Timpul rasfatului culinar - Restaurant Tempo

TIPĂREȘTE

Restaurantul Tempo sau Laci Csarda din Targu Mures m-a cucerit prin atmosfera tihnita, meniul impecabil, prin minunatiile bucatariei traditionale romanesti si unguresti, prin servire ireprosabila si muzica de petrecere.

Este, cu cetitudine unul dintre cele mai bune restaurante in care am mancat pana acum.

Nu este dificIl de ajuns, restaurantul se afla pe strada Morii, o straduta cu sens unic, situata in apropierea Salii Polivalente din Tg Mures, aproape de zona centrala, deci daca luati ca punct de reper Sala Polivalenta, e usor de ajuns, dupa ce treceti de ea, la prima straduta virati dreapta si, curand, veti zari restaurantul. Este restaurant si pensiune totodata, noi nu am fost cazati aici, doar am mancat de doua ori. Am servit cina, in sejurul pe care de curand l-am petrecut la Tg Mures si apoi ne-am reintors si pentru pranzul de a doua zi, avand aici, cu certitudine parte de o revelatie culinara. Am fost cazati la Hotel President, iar locatia ne-a fost recomandata de una dintre angajatele hotelului: la Tempo se mananca excelent, la preturi rezonabile. In curand aveam sa ne convingem de veridicitatea acestor cuvinte. In prag de seara parcarea localului era plina ochi, cu greu ne-am strecurat printre masini si am gasit un loc in care sa lasam masina.

Restaurantul - pensiune, cotat la 4 stele isi merita pe deplin fiecare colt, al fiecarei stelute. Curtea exterioara este plina de flori, curata, primitoare, la terasa locurile erau ocupate in intregime. Exista si o terasa interioara, iar restaurantul este construit pe doua niveluri, avand si un mic demisol, doar cu doua mese. Aici am fost noi condusi, spre singura masa libera din restaurant. Ni s-a potrivit de minune, cat timp am asteptat venirea bucatelor, baietelul cel mic a urcat si a coborat continuu cele cateva trepte. Intr-una dintre salile mari de la parter este amenajat un helesteu cu pesti exotici, spre deliciul copiilor si spre linistea parintilor, admirand pestisorii, timpul de asteptare se scurteaza substantial. Salile restaurantului sunt amenajate rustic, predomina lemnul si decoratiile tipic populare, romanesti si unguresti. Mi-a placut in mod deosebit cascada de plante curgatoare vii, care coboara languros de de la etaj inspre sala de la parter.

Dupa ce ni s-a luat comanda, am primit din partea casei un platou cu antreuri tipic ardelenesti, paine prajita acoperita cu o pelicula fina de unsoare si feliute subtiri de ceapa si 3 canite cu rachiu ardelenesc. Desi nu am gustat in viata mea paine cu unsoare, aici, poate de curiozitate sau poate de foame, m-am incumetat si …surpriza…am mancat tot platoul, a fost excelent. Tuica ne-am multumit doar sa o gustam, tare buna a fost, dar nu suntem fani. Oricum, gestul m-a impresionat pozitiv. Chelnerita care ne-a servit era pusa pe glume si foarte volubila, servirea ireprosabila. Am asteptat cca. 30 de minute sa ni se audca bucatele, asta in conditiile in care localul era plin ochi. Am mancat doua portii de ciorba, una ardeleneasca de vacuta si o portie de ciorba de fasole in pita, ambele mai bune dacat la mama acasa. Felul doi a fost o portie de specialitatea casei Meniu complet – Laci Mix: cotlet de porc pane, aripi de pui, frigarui de pui, slanina, varza a la Cluj, cartofi prajiti, muraturi, totul pentru 22 de lei si o portie de costita proaspata cu cartofi aurii asezonati cu rozmarin. Costita a fost mai buna decat cea pe care am mancat-o intr-un restaurant din Viena a carei specialitate era, era crocanta la exterior, iar carnea de pe os era atat de frageda de aveam impresia ca mi se topeste in gura. La desert am luat clatite cu urda dulce si marar, clatite cu inghetata si Vergabedes (sper ca am scris corect), un fel de prajitura cu branza si stafide, un adevarat festin culinar. Portiile au fost atat de mari incat ne-am saturat si noi si copiii atat de tare, incat simteam ca nu ne mai putem ridica de la masa si oricum, nu am lasat farfuriile goale, nu am putut manca tot ceea ce am comandat.

Aceste bucate plus bauturile, un pahar de vin, apa si suc, ne-au costat undeva in jur de 100 de lei. In timp ce noi mancam, in apropiere, la parter, era organizata o aniversare, canta formatia melodii antrenante, unguresti, iar atmosfera era mai mult decat placuta. Imi venea sa ies de la masa si sa joc, dar, bineinteles ca nu am facut-o. Am admirat insa bucuria si plenitutdinea cu care acei oameni isi serbau un anumit eveniment.

In final nu pot decat sa va urez: pofta buna! si sa va asigur ca nu veti regreta daca, in peregrinarile voastre prin Tg. Mures veti decide sa luati masa la Restaurantul Tempo.

---

VIZUALIZĂRI: 4956 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI