GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Ion şi Maria sunt proaspăt casătoriţi. Într-o zi, pe când Maria era plecată de acasă, Ion trebăluia prin ogradă. Apare Vasile şi de departe îi strigă:
- Ioaneee! Măi Ioaneee! Vezi că Măria ta e cu Gheorghe şi se tăvălesc amândoi în lucernă!
Când aude Ion una ca asta, se face negru de furie, ia furca şi pleacă în grabă către zăvoi. După o vreme, se întoarce cu pălăria pe ceafă, fluierând fericit. Vasile îl întreabă:
- No, care-i treaba? Ion îi răspunde tacticos:
- Totu-i bine. Nu era lucerna mea
N-aveam treabă cu lucerna, nici cu Ion și nici cu Mărie, vroiam neapărat să revăd un loc vizitat de mine acum 25 ani. Este vorba se satul Buia unul să zicem uitat de lume și am posibilitatea a susțin acest lucru aflând din experiența propriei familii. Iar experiența mea acum în 2018 mai exact ultima duminică trecută este că de și au trecut 75 de ani de când familia mea era refugiată acolo localitatea a rămas la fel de uitată și negăsită nu numai de Hitler dar și de autoritățile românești.
Bunicii povesteau că la al doilea război mondial când Sibiul era în pericol din mai multe puncte de vedere și aici discutăm despre bombardamente sau deportări familia mea s-a refugiat o perioadă în satul Buia având cunoștințe pe acolo. Probabil găzduirea a fost răsplătită cumva (bani, alimente, obiecte, cert este faptul că mama mea acum într-o vârstă înaintată povestea că era ca într-o vacanță acolo. Acum să fim serioși, revăzând peisajele de vis acum în septembrie 2018, liniștea din zonă, ne vom gândi doar la vacanță, doar la condiții ar trebui lucrat puțin (este la fel ca acum 75 ani în plină eră de război)
Acum să mă ierte autoritățile dar mi-am mai adus aminte de un banc:
La facerea lumii Sfântul Petru i-a reproșat lui Dumnezeu că a vărsat sacul de bogății naturale deasupra României.
-Iartă-mă Doamne, cred că ai exagerat la împărțirea bogățiilor naturii pe acest pământ
-Scuze Petre, îmi refac greșeala, stai să vezi ce conducători le dau...
Din DN14 care face legătura între Sibiu și Mediaș în dreptul localității Șeica Mare se va vira pe drumul comunal 141A.
Vă avertizez însă că descrierea drumului poate afecta emoțional starea psihică a autoturismelor Dvs. așa să nu le povestiți înainte, o să afle pe drum dacă se poate numi așa. De fapt porțiuni rupte ca în bombardamentele din războiul mondial alternează cu câtiva km de asfalt fără gropi dar cu denivelări, dar asta este trăiască off-roadul (că parcă seamană) Astea fiind condițiile de drum într-un final vom ajunge la indicatorul care vestește intrarea în Buia/Bolya/Bell (denumirile în română, maghiară, germană)
Din Sibiu vom circula 54 de km până la Buia. Din comuna Șeica Mare vom vira la dreapta dinspre Sibiu sau la stânga dinspre Mediaș pe 141A. În drum vom traversa și satul Boarta merită vizitat am scris anul trecut aici
În satul Buia arterele principale sînt asfaltate, cele secundare pietruite și în afară de pietriș au de toate, șuruburi, cuie, potcoave, etc.
Prima atestare este din 1296. Atunci au existat chiar două localități Buia de Sus și Buia de Jos cu o distanță de aproximativ 1 km între ele. Buia din prezent este de fapt Buia de Jos de atunci. Buia de Sus a devenit pustie încă din 1515. Zona aceasta făcea parte din așa zisul Pâmânt Crăiesc, aici s-a stabilit familia nobilă Bolyai și a construit castelul care în prezent este o ruină care arată mai rău decât în pozele din orice reportaj găsit. Se pare că castelul nu a rămas în proprietatea familiei a fost revândut/donat/schimbat destui proprietari dea-lungul timpului. Astfel în 1511 proprietar este Bethlen Miklós, în 1515 Lulai János, în 1596 chiar Mihai Viteazul, iar în 1629 Toldi Győrgy.
În prezent proprietar este statul român castelul apare în documente ca monument istoric cu codul 145694.03.01,145694.03.02 Cred că nu are rost să mai menționez faptul că în prezent arată cel mai rău, nici măcar o ruină nu se mai poate numi, alooo, citește careva din voi pe aici pe AFA???
Satul Buia face parte din comuna Șeica Mare, asta din anul 1964 până în prezent.
Dacă exista GPS în anii 1400-1500 coordonatele erau: 45°58′28″N 24°16′33″E
Buia se află în partea nordică a județului Sibiu undeva între Podișul Hârtibaciului și Podișul Secașelor. Zona este foarte frumoasă voi atașa fotografii, răurile curgătoare se numesc părâul Buia și Țelini/Zelinbach, pădurile de foioase conțin chiar și castan comestibil, și stejar pufos.
Recensământul din 2011 ne indică 648 persoane, predominant români, romi dar și maghiari. Sașii cred că au plecat de mult aici. Este foarte interesant cum au împărțit pe vremuri localitatea românii, romii, maghiarii. și sașii. Românii și-au construit casele în partea sudică a Buiei. Confirm acest lucru vizitând o biserică ortodoxă în zonă. Sașii și-au ales partea vestică a satului, lucru confirmat prin prezența bisericii evanghelice. Maghiarii trăiau în jurul castelului Bolyai lucru confirmat și de prezența bisericii catolice din centru. Romii și-au ales partea estică spre satul Mihăileni lucru confirmat de mine (la un moment dat am întors Loganul n-am mai avut curajul să înaintez, erau o grămadă și în mijlocul străzii... de fapt îi vezi în tot satul doar că aici este teritoriul lor istoric...)
La recensământul din 2002 (nu am găsit date despre recensământul din 2011) au fost 514 români, 104 maghiari, și 11 sași. Probabil că au fost și romi dar s-au declarat români, altfel nu îmi explic ceea ce am văzut duminica trecută pe acolo.
Bolyai Farkas (1775-1856) s-a născut în Buia și a devenit savant în domeniul matematicii. La fel și fiul său Bolyai Janos a devenit un matematician renumit. Despre ei mai pe larg: ro.wikipedia.org/wiki/Farkas_Bolyai, ro.wikipedia.org/wiki/J%C3%A1nos_Bolyai
Să zicem că am ajuns teferi în zonă atât noi cât și telescoapele mașinilor, ce vizităm? Păi primul lucru să vedem ruinele fostului castel. Intrând în localitate găsim pe partea stângă un panou cu titlul: Managementul conservativ al siturilor de importanță comunitară rosci0382 râul Târnava Mare între Copșa și Mihalț, Rosci0431, pajiștile între Șeica Mare și Veseud și Rosci0312 castanii comestibili de la Buia. Asta este titlul de pe panou nu am înțeles chiar 100% ce însemană mai ales partea cu codificarea.
Intrând în localitate nu am găsit absolut nici un indicator spre fostul castel. Observând dincolo de părău pe partea stângă a șoselei ruinele castelului am observat un drum pietruit care părea că duce pănă acolo. Întrebând un localnic dacă pe acolo se merge mi-a confirmat, dar trebuia să trec râul cu Loganul. am trecut, nu recomand, o să explic pe unde se ajunge fără a intra în apă deoarece există posibilitatea să rămâi acolo, fiind secetă apa a ajuns doar până la pragul Loganului.
Accesul puțin mai civilizat fără a mai trece vreo apă curgătoare se va face circulând până în centrul satului, se va ajunge la o intersecție unde se află biserica catolică și se va continua drumul spre Mihăileni. Trecând un pod în dreptul unui magazin alimentar/sătesc/crâșmă (toate la un loc) se va vira la stânga pe un drum nemodernizat, pietruit. De acolo mai sînt aproximativ 1 km până la castel. Se va parca undeva în jurul ruinelor în iarbă sau în drum și se va purta obligatoriu pantaloni lungi urzicile depășind pe alocuri 1 m.
Castelul care se află pe un deal a fost construit în jurul anului 1324. Un alt sait ne povestește că în 1296 a existat deja o clădire aici, așa că nu mai știm exact Nu avea forma din prezent (adică aspectul înainte de degradarea totală) în decursul anilor au mai avut loc îmbunătățiri, adăugiri. Clădirea era dotată cu curte interioară, aproximativ 12 camere, o capelă integrată în castel, turn, guri de tragere deoarece era oarecum fortificată pentru orice eventualitate având o formă patrulateră. Se spune că avea și temniță.
Nu trebuie să uităm că și Mihai Viteazul a fost proprietarul clădirii o perioadă (din 1596) Ultimul proprietar, statul român a folosit ca dispensar clădirea Bolyai. Din 1967 a existat un plan ale autorităților de atunci de a transforma clădirea în tabără școlară. nu s-a întâmplat nimic cu acest plan iar din anii 70 castelul Bolyai intrat într-o perioadă de degradare continuă.
În ultima vizită acum 25 de ani arăta mai bine decât acum, în prezent există un pericol rela de a cădea ceva pe turist.
Am pătruns în castel pe partea nordică acolo unde se afla intrarea boltită. Mi-am creat destul de greu drum prin urzicile și buruienile de un metru. Totuși se observă că au mai fost și alții iarba vegetația este călcata pe aici pe acolo. Pătrunzând în incintă am încercat să descopăr camerele și destinația acestora. Cam greu dar am nimerit câteva. La un moment dat am observat copaci crescuți pe niște grinzi de lemn. Pur și simplu stăteam sub rădăcina unui copac de 10 m, tare nu? (voi atașa poza)
Am găsit următoarea descriere pe siteul monumenteuitate.ro și doresc să citez textul găsit acolo mi se pare cea mai bună descriere despre castel:
Castelul Bolyai din satul Buia, un monument de o evidentă valoare arhitecturală și istorică, se află într-o stare avansată de degradare. Deși se află în proprietatea statului și este înscris pe lista monumentelor naționale, ansamblul arhitectural pare a fi lăsat la voia întâmplării.
Satul Buia (ma. Bólya, germ. Bell) este amplasat într-o vale din podişul Târnavelor, pe drumul care leagă Şeica Mare de Mediaş, relativ retras față de traseele turistice „clasice” din această zonă. Acesta poate să fie unul din motivele pentru careruinele vechii curți nobiliare amplasate pe dealul din nordul satului nu au fost semnalate alături de alte reședințe nobiliare din Transilvania.
Prima atestare a unei posesiuni nobiliare în această localitate datează din anul 1296, însă ansamblul reşedinţei nobiliare se va contura începând posibil din secolul al XV-lea și până în secolul al XVIII-lea, pe parcursul mai multor etape constructive.
Curtea nobiliară cuprindea într-o incintă fortificată de formă patrulateră o serie de clădiri dispuse perimetral și destinate gospodăririi și protecției ansamblului. Reşedinţa nobiliară propriu-zisă era dispusă pe latura de vest și sud-vest a incintei și se continua pe latura de nord cu o capelă impresionantă, de dimensiunile unei biserici de sat - cu navă, cor și criptă boltită îngropată - care datează probabil din a doua jumătate a secolului al XV-lea, dar posibil exista chiar dinaintea curții nobiliare. Pe lângă spațiile de locuit, de reprezentare și administrative (anexe gospodărești), în interiorul castelului exista și o încăpere destinată execuţiei condamnaţiilor, numită „temniţa cu coase", în care victimele erau aruncate de la un nivel superior, printr-un horn lărgit, în temniţa respectivă, unde erau înfipte lănci şi coase cu vârful în sus. Hornul este astăzi prăbușit.
Sistemul de fortificație consta în ziduri înalte de apărare dotate cu guri de tragere şi turnuri dispuse la colţuri de forma bastioanelor italieneşti „vechi", o configurație întâlnită frecvent în arhitectura reședințelor nobilire din Transilvania în perioada secolelor XVI-XVII.
Din istoria castelului surprinde numărul mare de proprietari dar și diversitatea lor socială și etnică: familii nobiliare maghiare (familia Bolyai, Ioan Gálffy - Elizabeta Perneszi - Boldizsár Szilvási, familia Tholdy şi familia Ürmösi-Maurer), doi principi transilvăneni (Ioan Zapolya și Sigismund Báthory), demnitari saşi din Sibiu (Marcus Pemflinger şi Antonius Schirmer). Nu în ultimul rând, castelul ajunge în posesia domnitorului Mihai Viteazu, dăruit în anul 1596 împreună cu alte 14 comune din apropiere de către principele Sigismund Báthory. De altfel, castelul a rămas în aminitirea populară drept „castelul lui Mihai Viteazu". Din 1919, castelul se află în proprietatea statului.
Dintr-o primă etapă constructivă se mai păstrează un ancadrament de ușă din piatră la primul nivel al turnul de sud-vest, a cărei compoziție și profilatură a fost apreciată atât ca o reminiscență a formelor goticului târziu dar și drept un ancadrament atipic, „ciudat" al influenței renascentiste.
În prima jumătate a secolului al XVII, sub patronajul nobilului maghiar catolic Szilvás Boldiszár, castelul și capela sunt decorate cu pictură renascentistă târzie, a căror urme se mai pot citi și astăzi pe zidurile ruinate. Astfel, în zona corului se păstrează fragmente dintr-o pictură murală policromă, iar pe exteriorul peretelui vestic al capelei se mai poate încă descifra reprezentarea Sf. Arhanghel Mihail și trei inscripții. Lipsa acoperișului sau a unei alte forme de protecție a suprafețelor pictate lasă aceste valoroase mărturii de decor renascentist să dispară treptat. În alte porțiuni din capelă, se mai păstrează fragmente din stratul de zugrăveală albă cu inscripții și maxime cu mesaj religios, în limba maghiară, care a acoperit picturile în perioada de după 1630, sub patronajul familiei nobiliare Tholdy de confesiune reformată.
De asemenea, castelul a suferit mai multe refacerii în perioadele de conflicte politice sau sociale, frecvente în Transilvania secolelor XVII-XVIII. Inscripția anului 1669, încă vizibilă pe o grindă de lemn din aripa principală a castelului, mărturisește despre una din aceste refaceri.
Degradările de la nivelul paramentului au scos la iveală și o serie de fragmente din ancadramente profilate sau blocuri simple de calcar - spolii - încorporate în zidăria mixtă din piatră de râu și cărămidă, care pot proveni din monumente ruinate ale antichității sau din ev mediu sau chiar din structura aceluiași castel - reutilizate într-o etapă ulterioară de refaceri.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, castelul ajunge în proprietatea nobilului Béla Ürmösi-Maurer senior, dar imediat după primul război mondial urmașii îl vor vinde statului român.
Din anul 1922, în clădirea castelului va funcţiona Dispensarul medical comunal (Secția de Sănătate a Raionului Mediaș) care va întreține într-o bună stare clădirea până în anul 1960 când dispensarul se mută în vechea școală, iar în castel se instalează sediul C. A. P. -ului. Mai multe încăperi din interiorul castelului sunt atunci transformate în magazii.
În anul 1967, Direcția Monumentelor Istorice realizează un proiect de restaurare a castelului - Proiect nr. 3264/67 din data de 20.10.1967 cu titlul Restaurarea castelului lui Mihai Viteazu din Buia, Mediaș (arhiva INP, fond DMI - dosar 2656) - prin care se propunea conversia funcțională a castelului în „tabără de vară de interes raional" și a capelei în muzeu. Proiectul nu se va realiza niciodată.
În anul 1975, castelul este evacuat și într-un final abandonat, declanșându-se astfel degradarea rapidă și ireversibilă a edificiului.
În ultimii 37 de ani de abandon, au dispărut multe elementele de valoare printre care menționăm: o lespede cu ornamente renascentiste în relief plat și cu inscripția „Johannes Gálffi” (un fragment din perioada 1580-1588) folosit în compoziția unui ancadrament de ușă la intrarea în capelă; elementele decorative ale capelei - pictura murală, tavanul casetat pictat de secol XIX, amvon zidit de formă hexagonală decorat în stil baroc târziu și cu baldachin pictat și sculptat din lemn încadrat în secolul XVII-XVIII, tribunele de lemn pictate cu inscripții și blazoane familiale; o piatră funerară sculptată în basorelief dedicată Elisabetei Perneszy de Osztopán, cu reprezentarea blazonului susținut de doi îngeri și o inscripție; etc.
Inclusă adesea în noi liste de restaurare, curtea nobiliară din satul Buia se află și astăzi într-un abandon total. Însăși vizitarea ei devine periculoasă: acoperișul și tavanele lipsesc, iar zidurile nesprijinite se prăbușesc treptat. Materialul rezultat din prăbușirea zidăriei dispare „fantomatic” de la fața locului, atrăgându-ne atenția asupra unei noi utilizări ale ruinelor: cariere de piatră.
arh. Letiția COSNEAN
Am părăsit destul de trist locul, arată mult mai rău decât pozele oricărui reportaj făcut în ultima perioadă. Tot ce s-ar mai putea face doar conservarea zidurilor rămase, pentru că o reconstrucție totală iasă din calcul.
Biserica care în acest moment este de rit catolic a fost construită în stil neo-romanic în 1884. Înainte de acest lăcaș de cult a existat o capelă catolică construită în 1858. Ctitorul bisericii a fost Miske Imre. În 1948 s-a naționalizat biserica iar după revoluția din 1989 a ajuns înapoi în proprietatea comunității catolice.
Lângă biserică am observat muzeul amenajat în amintirea familiei Bolyai, de fapt este o casă memorială dedicată celor doi savanți Bolyai Farkas și Bolyai Janos descriși mai sus în articol. Sînt amândoi acolo în formă de bust, amplasate pe rând în 2003 respectiv 2008.
Biserica se află în centrul satului, nu se poate rata se află lângă o curbă a drumului 141A iar formele neoromanice se observă de departe.
Din centrul satului în direcția Mihăileni pe partea dreaptă se va observa o biserică ridicată pe un deal la marginea pădurii. Este biserica comunității ortodoxe locale și poartă hramul Sfinților Mihail și Gavril. Imediat după pod și înainte de magazinul sătesc se va vira la dreapta iar după cca. 500 m se va putea opri în fața casei parohiale. În fața casei am observat o troiță din lemn Isus Cristos pe cruce sculptat.
Pentru acces biserică se va urca spre stânga pe niște scări. Biserica este simplă cu o singură navă plus turn clopotniță plus încă un fel de turlă în mijloc pe acoperiș dar este îngrijită.
Fiind prezentă comunitatea săsească era nevoie și de o biserică. Acesta s-a construit în secolul XV. Datele găsite despre construcția diferitelor elemente sînt: 1620 refacerea turnului prăbușit după un cutremur 1561 construcția altarului, 1903 amplasarea orgii.
Amplasarea bisericii este în partea de vest a satului pe un deal din spatele bisericii catolice.
Aici vizita a luat sfârșit, recomand vizita locului de fapt se poate integra într-un traseu tematic de exemplu de la Șeica Mică până la Mihăileni.
Rog WM să atașeze, mulțumesc - youtube
Trimis de AZE in 25.09.18 23:09:28
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SLIMNIC / ȘEICA [SB].
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (AZE); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@AZE: Ooff, mare pacat ca s-a distrus un asa monument! Si nu-i singurul!
Iar satul chiar pare incremenit in timp, dar poate ca e mai bine-asa!
Rog așteptați...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2018 Descoperă comuna Loamneș — scris în 10.10.18 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Hamba — Satul Cocoșului — scris în 07.10.18 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Oct.2017 Excursie cu peripeții (2) — Șeica Mare, Agârbiciu, Axente Sever și Copșa Mică — scris în 29.10.17 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Oct.2017 Boarta — Satul lui Michael — scris în 22.10.17 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Muzeul-cetate Axente Sever — scris în 08.11.17 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată