miscare si veneau la oras si-ti bateau la use si-ti ofereau produse proaspete, mai ales lactate. In acei ani de penurie alimentara lucram la spitalul judetean. Toti colegii mei o rugau pe fata care repatiza pacientii in saloane sa le puna pacienti-"tarani"", nu boieri. Omul de la tara mai venea cu 10 oua sau cu un pui gata taiat sau cu o juma' de roata de cas!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
dorgoAUTOR REVIEW
[30.04.16 17:47:27]
»

@mogly - La varful Omul am ajuns si eu odata, per pedes, din Busteni, pe valea Cerbului, si m-am intors in aceeasi zi. Sus la cabana, oferta era redusa dar imi era o foame ca as fi mancat si farfuria. Astzi, chiar de m-as intoarce, a urca pe Omu'', nu mai pot. Unde esti tu tinerete cu vigoarea ta cu tot?

Dabator
[30.04.16 17:49:03]
»

@mogly: Acum sunt complet off-topic, dar sper ca azi să se tolereze...

Nici eu nu aș da pe nimic adolescența mea de atunci cu toate vicisitudinile. Atunci aveam timp să fac de toate, să citesc, să ascult muzică, să mă întâlnesc cu colegii, să merg în excursii și să strâng sticle de pe plajă să mai fac rost de bani de o bere . Muzica pe care o ascultam eu se găsea greu, alergam dintr-un capăt în altul al Bucureștiului să mai "trag"câte o casetă. Aflam că nu știu care are o nu știu ce disc cu Pink FLoyd, Yes, Led Zeppelin, Traffic și multe altele.

A, și bairamurile. Am fost la zeci, erau niște petreceri atât de frumoase, incomparabile cu ceea ce văd azi (ei tinerii din ziua de azi - nu credeam că voi ajunge vreodată să spun asta ).

Si tot rasfatat ai ramas si acum?

De unde știi?

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
elviramvio
[30.04.16 20:13:07]
»

@mogly -

Frumos, am trait si eu momente de cazare bunicica dar fara pic de mancare de la bucataria-muzeu, avand si copii cu noi (al nostru si al unui prieten). Sunt amintiri care nu se uita, au fost si o scoala pentru noi acele vacante, sincer, nu le regret si nici copilul meu care are cu totul alte posibilitati azi.

Sarbatori frumoase sa ai si Lumina sa-ti coboare in familie!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
dorgoAUTOR REVIEW
[02.05.16 05:45:27]
»

@Dabator - Pai cam asa era... ne descurcam si fara internet si excursii in Corfu sau la Paris, BMW-uri si vile de lux, diferente sociale nu prea existau in tara... pentru a ne simti bine, ne era suficient o gasca de prieteni si PinK Floyd, Fredie Mercury, Beatles sau Phoenix sau slagarele cenaclului Flacara. youtube

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
elviramvio
[02.05.16 07:13:11]
»

@dorgo -

La mare n-am fost cu cortul dar cautam casutele din Saturn ori Venus chiar daca faceam curat la venire, unele aveau curticica interioara. Preferam asa decat hotel pentru copil sau copii daca mergeam in grup, se jucau afara cand nu eram la plaja iar noi eram mereu cu ochii pe ei. De obicei aveam si apa calda non-stop, era vesnic curat la grupuri sanitare, liber sa facem gratare, era mai ieftin si decat la gazda. Din pacate, acele casute au fost lasate sa se degrdeze iar noi apreciem astfel de locuri la altii.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
liviu49
[02.05.16 10:00:39]
»

@dorgo - Hrisos a inviat!

Nu puteam incepe amintirile mele despre turismul dinainte de 1990, fara a va ura tuturor sa fiti sanatosi si sa vi se implineasca toate gandurile bune.

Amintirile mele turistice din acele vremuri sunt foarte multe si a incerca, macar sa mi le amintesc ar fi un mare efort. Sper sa reusesc sa fiu cat se poate de coerent si sa nu va plictisesc prea mult.

Prima mea experienta turistica este din anul 1958, cand am fost in prima tabara, la Predeal. Apoi in fiecare an, timp de trei saptamani, am fost in tabara, la Varteju, Blaj, Sinaia, Budila, dar si excursii in tara, pe diferite trasee la munte. Au urmat in anii de liceu (1963-1967) mai multe excursii de 2-3 zile, pana la excursii de 12-14 zile, in tururi ale Romaniei. Am urmat apoi frumosii ani de la STACO, perioada in care am fost in fiecare an, in cel putin o tabara la Poiana Stanii, o „ practica” de patru saptamani, urmata de o tabara de doua saptamani, in tabara Schiori din Sinaia, mai multe excursii si drumetii pe munte (unele cu cortul), dar si cursurile deghizi si organizatori de grupuri organizate in 1969 de BTT. Aceasta noua calitate mi-a permis organizarea si conducerea de mai multe excursii cu diverse grupuri de excursionisti. Am invatat sa concep un traseu turistic, sa selectez ce este de vizitat, unde se asigura cazarea, unde se asigura mesele, ce mananci pentru a te incadra in baremul financiar alocat, sa fac plati cu cec-ul, sa transmit telexuri, sa urmaresc comfirmarea cazarilor si a meselor. Au fost situatii in care a trebuit sa schimbam locul de cazare si cu doua zile inainte de plecare. In perioada 1972-1977 excursiile le organizam prin OJT Ilfov, cu sediul im Piata Operetei, in aceasi cladire cu BTT Ilfov. In 1977 se infiinteaza la Branesti un punct turistic cu care aveam sa colaborez pana in anul 1981, cand s-a desfiintat. A fost perioada in care faceam Trasfagarasanul aproape saptamanal, pe traseul Pitesti, Curtea de Arges, Rm. Valcea, Calimanesti, unde aveam cazare si cina totdeauna la Motelul Cozia. A doua zi continuam pe valea Oltului, la Talmaciu, pana in Posta, mergeam la dreapta pe o scurtatura prin Racovita, Avrig, Cartisoara, oprire Balea Cascada. Aici grupul se despartea. O parte urca la Balea Lac cu telecabina, iar o parte cu autocarul, sau dupa 1979, cu microbuzul. Vizitarea tunelului, daca era timp, pentru ca ora 12 aveam intalnire in parcare cu ursul. Din pacate, din august 1979, ursul nu a mai venit la intalnire, dintr-un motiv simplu : fusese impuscat de un turist care nu a stiut ca ursul manca din mana turistilor si nu a suparat niciodata un turist.

Din septembrie 1979, freventa excursiilor s-a redus, din cauza unui decret prezidential, o data cu marirea pretului la benzina si motorina, s-a limitat la 300 de kilometri distanta maxima pe care o puteau parcurge autocare si 400 de kilometri la microbuze. Din 1980 s-a gasit o solutie ca limita de 300 de kilometri sa se refera la o zi. Atunci au aparut excursiile combinate cu trenul si autocarul. Tin minte prima excursie organizata de mine in acest format mixt. A fost o excursie in Bucovina, la Vatra Dornei. Am plecat seara din Gara de Nord cu acceleratul 551, la care se atasase un vagon de dormit suplimentar, iar dimineata in jurul orei 8 am ajuns la Vatra Dornei, unde ne astepta autocarul care ne deservea. Dupa cazare prima zi am facut-o in imprejurimi. A urmat apoi o zi la Moldovita, Sucevita, Putna, intoarcere la Solca si Arbore. O alta zi am fost la Voronet, Hunor si Suceava. In alta zi am fost la Neamt, Agapia, Varatec si intoarcerea la Vatra Dornei.

Daca pana in 1983, concediile le efectuam prin sindicat, dar si pe cont propriu, in acel an am fost prima data cu bilet de la ONT, la Venus. Sigur ca la ONT conditiile erau ceva mai bune, dar apartin unei generatii pentru care cel mai important lucru intr-o excursie sau chiar si concediu era natura, sau cu ce poate fi bucurat sufletul si mai putin daca dormim in pat cu baldachin, sau ne spalam in jacuzzi.

Acum aceste lucruri au devenit foarte simple, o data cu aparitia internetului.

Dar v-am plictisit destul cu o mica parte din amintirile mele in a doua zi de Paste si inchei dorindu-va numai bine si calatorii placute!

liviu49
[02.05.16 12:55:20]
»

@urjanclaudiu - Hristos a inviat! Ecoul dvs. (care apartine unui brasovean, cred get-beget) imi da prilejul de a-lm completa cu un subiect drag mie. Este vorba de prima editie a fesrtivalului de la Brasov.

Pe scena Teatrului Dramatic Brasov debuta in martie 1968 un eveniment cultural care facea din Brasov un punct pe harta festivalurilor internationale de muzica usoara, alaturi de Sopot, Varadero, Split, Berlin, Varna. Debuta astfel internationalizarea muzicii usoare romanesti, concurentii prezentand in concurs o piesa romaneasca obligatoriu. Pentru prima oara slagarele romanesti ale momentului se auzeau in limba engleza, franceza, italiana, rusa, maghiara, sau se ascultau slagare romanesti in limba romana cantate de cantareti straini. Primii prezentatori au fost doi juni actori, dar foarte apreciati la acea vreme : Iurie Darie si Stela Popescu.

Prima editie a fost un succes deosebit si imi permit sa reamintesc palamaresul acestei prime editii (sper ca memoria sa nu imi joace feste)

- Cerbul de aur Jacques Hustin Belgia (Nu mai plange babby! , Eli Roman)

- Cerbul de argint Josef Laufer Cehoslovacia

- Cerbul de bronz Kalinka Belgia (Ploaia si noi, repertoriu Doinea Badea)

- Premiul de popularitate Roddy Mc Neal Scotia, care a fost marea revelatie a festivalului, atat prin costumul traditional purtat, dar si prin interpretarea deosebita, in limba engleza, a slagarului lui Aurel Manolache, sper ca nu gresesc (din repertoriul Ilonei Motica) Tangoul de demult.

- Cea mai cantata melodie Nici-o lacrima, Ion Cristinoiu, repertoriu Dan Spataru.

Desi la aceasta editie Romania venise cu trei din cei mai buni interpreti (Margareta Paslaru, Anca Agemolu, Dan Spataru), doar Margareta Paslaru reusea sa obtina o mentiune.

Despre festival se poate scrie o carte intreaga, dar nu este cazul acum.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
liviu49
[02.05.16 13:07:31]
»

@Dabator - Hristos a inviat!

Chiar daca am avut ocazia cu, poate, douazeci de ani inaintea dvs. amintirile mele din drumetiile pe munte sunt de neuitat. Da, am domit in cabanele din Bucegi si opt, dar si douazeci de persoane intr-o camera, iar cand prindeam un hamac legat de o fereastra si un pat etajat ni se parea ca dormim in pat cu baldachim. Si, daca sunteti iubitor de natura, dupa cum va banuiesc, nu stiu cum se facea ca dupa o noapte dormita in niste conditii pe care tinerii de azi le-ar scoate din orice discutie, ne sculam la prima ora, care era 7, ne spalam in rau, sau la chiuveta cu apa rece, luam un mic dejun (obligatoriu ceai cu rom, nu invers) si cel tarziu la ora 8 eram pe poteca spre urmatoarele cabane. Si dupa cateva zile de drumetie, cu rucsacul in spinare, ajungeam acasa odihniti si ne gandeam ca saptamana urmatoare sa ajungem din nou la munte.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
liviu49
[02.05.16 13:23:48]
»

@dorgo - Imi permit o mica rectificare, legata de cele doua "slagare" ale vremii mentionate de dvs. Melodia " Macarale " a fost compusa de George Grigoriu, pe versuri de Angel Grigoriu si Romeo Iorgulescu si a fost interpretata de Trio Grigoriu, iar "Cincinalul in patru ani si jumatate" apartine (poate bizar pentru cei care l-au cunoscut pe marele compozitor) compozitorului Henri Malineanu, versurile lui Hari Negrin, iar interpretarea unui cunoscut interpret de muzica populara si romante, Ion Bogza. In speranta ca aceasta completare mica nu a deranjat, inchei urandu-va numai bine si calatorii placute!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
dorgoAUTOR REVIEW
[02.05.16 17:08:31]
»

@liviu49 - Multumesc pentru completari. N-am uitat nici eu "Les camelias"... " Et moi? Et moi? Je suis le fils de mon papa, j"ai le coeur tendre et bouteunuex, J"äi de camelias pleins les yueux"

youtube

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
dorgo, elviramvio, liviu49, mogly, Radu Tudoran
Alte impresii din această RUBRICĂLa pas prin Brașov:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.080645084381104 sec
    ecranul dvs: 1 x 1