Eroi au fost, eroi sunt încă... Ecaterina Teodoroiu

TIPĂREȘTE

În anul 2016 a avut loc a șasea întâlnire AmFostAcolo, pe malul Lacului Cinciș, în apropierea Hunedoarei. Planul a fost întocmit, zilele au trecut și iată că pornim la drum într-o frumoasă zi de la jumătatea lunii martie. Am hotărât să străbatem acestă distanță pe două trasee diferite: ne ducem prin Defileul Jiului și ne întoarcem prin Defileul Oltului. Frumoasele peisaje din Oltenia de sub Munte ne însoțesc până la Târgu-Jiu, municipiul ce atrage mii de turiști la cunoscutele opere ale sculptorului Constantin Brâncuși (vezi impresii). Gândindu-ne că șoseaua de pe malul râului Jiu e destul de meandrată, nu am mai mers pe DJ 665, un drum pitoresc ce trece pe lângă două obiective dragi mie: Mănăstirea Crasna (vezi impresii) și Muzeul Arhitecturii Populare Gorjene - Curtișoara (vezi impresii).

Intrăm în Târgu Jiu venind pe DN 67, aruncăm o privire către Coloana Infinitului, apoi observăm la intrarea în Parcul Municipal și Poarta Sărutului. Urmărim indicatoarele către Petroșani și ne încadrăm pe lângă Primărie pe E 79. De aici vom merge pe Bulevardul Ecaterina Teodoroiu până la ieșirea din oraș; în momentul în care am văzut statuia Ecaterinei Teodoroiu (realizată de sculptorița Iulia Oniță în 1978) mi-am adus aminte de casa memorială și am hotărât să ne oprim 15 minute la acest obiectiv.

Localizare, program și tarife. Filială a Muzeului Județean Gorj, Casa memorială „Ecaterina Teodoroiu” este situată pe Bulevardul Ecaterina Teodoroiu, nr. 270, într-un cartier de case (fosta localitate Vădeni, acum integrată în oraș). Casa memorială este semnalizată cu 100 m înainte prin indicatoare. Programul de funcționare e cel obișnuit, de marți până duminică între orele 09.00-17.00. Prețul unui bilet pentru un adult este de 3 lei.

Ecaterina Teodoroiu. Supranumită „Eroina de pe Jiu”, „Eroina gorjeancă” sau „Ioana D'Arc a României” tânăra Cătălina Toderoiu s-a născut în 1894 în căsuța de lemn ce este azi casă memorială. Duce o viață grea într-o familie cu mulți copii, dar ambiția de a deveni învățătoare o îndeamnă să se ducă la școală în localitatea natală, apoi în Târgu-Jiu și București. Se înscrie în trupele de cercetași, și în 1916 ajută ca infirmieră la evacuarea răniților din luptele de pe Valea Jiului. Eroismul și vitejia sa în timpul luptelor duse pentru apărarea podului peste Jiu o aduc în atenția contemporanilor. Moartea a doi dintre frații săi o fac să se implice și mai mult în luptele de pe front. Tânăra este rănită, ajunge într-un spital din Iași unde este decorată de Regele Ferdinand și înaintată la gradul de sublocotenent (fără a avea școala militară). Aprigele lupte din august 1917 de pe frontul din Moldova îi vor aduce sfârșitul: 2 gloanțe vor opri avântul Ecaterinei în timpul unui atac de pe Dealul Secului, pe meleaguri vrâncene. Ordinul de zi emis de comandantul regimentului de care aparținea scrie negru pe alb: Aceia care în vitejia-i comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele „Înainte băeți... înainte... nu vă lăsați căci sînteți cu mine” are drept, din clipa aceasta, la cinstirea veșnică a tuturor românilor. Înmormântată inițial pe câmpul de luptă, în 1921 (cu ocazia aniversării a 100 de ani de la Revoluția lui Tudor Vladimirescu) osemintele eroinei sunt aduse în centrul orașului Târgu-Jiu. Ulterior, în 1935, vor fi depuse într-un frumos sarcofag sculptat de Milița Petrașcu. La inaugurarea Mausoleului, situat în fața Prefecturii și Bisericii „Sfinții Voievozi”, a participat chiar Regele Carol II.

Muzeul propriu-zis. Înghesuită între alte clădiri, mult mai înalte și colorate, căsuța de lemn și lut construită în 1884, acoperită cu șindrilă a fost adăpost pentru 10 suflete: părinții Ecaterinei și 8 copii. Suntem întâmpinați de strănepoata Ecaterinei Teodoroiu, care lucrează aici de zeci de ani ca muzeograf (de altfel, se pare că a existat o înțelegere între familia eroinei și Stat: casa este donată pentru a se înființa muzeul iar urmașii să lucreze în acest loc). Este un lucru benefic, pe care l-am întâlnit și la casa-culă Cartianu de lângă Târgu Jiu (vezi impresii); descendenții foștilor proprietari cunosc mult mai bine istoria locului și pun mai mult suflet în păstrarea și promovarea obiectivului respectiv, ca să nu mai vorbim de relatările „din culise”, cum se spune.

Casa țărănească, amplasată pe o temelie din pietre de râu, înconjurată de o prispă unsă cu lut și cu acoperiș sprijinit pe stâlpi de lemn sculptați, e formată doar din două încăperi micuțe. În prima cameră se află vatra unde se făcea focul și se gătea. Focul de aici încălzea o sobă aflată în cea de-a doua încăpere. Accesul în cele două camere se face prin două uși separate, între camere existând doar o ferestruică de legătură. Camera vetrei e decorată cu obiecte țărănești: vase de ceramică, obiecte de lemn, o lampă, o ladă de zestre, un dulap și o măsuță rotundă cu scăunele. O vitrină de sticlă conține câteva obiecte personale ale tinerei eroine, găsite se pare în cufărul său de campanie: o batistă brodată, câteva piese de îmbrăcăminte și o șuviță împletită din părul său. A doua vitrină conține câteva volume, o medalie și materiale tipografice legate de numele Ecaterinei Teodoroiu. Cea de-a doua cameră este camera de dormit unde se află amplasat un pat îngust și un birou al muzeografului. Pe pereții văruiți în alb ai ambelor camere se află mai multe fotografii ale eroinei și familiei sale, documente și imagini din ziarele epocii.

Concluzii. Doamna muzeograf, un om simplu în definitiv, ne-a răspuns la toate întrebările și ne-a povestit foarte frumos despre eroina Ecaterina Teodoroiu. Vizitatori sunt puțini, mai ales elevi în perioadele alocate activităților extrașcolare. Dacă aveți drum prin Târgu Jiu nu ezitați să vă opriți 15 minute la Casa memorială „Ecaterina Teodoroiu” - prețul unui bilet e modic, dar istoria nu are preț.

Ajung să dau dreptate istoricului Adrian Cioroianu care declara pentru revista „Historia”: Indiferent de ce regim a lăudat-o pe Ecaterina, un lucru este cert: ea şi-a jertfit viaţa de numai 23 de ani pentru ţara asta. Nu văd nimic toxic în a vorbi despre ea tinerelor generaţii, care nu mai știu nimic. Ar trebui să revenim la promovarea eroilor autentici. Am văzut recent unul dintre marile succese ale cinematografiei americane, un film despre Abraham Lincoln. Și germanii au făcut acum un film despre Mareşalul Rommel. În România, după comunism, genul acesta de cinematografie istorică a intrat într-o penumbră desăvârşită. Admit că poate înainte cinematografia a fost folosită în exces pentru a arăta o anumită imagine a istoriei, dar nu trebuie să cădem dintr-o extremă în alta. Dacă înainte era totul acum să nu mai fie nimic...

---

VIZUALIZĂRI: 2873 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI