La plimbare prin Târgu Mureș

TIPĂREȘTE

Toamna a poposit și în orașul în care trăiește cea mai mare comunitate maghiara urbană din România, în orașul dezvoltat pe ambele maluri ale melancolicului rau Mureș. Melancolie, toleranță și diversitate, acesteau sunt cuvintele prin care aș putea numi senzațiile care și-au pus amprenta asupra mea, în cursul celor două zile pe care le-am petrecut la începutul lunii octombrie în Tg. Mureș, un oraș superb, așezat chiar în inima Ardealului. O plimbare pe bulevardul larg din centrul orasului sau pe străduțele străvechi m-a purtat cu gandul departe, în timp, pe urmele poveștilor presărate cu durere și surâs, cu suferință și tandrețe. Acum, în serile luminoase, dar înghețate de toamnă, relaxarea era stăpână peste oraș, relaxarea și toleranța, căci am nimerit chiar weekendul în care la Palatul Culturii se desfășurau diferite evenimente dedicate persoanelor cu dizabilitați. Am vazut puzderie de copiii de diferite vârste aduși de către cei dragi înspre acest loc, mulțime de adulți cu diferite probleme motorii. Ideea în sine mi-a plăcut, căci în ochii celor ce se îndreptu cu dificultate spre Palat, am putut zări bucuria. Și m-am bucurat și eu să vad că exista activități ce îi implică si pe cei cărora viața le-a luat prea devreme prinosul. In seara cu pricina am poposit si eu in holurile Palatului Culturii, orele de vizitare se scursesera, apoi m-am mulțumit să mai admir încă o data arhitectura deosebită a clădirilor care populează centrul orasului. Cred ca sunt cam putine aceste obiective pentru a putea convinge, că Tg. Mures este un oraș care merită cu prisosință un city-break, așa că voi povesti crâmpeie din alte ieșiri de-ale mele care au avut ca destinație acest oraș minunat. În Tg Mureș am ajuns de multe ori până acum... Drumurile te duc și te aduc, pașii te poartă prin locuri la care nici macar nu visaseși că vei ajunge vreodată, ori adesea, te readuc în locuri pe care, le-ai vazut de multe, multe ori, însă, totuși nu poți afirma că le cunoști în întregime. Un astfel de oras este pentru mine Tg. Mureș. Un oraș situat foarte aproape de spațiul în care locuiesc, la nici 100 de kilometri de Alba Iulia, in inima țării și a Ardealului. Am ajuns aici, fie pentru o ieșire cu copiii la Zoo sau doar pentru shopping și relaxare. Așa că, fără să pot afirma ca sunt o mare cunoscătoare a acestui oras, vă invit să îi descoperim împreună câteva dintre comori…

Așadar, haideti cu mine la Tg Mureș! Fie ca veți ajunge cu trenul sau cu mașina, ca loc de cazare, puteti opta pentru un hotel sau o pensiune, eu pe rand am fost cazata la Hotel President, o locație în care aș reveni oricand, mai ales datorita facilitaților extraordinare oferite de Aqua Rock Spa. Cu o altă ocazie am poposit la Pensiunea Regal, micuță, cochetă, curată, cu mâncare bună și mai ales ieftină. Ultima data am fost cazată la Pensiunea Ana, despre care am scris un review aici.

Ce am vizitat eu

Cu ocazia ultimei vizite la Tg Mureș, am descoperit farmecul orașului într-o seară înghețată de toamnă, am admirat arhitectura extrardinară a centrului orașului, am vizitat o mica parte a Palatului Culturii și cele doua biserici vecine postate în capătul Pieței Trandafirilor: Biserica Înălțarea Domnului și Biserica Sf. Ioan Botezătorul. Centrul orasului si vestita Piață a Trandafirilor este o încântare pentru ochi, oricând, indiferent de anotimp și de momentul zilei. In anotimpul cald, aici se organizează diferite expoziții de artă populară cu vânzare, iar mulțimea florilor și a porumbeilor oferă un plus de frumusețe ochilor. Mi-a placut în mod special semnătura unică a unor clădiri, faptul că pe frontispiciul lor se pot admira diferite tablori micuțe reprezentând costume populare specifice maghiarimii. Într-unul dintre capetele aleii de promenada troneaza statuia lui Avram Iancu.

Biserica Înălțarea Domnului, în stil neobizantin, este ortodoxă și a fost construită în memoria vieților de ostași secerate în timpul pimului război mondial. Nouă ani a durat ridicarea ei, insă atât interiorul, cât și exteriorul sunt impresionante. Iconostasul sculptat din lemn de tei este îmbrăcat în foiță de aur, iar picturile din interior sunt cu specific neobizantin, lucrate în frescă, predominând culorile drapelului: roșu, galben și albastru. Mie mi-a placut în special partea de la intrare, pronaosul, unde am regăsit pictată imaginea mai multor biserici pe care le cunoșteam deja de prin peregrinările mele prin țară. Aici, există 12 miniaturi ale celor douăsprezece biserici emblematice pentru credinta transilvană. Interiorul este superb.

La fel de mult, poate cu puțin peste mi-a plăcut cealaltă biserică din centrul orașului, cea catolica, Biserica Sf. Ioan Botezătorul construita de către iezuiți în stil baroc austriac și datând din secolul al XVIII-lea. Mai micuță decât cea ortodoxă, dar având o fațadă cu aspect masiv încadrată de două turnuri înalte cu coronamente cu aspect de bulb de ceapă, tipic ungurești. Interiorul este bogat ornamentat cu picturi și sculpturi cu tematică religioasă, somptuoase. Lumina filtrată prin geamuri în formă de semicerc curgea peste stranele aliniate de o parte și de cealalată creând senzația că ar fi scăldate în miere, ori poleite cu metale prețioase.

Am intrat la Palatul Culturii, impunător și impresionanat, tronând în centrul orașului de 100 de ani – 100 de ani de cultură, asta reprezintă palatul pentru locuitorii urbei. Dincolo de aspectul somputos, extraordinar de împodobit al interioarelor cu oglinzi venețiene și vitralii uluitoare mi-a plăcut influența austriacă, chiar la parter, capătul scărilor este străjuit de statuia celebrului Ludwig van Beethoven. Auzisem de sala oglinzilor, cea mai de seamă bijuterie a Palatului Culturii alături de biblioteca ce adăpostește peste 1 milion de volume, dar nu am reușit să le văd, la ora la care am ajuns eu, erau închise.

Cetatea Medievalădin Tg Mureș datează din secolul al VII-lea și este destul de aproape de centru orașului. Cetatea se întinde pe o suprafață de peste 4 hectare și este de fapt o incintă fortificată cu 7 bastioane legate între ele prin ziduri înalte de peste 10 metri. Vara se desfășoară diferite festivaluri, fiind extrem de animată tot timpul anului. Aici, m-am așezat pe o bancă și dincolo de trecut și de istorie, m-am abandonat peisajului, ascultand foșnetul frunzelor ce-mi cădeau peste umeri, lăsând vantul să mă mângîie și aerul răcoros să mă gâdile. M-am simtit în vacanță, deși nu eram. M-am simtit fericită. Nu știu dacă a fost efectul locului sau efectul culorilor calde ale toamnei. M-am simțit copil.

Chiar la poalele cetății mi-a atras privirea un indicator care trimite înspre Casa Memorială Avram Iancu. Imediat mi-am dorit să ajung acolo, însă indicatorul era așezat la o intersecție de drumuri, destul de vag. Am întrebat câțiva localnici despre locația exactă a casei Crăișorului Munților și nu mică mi-a fost mirarea să văd că nimeni nu știa nimic. Într-un târziu, sătui de căutat, am ajuns la ușa casei. Doar atât am putut vedea, casa din exterior, deoarece orarul de vizitare mi s-a parut cel putin ciudat. Din câte îmi aduc acum aminte se putea vizita doar marțea, miercurea și joia câteva ore pe zi! (sic!)

Dar cum noi suntem mai tot timpul însoțiți de copiii, locul pentru care mergem adesea, special la Tg Mureș este Grădina Zoologică și Platoul Cornești. Despre Grădina Zoologică s-a scris mult pe Afa, așa că nu voi mai insista, trebuie doar să adaug că, în decursul timpului lucrurile s-au schimbat mult aici, în bine, animalele, cu certitudine s-au adaptat. De 1 iunie, când am ajuns eu aici ultima dată, am putut surprinde o multime de perechi de animale indragostite, “în călduri”. Copiii au fost încântați mai ales de maimuțici și de elefănțica Tania.

Platoul Cornesti, cel mai înalt punct din Târgu Mureș, este un loc excelent de relaxare și agremenet pentru cei mici, dar și pentru cei mari. Am ajuns aici de 1 iunie, taman pe când era organizată o expoziție interactivă militară spre deliciul tuturor, parinți și copii. Pe lânga faptul că erau expuse o serie de aparaturi, tehnici militare și armament specifice Forțelor pentru Operații Speciale, militarii făceau exerciții demonstrative, îi antrenau pe doritorii de adrenalina mari și mici în diferite acțiuni specific militare, copiii erau instruiți să țină o mitralieră, etc. De asemenea a fost organizat și un atelier de face painting, ne-am pus și noi o fâșie din steag pe piele, iar băiatul cel mare, câteva linii verzui, gen Rmbo. După ce am făcut cunoștință cu o parte a vieții de militar, cu fețele pictate, ne-am îndreptat spre zona de pe Platoul Cornești dedicată, mai ales celor mari. Pe Platoul Cornești se poate practica jogging-ul și alte sporturi de acest gen, există pistă pentru alergat și pistă de biciclete. Am întalnit un numar mare de aparate de fitness, care se pot folosi absolut gratuit pentru a elimina kilogramele în plus, ori pentru a-ți modela corpul. Pentru copii posibilitațile de distracție, joc și învățare prin joc sunt mult mai largi. Parcul de distracții construit pentru copii, este după părerea mea, o bijuterie a genului. Tobogane de diferite forme și mărimi, căsuțe, labirinturi, plase suspendate, tuburi, scări de mărimi și forme diferite, toate pentru o porție zdravănă de maximă distracție. Pe tiroliană și panta de lemn înclinată copiii pot deveni alpiniști. Printre aceste minunății, pe jos este covor de iarbă sau pavaj moale, pentru a nu rani, în caz de accident... Toate aceste grozăvii se folosesc gratuit. Contra cost se poate opta pentru o plimbare cu trenulețul, care face un tur al Platoului sau pentru câteva curse de carturi. Prin pădure există trasee, pe care iubitorii acestui gen de distracție pot organiza drumeții în diferite direcții. După atâta distracție... urmează sete și foame, nu-i așa? Nu e nicio problemă, sunt amenajate locuri de luat masa în aer liber, ba chiar și locuri speciale în care iți poți pregăti singur un grătărel... la iarbă verde... Dacă vrei să nu muncești deloc, poți lua o masă rustică, dar gustoasă, gen fast food românesc, mici, grătare, hamsii, cartofi prajiti, suc, bere, apă, etc. la una dintre terasele amenajate. Ca desert inconfundabilul și deliciosul Kurtos Kolac. Ideea e că aici familiile cu copii pot petrece timp frumos și relaxant pentru părinți, extrem de antrenant pentru cei mici, care aleargă in toate părțile, de parcă un Moș Crăciun generos ar fi lăsat câte un cadouaș, în fiecare colțișor al locului.

Ca loc de luat masa recomand Restaurantul Tempo, despre care am scris aici. Ceea ce ma atrage pe mine intotdeauna spre acest restaurant, mai mult decât preparatele savuroase și la prețuri decente, e atmosfera de inceput de secol 20, deschisă și destinsă, bucuria cu care oameni de diferite vârste se intâlnesc aici pentru a petrece alături de prieteni și lăutari...

Dincolo de aceste câteva aspecte pe care le-am surprins eu, Tg Mureș este un oraș încântător și atrăgător, în centul orașului și nu numai, concentrandu-se punctele cheie care cuceresc imediat, îndeamnă la zăbavă și la reîntoarcere

---

VIZUALIZĂRI: 5415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI