„Poiana lui Căliman” – un nou punct de atracție

TIPĂREȘTE

Drumul care străbate Valea Oltului este pitoresc, încărcat de obiective istorice, naturale și religioase, aduce în fața vizitatorilor priveliști minunate. Deși șoferii îl străbat cu grijă și nervi din cauza infrastructurii rutiere, defileul săpat de râul Olt este ofertant din punct de vedere turistic. Am descoperit recent pe Valea oltului un nou punct de atracție situat între stațiunile balneoclimaterice Călimănești-Căciulata - Poiana lui Căliman.

Călimănești se găsește „într-una din cele mai pitorești pozițiuni din Valea Oltului” și e „o stațiune climaterică de primul ordin” se scria într-un articol dintr-o monografie dedicată Olteniei la 1943. Terenul pe care se găseau apele minerale din Călimănești era deținut de diaconul Gheorghe, moștenit de la un alt călugăr, dăruit apoi Mănăstirii Cozia. După secularizarea averilor mănăstirești Statul construiește primul stabiliment de băi și un hotel (1881-1886).

Izvorul din Căciulata a fost descoperit și exploatat de călugării Partenie și Ghenadie încă înainte de 1827, după care este analizat chimic și în câțiva ani starețul de la Cozia construiește câteva cabine de băi rudimentare; abia la 1854 este captat de inginerul Alexandru G. Golescu, membru al cunoscutei familii a Goleștilor.

Apele izvorului din Căciulata „se administrează numai sub formă de apă de băut și este cea mai de valoare apă minerală în afecțiunile căilor renale din întreaga Românie, concurează cele mai însemnate surse ale Apusului și are o putere vindecătoare de netăgăduit” avea să scrie în 1921 doctorul Emil Țeposu într-o lucrare dedicată stațiunilor balneare românești.

Legenda care a traversat anii și s-a transformat de la o generație la alta leagă oamenii de animale și apă. Într-un supliment al ziarului Epoca din 1897 găsim povestea descoperirii izvorului cu peste 50 de ani în urmă: călugării de la Cozia pescuiau des pe malul Oltului și au observat vitele care se adăpau din această apă cu lăcomie, chiar se înghesuiau să își facă loc la izvor, deși apa Oltului nu era departe. Monahii au curățat locul și au făcut o punte de lemn, unul din ei fiind ulterior bolnav s-a vindecat rapid sorbind regulat apa din izvor. Chiar inginerul Alexandru Golescu aflat la mănăstirea Cozia și având probleme de sănătate află despre proprietățile vindecătoare ale apei și se tratează toată vara din șipotul miraculos cu rezultate foarte bune.

Autoritățile locale au valorificat legenda reinterpretată a apelor miraculoase de la Căciulata – ciobanul Căliman observă efectul binefăcător al apelor minerale asupra problemelor sale de sănătate și asupra animalelor pe care le păstorea. Utilizând această temă cu ajutorul fondurilor europene s-a construit pe un teren viran de circa 4 hectare de la intrare în Căciulata un frumos parc. Amplasat între albia Oltului și drumul național parcul „Poiana lui Căliman” atrage acum privirile tuturor călătorilor de pe Valea Oltului.

Exact așa am pățit și noi: venind dinspre Călimănești pe Calea lui Traian după o curbă ușoară ni se deschide în față un spațiu verde deosebit, un bazin cu apă, câteva statui în mărime naturală. Uauuu... acest „lucru” nu se afla aici anul trecut! – am exclamat. Bineînțeles că am tras imediat mașina în parcarea pietruită improvizată chiar lângă primele pensiuni din stațiunea Căciulata.

Parcul tematic a fost inaugurat în primăvara acestui an și e compus din următoarele elemente: șapte cai în mărime naturală, un mic lac cu cascadă, spații întinse cu gazon și vegetație decorativă, chioșc cu mese de șah, loc de joacă pentru copii, bănci-leagăne, clădire admimnistrativă și toalete.

Calul a fost ales pentru exemplificarea legendei descoperirii apelor minerale din zona Călimănești-Căciulata întrucât este cunoscut cultul calului încă din Antichitate și bogata simbolistică asociată cu acest animal. Calul este implicat în lumea aștrilor și a zeilor (apoi a sfinților), este simbolul renașterii, al trecerii rapide a timpului, are rol de protecție împotriva vrăjilor, prevestitor etc. Calul este un simbol al măreției, al puterii, și de ce nu al frumuseții. Maiestuosul animal apare în mitologia românească în două varinate cu funcții distincte: una uranică (cosmică) și alta chtonică (care are legătură cu pământul). S-au scris pagini întregi despre rolul acestui animal în mitologie și apariția lui în cultura populară (basme) și tradiții (călușarii).

Vizita. Am coborât din autoturism și am pornit în explorare, la intrare pe spațiul verde se află un panou cu reguli de acces în parc (de ex. este interzisă atingerea statuilor). Tot la marginea parcului se află o veche cruce din piatră (1734) comandată de un călugăr de la Cozia. Se permite accesul pe iarbă în jurul lacului artificial și al cailor-statui, de altfel vizitatorii se înghesuie acolo să își facă fotografii.

Cei 7 cai în mărime naturală și cascada-lac simbolizează renașterea/vindecarea după trecerea prin apa tămăduitoare; poziționarea cailor reprezintă o secvență cu mai multe cadre – un cal străbate câmpul lui Căliman, sare în apele miraculoase (reprezentate de cascada-lac), se vindecă de toate relele și iese zburdalnic pe mal. E o transpunere drăguță a legendei întemeierii stațiunii Căciulata.

Traversăm un mic pod de lemn spre partea de relaxare a parcului, vedem foișorul de lemn cu bănci și mese de șah, apreciem prezența coșurilor de gunoi și a iluminatului public cu stâlpi retro, vedem micul loc de joacă pentru prichindei (mai multe chestii de cățărat) și ne odihnim câteva minute într-o bancă-leagăn. În parc există toalete, sunt curate și cu acces gratuit.

În drum spre autoturism am urcat pe faleza Oltului (s-ar impune și aici o modernizare) și am privit apa bătrânului Alutus prinsă între maluri de beton, în apropiere un pescar își încerca norocul – am văzut recent un reportaj la tv despre plimbările cu barca pe râul Olt (valceaturistica.ro/atract ... nesti-caciulata).

Ce mai putem vedea/vizita pe Valea Oltului? Începând de la Râmnicu Vâlcea și până la ieșirea din defileu, la Boița, întâlnim o mulțime de obiective istorice, religioase și naturale. Mai întâi călătorul poate face o oprire în lumea satului vâlcean la Muzeul Satului Vâlcean - Bujoreni (vezi impresii), apoi ne plimbăm prin Parcul Eminescu și la Schitul Ostrov obiective amplasate pe o insulă în mijlocul Oltului (vezi impresii).

Un loc intens frecventat de turiști din categoria așezămintelor monahale este Mănăstirea Cozia și colecția sa muzeală (vezi impresii și vezi impresii). La mică distanță, pe malul stâng al Oltului găsim urmele stăpânirii romane – Castrul Arutela (vezi impresii).

Tot din categoria ansamblurilor mănăstirești vizitate de-a lungul timpului pe Valea Oltului se înscrie: Mănăstirea Cornetu (vezi impresii), Mănăstirea Turnu, Mănăstirea Stânișoara (vezi impresii).

De altfel, drumețiile în natură sunt superbe în zonă: urcarea spre mănăstirea Stânișoara, apoi spre vârful Cozia, incursiunea spre cascada Lotrișor, plimbări în Țara Loviștei (vezi impresii), spre Mălaia și Transalpina.

Mergând spre Sibiu întâlnim biserica pictată de la Proieni, Turnul Spart, fost punct fortificat de graniță, castelul Turnu Roșu de la Boița. Posibilitățile sunt infinite!

România e frumoasă!

---

VIZUALIZĂRI: 2914 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI