Pensiunea Valea Mariei - o oaza de liniste!

TIPĂREȘTE

Pana sa castig acest sejur de 5 nopti la Ranca nu mai castigasem decat o trusa de picnic de la o firma de produse lactate si chiar si pe aceea era sa o pierd datorita postasului care a adus prea tarziu avizul. Norocul meu ca si ceilalti colegi au fost tot la fel de “harnici” si coletul nu a apucat a fi trimis inapoi.

Acest premiu l-am castigat datorita celor care m-au votat in saptamana 34 si carora le multumesc pe aceasta cale, lor, d-lui Maria si bineinteles celui care a nascut AMFOSTACOLO: Cornel.

Impresiile mele, din Grecia in cea mai mare parte, mi-au adus inapoi o alta calatorie, una intr-un loc linistit, atat de linistit si de frumos. Cu ce sa incep? Am fost acolo incepand cu 21 Noiembrie. Buna alegere intrucat la plecare abia am reusit sa plecam datorita stratului de zapada nou depus.

Am apucat prin urmare sa vad Ranca si cu start de nea si fara, si pe ceata si pe soare, ba chiar nici ploaia nu mi-a scapat. In prima zi am avut placerea sa il cunosc pe Dl Maria. Este o persoana care stie cum sa isi trateze clientii, dand dovada de ospitalitate si respect.

Camera de la etajul 2, “camera verde” cum o numesc eu a fost cum nu poate mai potrivita, verdele fiind o culoare relaxanta, adica exact ceea de ce aveam nevoie. Verde in hotel, verde dincolo de fereastra unde brazii inalti formau un peisaj numai bun pentru meditatie si, printre ei cateva palcuri de maro.

Camera era curata si spatioasa iar patul suficient de mare. Se observa foarte usor ca este o pensiune noua, mobilierul fiind in stare buna. Baia mi-a placut in mod special, pentru gustul cu care au fost alese piesele de mobilier. De asemenea este dotata cu tot ceea ce este necesar. Nu imi amintesc pana acum sa fi avut pana si discuri demachiante la dispozitie intr-un alt hotel. Doamnele vor aprecia cu siguranta acest lucru.

Geamul rotund din restaurant a fost de asemenea unul din motivele pentru care acord puncte acestei pensiuni, pe langa decoratiunile din fier forjat care aduc o nota romantica oricarei incaperi.

Cele mai multe puncte le acord insa pentru locul in care a fost amplasata pensiunea, pentru acel peisaj si pentru pacea care te cuprinde intr-un asemenea loc. Cand drumul care duce catre pensiune va fi si el asfaltat totul va fi perfect. Exista pensiuni si pensiuni, statiuni si statiuni, insa putine te odihnesc atat de bine – sau poate am avut eu prea mare nevoie de asa ceva si privesc cu ochii sufletului si cei ai subiectivismului.

Plimbari prin statiune, putina miscare la sala de fitness, relaxare si sa nu uit: mancare.

Mi-e dor si acum de acea paine de casa. Am fost tratati foarte bine de personal. Un zambet si o atitudine potrivita fata de client inseamna cea mai buna reclama. Pe langa ceea ce exista in meniu, in ultimele zile am cerut si ce a poftit inima, asa ca am gustat si spaghete cu sos, pizza sau chiftele cu pilaf. Ca desert, cel mai mult mi-a placut rulada. Nu stiu de ce, poate pentru ca gemul era facut in casa, ideea e ca nu trebuie ratata.

Regrete: nu am apucat sa folosesc tiroliana pentru ca nu era inca securizata. Nu m-am putut bucura de acea terasa atat de aproape de nori - nu mai mult de 5-10 minute pentru ca era frig de crapau pietrele. Fericiti cei care vin aici vara. Cat de frumos trebuie sa fie sa stai la o racoritoare in air-chair!

Nu am reusit sa vad nimic prin telescop, datorita vremii si, cum a nins abia in ziua cand sa plec, nu am reusit nici sa schiez nici sa ma dau cu saniuta…dar pentru asta exista data viitoare, nu?

---

VIZUALIZĂRI: 2215 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI