Ranca cu si fara zapada!

TIPĂREȘTE

Cand am ajuns in Ranca, in dimineata unei zile de Duminica a lunii Noiembrie totul era uscat. La plecare totul era alb si atat de frumos ca nu iti mai venea sa pleci de acolo. Dar sa povestesc si partea dintre sosire si plecare, cea mai frumoasa de fapt. Am vizitat in sfarsit aceasta statiune, in urma sejurului castigat pe AFA, statiune despre care auzisem lucruri bune atat de pe AFA cat si de la cativa prieteni mai norocosi care au schiat in statiune anul trecut. Fiind nu foarte departe de Pitesti, adica la 160 de kilometri, totul s-a potrivit cum nu se poate mai bine.

Mi-a placut foarte mult portiunea de drum dintre Novaci si Ranca. Era dimineata si soarele tocmai rasarea. Mi-am adus aminte evident, asa cum fac la orice rasarit sau apus, de cele de la mare, adica de cele din Grecia, ca doar sunt Ellada_sagapo. Cand am ajuns in statiune, m-am simtit intr-un loc foarte linistit, asa cum aveam nevoie dupa un an de munca.

Daca ar fi sa aleg cateva cuvinte pentru a descrie Ranca, acestea ar fi: odihna, peisaj, Valea Mariei, plimbari… caini. Caini, o da, eu fricoasa cum sunt, ma treceau apele la fiecare plimbare prin statiune si, uite ca asa aceasta statiune poate deveni un loc numai bun de terapie pentru cei cu frica de patrupede!

Am scapat fara nicio muscatura si eu…si cainii, Slava Domnului! (glumesc, evident!) asa ca puteti merge fara frica!

Perioada in care am fost in Ranca, adica aceea de toamna tarzie, mi-a lasat putine optiuni de petrecere a timpului liber la dispozitie. Partiile erau inca neacoperite de zapada, iar vremea destul de rece incat nici plimbarile lungi sa nu fie la indemana. In fiecare zi insa, faceam cate o plimbare prin statiune. Este un loc placut pentru asa ceva. Nu sunt multe masini care sa-ti incomodeze plimbarea, nefiind o statiune foarte mare si cum nu eram nici in sezon, nici in weekend, nu prea erau turisti asa ca am avut toata statiunea la discretie. Este o statiune aflata “la pubertate”, ca spun asa. Sunt pensiuni noi si continua sa se construiasca. Sunt convinsa ca peste cativa ani va starni si interesul turistilor straini, mai ales pentru schi.

Statiunea se afla la 1600 metri altitudine, iar partiile de pe Muntele Cornesu, pe care nu am avut norocul de a le incerca, au grade diferite de dificultate.

M-am “aventurat” pe cateva trasee montane, atat cat sa nu zic ca nu am atentat la propria viata, insa a meritat, pentru peisaj, asa cum se va vedea in poze.

Daca as fi stiut sa merg cu bicicleta as fi facut si acest lucru. Cu siguranta trebuie sa fie frumos sa te plimbi printre brazi in Muntii Parang, asa cum am mai spus si repet, iubesc Ranca pentru cadrul natural.

Despre alte restaurante decat cel de la Valea Mariei, nu stiu sa va spun, imi pare rau, dar eu am fost foarte incantata de mancarea de acolo si nici prin cap nu mi-a dat sa incerc in alta parte.

Daca aveti nevoie de ceva, cum am avut eu de exemplu de periuta de dinti pe care am uitat-o acasa, puteti lua de la singurul magazin din statiune. Nu aveti cum sa-l ratati! Este unul singur, pe partea dreapta cum mergeti dinspre Valea Mariei, dar la 1-2 km distanta. Puteti de asemenea merge la biserica. Este si un patinoar, dar nu stiu daca poate acum este in stare de functiune. La cata zapada am lasat eu cand am plecat, nici nu mi-ar mai pasa de patinoar.

Asa cum am spus in review-ul despre Pensiunea Valea Mariei, a inceput sa ninga exact in ultima noapte, de Joi spre Vineri. Imi pierdusem speranta ca mai apuc zapada, aceasta fiind si prima mea zapada din iarna lui 2010. Insa, m-am trezit intr-o mare de alb. Zapada este pentru Ranca o a doua piele, atat de bine i se potriveste.

Atunci am vazut Valea Mariei asa cum este in pozele de pe site-ul pensiunii, adica magica, de vis. Cu zapada ca-n basme. Toata distractia cu zapada s-a petrecut in curtea pensiunii si am facut si o plimbare prin statiune, atat timp cat mi-a ramas pana la intoarcerea acasa, adica putin, pentru ca nu aveam lanturi la masina si riscam sa ramanem blocati in statiune. Nu ca ar fi fost un lucru rau, dar, la Valea Mariei urma sa fie cazat un grup, si toate camerele erau deja inchiriate.

Sa nu uit de cele doua apusuri frumoase pe care le-am prins. Apusul, cand esti atat de aproape de cer este o incantare pentru ochi si…suflet. Asa traiesc eu fiecare coltisor de “frumos”: cu sufletul.

Si exact asta va doresc si voua, sa mergeti la Ranca si sa va incantati sufletul si ochii cu aceasta statiune si mai ales cu peisajul natural care o inconjoara, cu pacea si cu zapada care acum este ca la mama ei acasa.

Ca melodie pentru acest review, de mult asteptam sa atasez “Armoniile” lui Gheorghe Iovu unui review, si Ranca merita aceasta din plin aceasta atasare.

http://www.trilulilu.ro/lucian1955/38820a0127079c

---

VIZUALIZĂRI: 2095 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI