Mica Veneție de Dalmația, Trogir

TIPĂREȘTE

În mai anul acesta, după ce am vizitat Solin/Salona, am dat o fugă și la Trogir, fiind destul de aproape de Split unde aveam cazarea (vezi impresii). Ne-am lăsat mașina în parcarea din apropierea autogării, pe ulica Trpimira, am trecut podul cel mai apropiat, din partea continentală spre micuța insulă unde este de fapt centrul istoric al orașului și am mers fără probleme și fără gps, obiectivele turistice îți ies singure în cale, așa de mic este locul. Trogir cu partea sa continentală este totuși un oraș mărișor, noi n-am colindat decât insula cu patrimoniul istoric. Pe insulă am intrat prin Poarta Pământului.

Kopnena Vrata, Poarta Terestră sau a Pământului s-ar traduce, adică cea care face legătura între insulă și continent, este calea de acces spre zona istorică și a fost clădită în sec. XV. Are deasupra statuia episcopului Ivan/Ioan de Ursini, protectorul orașului iar lateral porții o placă, tradusă mai jos pe un panou informativ, “Ne-am câștigat libertatea cu sângele și cenușa satelor noastre”, referire la ultimul război al croaților, sfârșit de sec. XX.

Pe străduțe pietruite asemeni celorlalte orașe de pe coasta dalmată, am ajuns la zona centrală, purtați cumva și de valul de turiști mai mult europeni decât asiatici, așa cum ne-am cam obișnuit prin alte părți.

Logia orașului, Gradska Loza, este interesantă, a fost ridicată în sec. XIV-XV de venețieni și nu trebuie ratată mai ales că se află lângă turnul cu ceas. Se spune că la început de sec. XIV exista dar așa cum e azi se datorează venețienilor din sec. XV. Era zona care de-a lungul timpului a servit ca loc de judecată, de negocieri comerciale sau personale, chiar locul unde erau închiși temporar infractorii minori și locul unde ducele cetății asculta doleanțele locuitorilor. În Evul Mediu femeile aveau interzis să circule pe aici deși locul era proprietate publică. Coloanele din față sunt recuperate din clădirile antice descoperite aici. Există un basorelief cu regele Tomislav și episcopul și banul croat Berislavić, plus încă un personaj al cărui nume îmi scapă dar importantă este lucrarea pentru că autorul este Ivan Meštrović. Loja Orașului este cunoscută pentru lucrarea în piatră Altarul Justiției, cu blazoane și citate latine despre dreptul roman.

Turnul cu Ceas este tot ce a mai rămas din vechea biserică Sv. Sebastian ridicată în semn de mulțumire că orașul a fost ferit de ravagiile ciumei la început de sec. XV. Resturile bisericii așa cum erau au fost distruse definitiv la ultimul război, al independenței țării. Mecanismul ceasului încă există în turn.

Palatul Garagnin-Fanfogna, azi Muzeul Civic, ajungeți la el aproape obligatoriu urmând strada care trece pe sub Poarta Pământului. N-am intrat, doar am trecut prin fața lui și am admirat clădirea.

Palatul mare Ćipiko este fosta proprietate a familiei cu același nume care timp de trei secole a făcut parte din elita orașului, gloria maximă fiind în sec. XV. Palatul azi, așa cum arată după multe modificări, a aparținut umanistului și scriitorului Koriolan Ćipiko și este practic un complex de mai multe clădiri. În Trogir sunt și alte clădiri ce poartă numele acesta dar fără importanță istorică și arhitecturală, cel de al doilea fiind totuși vis-à-vis de Loggie.

Arhitectura este un amestec de romanic și venețian gotic, rezultatul mai multor transformări și renovări de-a lungul secolelor. Artiști foarte buni au lucrat fațadele acestei clădiri - numele le găsiți ușor pe net dacă vă interesează. Despre interior nu pot spune mare lucru, azi etajele sunt proprietate privată, doar parterul este deținut de stat. Am intrat la parter pentru că era deschis și este jalnic! Doar o pradă de război foarte veche de aproape jumătate de secol mai înveselește acea parte a clădirii. Cocoșul pe care-l vedeți în sala de la parterul palatului era pe prova unui vas turcesc când un membru al familiei Ćipiko a participat la bătălia de la Lepanto, a câștigat lupta și a luat și acest trofeu pe care l-a expus cu mândrie în holul casei. Nu cântă însă nici dimineața devreme nici seara și singurele care-l mai cotcodăcesc sunt turistele.

Catedrala Sv. Lovre, un loc de neratat pe care l-am descris puțin în articolul anterior, locul care atrage cei mai mulți turiști, din păcate, așa cum aveam să observ, unii intră și ies rapid.

Biserica Sf. Ioan Botezătorul / Sv. Ivan Krstitelj este micuță dar foarte valoroasă. A fost ridicată în sec. XIII și găzduiește Pinakoteka. Toate obiectele sacre recuperate din bisericile din Trogir și insula Ciovo se află expuse aici alături de operele câtorva artiști celebri ai vremii. În curtea interioară se pot vedea și ruinele unei biserici cu o formă aproximativ hexagonală, din sec. IX probabil.

Knezeva Palaca, azi Primăria orașului Trogir, fostă casă a rectorului, Casa Ducelui, este alături de catedrală, pe altă latură a pieții Ioan Paul al II-lea. Clădirea construită în sec. XV a fost ridicată pe locul vechii clădiri administrative din sec. XIII. A fost și teatru, atunci erau aici multe embleme regale care au fost mutate în 1930 pe loggia orașului. Restaurată în sec. XIX, început sec. XX, devine primărie. În fața primăriei este o fântână pe care este imposibil să nu o observi. Ei bine, n-am putut dormi - nu râdeți! - până n-am aflat ce-i cu ea. Cetatea a avut cam 50 astfel de fântâni făcute prin sec. XVI când turcii amenințau zona, toate legate la o mlaștină cu apă bună de băut ce țâșnea din 12 izvoare. Mlaștina există și azi, este un loc puțin protejat pentru că adăpostește păsări rare.

Palatul Lucić, o clădire ce sare în ochi chiar dacă nu știi nimic despre ea căci nu prea este trecută pe ghiduri, este pe malul mării și se remarcă prin turnul ei. Se spune că poate fi vizitat interiorul interesant, era închis când am fost noi, numele l-am aflat de pe plăcuță și apoi am căutat date pe net. Așa am aflat că a aparținut familiei care i-a dat numele clădirii, Petar, autorul de poezii și un nobil important și fiul său Ivan, părintele istoriografiei croate.

Riva / Obala bana Barislavića, străjuită de palmieri înalți, locul de promenadă și cu ceva cafenele și restaurante, unde poți admira frumoasele “bărcuțe” sau poți intra în multele magazine cu suveniruri nu prea ieftine.

Kamerlengo este fortăreața construită în sec. XV de venețienii care cuceriseră orașul. fiind necesară ca bază pentru flotă. Numele i-a fost dat după cel ce se ocupa cu finanțele și comerțul local, trezorierul cetății - Camerarius / Kamerlengo. Renovată este centru turistic multimedia și un loc mult apreciat de turiștii care urcă la creneluri pentru o frumoasă priveliște împrejur.

Turnul rotund Sf. Marcu a fost construit tot de venețieni pentru paza canalului dintre această zonă și continent, chiar avea legătură cu Kamerlengo. Platforma a fost folosită un timp ca depozit al artileriei.

Gloriette este un mic monument dedicat controversatului generalului Marmont, viitor mareșal al Franței, proconsul al Trogirului și guvernator al Dalmației în scurta perioadă când orașul alături de alte zone ale coastei Adriaticii a fost ocupat de francezi. Poate nimic spectaculos, un mic chioșc să zicem din marmură dar la modă cândva.

Biserica Sf. Dominic pe Riva, biserica dominicanilor ridicată în sec. XIII. Deși am trecut pe lângă ea, n-am intrat cu toate că merita dar doream să vedem altceva și timpul ne presa. Are o pictură atribuită lui Palma cel Tânăr, plus alte câteva opere de valoare.

Biserica Sf. Nicolae, prima biserică a mânăstirii benedictine, ridicată în sec. XI. Am trecut pe lângă ea, era cu ușa deschisă dar accesul era interzis, nu știu din ce motiv, probabil ceva slujbă sau o vizită oficială. Merită reținută pentru un popas, acolo este și “Zbirka Umjetnina Kairos” cum scrie pe placa de marmură, adică cum știam noi “Colecția de artă Kairos” (Kairos a fost unul din fii mai mici ca și importanță ai lui Zeus, a fost zeul ocaziilor unice, al momentelor prielnice pe care, dacă nu le fructifici atunci când apar, pierzi). Este numită așa de la ceramica ateniană din sec. III î. Hr. descoperită pe insulă la început de sec. XX într-o casă părăsită.

Colecția citisem înainte de vizită că este foarte valoroasă. Dacă ajungeți acolo și vă plac astfel de muzee cu obiecte rare bisericești și opere în piatră sau picturi, nu o ratați, are un program de dimineață până la ora 12, o pauză generoasă la prânz și de la 15.30 la 18. Noi am nimerit când era oficial deschis dar n-a fost să fie! Citisem cândva în timpul documentării înainte de vacanță că aici la Trogir se ține și un Festival al Momentului Fericit, nu știu mai multe dar dacă vă interesează e bine să știți.

Poarta Mării sau Poarta de Sud și Logia Călătorilor sunt și azi în calea turiștilor, chiar simbolic renovate. Logia se află lângă Poarta Mării și în vremea medievală servea de adăpost pentru noapte călătorilor ce ajungeau după închiderea porților cetății și trebuiau să aștepte răsăritul pe malul Adriaticii.

Trogir a fost înființat de greci în sec. III î. Hr. și l-au numit Tragurion, romanii Tragorium iar venețienii mai târziu, Trau. Ocupat de romani o vreme, apoi distrus aproape în totalitate de sarazini în sec. XI, este pe punctul de a fi jefuit a două oară de tătari când regele Bela al Ungariei s-a refugiat aici în 1242. Este ocupat din 1420 de venețienii care rămân aici peste 400 de ani până la sfârșitul sec. XVIII când vine Imperiul Habsburgic, acesta doar până în 1918. Cu o scurtă ocupație franceză în timpul lui Napoleon și una a nemților în 1944, revine Yugoslaviei până în 1991 apoi Croației.

Cele mai frumoase clădiri sunt desigur în centrul istoric pe insulă și aparțin într-o mare proporție sec. XIII, perioada de refacere a orașului după invazia sarazinilor. Este un amestec de stiluri arhitecturale, gotic, renascentist, baroc și chiar roman.

Din 1997 este patrimoniu UNESCO întreaga insulă.

Trogir este numele slavizat în sec. VIII probabil a ce a fost cândva Tragoriun, numele albanez ce însemna trei pietre, asta pornind de la legenda locală că satul a avut ca bază o movilă de trei pietre. Dar legenda cea mai apreciată este cea a originii grecești Tragorion, care are ca explicație tragos/țap și oros/deal, deci mai simplu “dealul caprelor” că doar nu stăteau țapii fără capre, destul de plauzibilă, dealurile din apropriere fiind propice creșterii caprelor.

Cum a ajuns această bucățică de pământ să fie insulă încă n-am aflat, e o pendulare a legendelor între un fenomen natural, greu de crezut văzut de sus canalul și fuga regelui Bella al IV-lea al Ungariei din calea mongolilor, moment când se spune că ar fi ordonat săparea lui. Unde e adevărul nu știu, probabil eu n-am săpat suficient de adânc pe net, mea culpa!

Oraș de coastă la cam 25 km de Split (aeroportul este aproape de Trogir), se ajunge ușor pe șosea căci drumurile sunt foarte bune. La intrare este o parcare mare, lângă autogară, acolo ne-am lăsat și noi mașina, plata se face la automate la plecare, cu bancnote preferabil dacă se stă mai mult de 1 oră. Se poate vizita în maxim două ore dacă se alege doar vizitarea catedralei, obere și cafea la o terasă și un tur pietonal până la capătul opus al insulei, la Turnul Sf. Marcu sau, dacă sunt în plan și muzeele, durează mai mult, pauza la muzee fiind între orele 12 și 15 sau 15.30. Pentru cei pasionați de astfel de locuri, Trogir are și alte clădiri interesante, gândiți-vă că au fost peste 10 biserici renumite aici. Este un loc căutat de multe personalități - am ratat întâlnirea cu Barak Obama de exemplu!

În încheiere am să revin la Kairos (Kiros se pronunță) și am să adaug și eu ceva legendelor lui. Se spune că acest Kairos despre care v-am povestit și mai sus, este mai rapid decât Aeolos, zeul vântului, deci este greu de prins, de a prinde ocazia, momentul șansei, al norocului, al fericirii sau momentul care să vă schimbe viața în bine. Dacă-l scăpați, veți duce dorul acelui moment mult timp sau toată viața. Eu am prins ceva totuși din șuvițele lui Kairos și nu vreau să-l știu chel așa că poate prind un alt moment să i le înapoiez acolo unde are chipul lui de ceramică ateniană, la Trogir! Dar dacă vreți să vedeți Trogir în întregime, căutați să luați în mâini tot capul lui Kairos, doar așa spune legenda că se prinde norocul! Succes!!

Webmaster, te rog atașează youtube /Trogir... venice’s jewel/ Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 3458 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI