Timișoara, ultima parte

TIPĂREȘTE

În articolul trecut despre Timișoara ne-am oprit în Piața Unirii. Astăzi, în ultimul episod dedicat orașului de pe Bega, vom descoperii alte obiective turistice.

Am pornit din Piața Unirii spre Bastion. Am ieșit la ”drumul mare” și am dat peste Punctele Cardinale. Acest obiectiv turistic este celebru în Timișoara. Obiectivul este format dintr-o fântână arteziană, iar desupra acesteia se află panori legate circular care indică punctele cardinale și cele semicardinale. Fântâna a fost construită în anul 1978, fiind reabilitată în 2012.

În imediata apropiere a Punctelor Cardinale se află Biserica Evanghelică Luterană. Biserica a fost constrită între 1837 – 1839, după proiectele lui Antal Schmidt. Stilul este neoclasic. În 1890 comunitatea protestantă se scindează în evanghelici și reformați. Aceasta a rămas singura biserică evanghelică a orașului. Turnul a fost construit în 1901, iar în 1903 au fost montate în el 3 clopote. Acum, biserica găzduieşte ocazional concerte de muzică barocă, reprezentaţii corale, concerte de muzică clasică sau concerte de orgă.

Pornim mai departe și dăm de o altă clădire care impresionează. Astăzi clădirea adăpostește Tribunalul din Timiș, dar clădirea portă numele de Palatul Dicasterial. Palatul a fost construit între 1855 – 1860 cu scopul de a găzdui Administrația Imperială Austriacă a Banatului. Clădirea monumentală, cu 4 nivele și trei curți interioare, șase porți și 273 de birouri a fost construită în stilul renașterii italiene, imitând Palatul Medici din Florența. În urma lucrărilor care au durat 5 ani, a rezultat a clădire administrativă sobră, monotonă și lipsită de ornamente, foarte bună pentru actuala utilizare.

De la Tribunal am trecut drumul și am ajuns la Bastionul Maria Theresa. În jurul secolului XII a fost construită prima cetate fortificată în Timișoara. A găzduit mai mulți domnitori, dar dezvoltarea ei a început în secolul XIV, sub stăpânirea lui Carol Robert de Anjou, sub care Timișoara a devenit între anii 1316-1323 chiar capitala Regatului Ungar. În 1552 cetatea a fost cucerită de otomani. Pe timpul lor orașul era înconjurat de un zid de nuiele împletite cu lut, și șanț cu apă. Zidul avea 5 porți. Doar otomanii trăiau în incinta apărată, în oraș. Catolicii și ortodocșii trăiau în suburbii, unde aveau și bisericile lor proprii. În 1716 cetatea este cucerită de Imperiul Habsburgic. Sub dominația lor orașul cunoaște o perioadă de înflorire fără precedent, ajungând să primească numele de Mica Vienă. Între anii 1723-1765 cetea a fost reconstruită, fiindcă fortificațiile nu puteau face față noilor tehnici de luptă. Noua fortificație construită în stil Vauban avea o suprafață de 10 ori mai mare decât cetatea medievală turcească. Spațiul interior a fost înconjurat de trei centuri stelare ce puteau fi umplute cu apă. Avea 9 bastioane și 3 porți: bastioanele Carol, Francisc, Theresia, Iosef, Hamilton, Castelul, Mercy, Eugeniu, Elisabeth. Accesul în cetate se făcea prin trei porți Viena, Petrovaradin și Transilvania, care au fost demolate în întregime în anul 1891. Dintre toate doar bastionul Maria Therezia se vede și astăzi. A fost construit între anii 1730-1735. Bastionul Maria Theresia are o suprafață de 9000 metri pătrați. Bastionul a fost reabilitat în anul 2010. Astăzi arată foarte bine.

În urma reabilitării Podul Bastionului a fost transformat într-o sală de expoziții sau conferințe. În curtea bastionului a fost amenajată o zonă pietonală în trepte, care servește pentru diverse evenimente. În mijlocul curții a fost construit un spațiu cu sticlă din podea și până în tavan, unde funcționează o ceainărie.

Ieșim din bastion și dăm peste Palatul Poștei. Clădirea a fost construită între 1911 și 1913. Palatul Poştelor şi Telecomunicaţiilor sau Poşta Mare se întinde pe patru străzi şi 4426,8 metri pătraţi, o mare suprafaţă fiind ocupată de cele două curţi interioare. Are subsol, parter şi părţi cu două şi respectiv trei etaje, în care se află 297 de încăperi. Fațadele clădirii au următoarele dimensiunii: cea dinspre nord (Bulevardul Revoluției) măsoară 36,7 metri, cea dinspre sud (strada Traian Grozăvescu) măsoară 37,6 metri, fațada dinspre est (strada Mihai Eminescu), este cea mai mare și măsoară 112 metri, fațada dinspre vest (strada Cicio Pop) măsoară 98,7 metri. În interiorul palatului se află o sală de evenimente cu o capacitate de 150 de locuri, de o frumuseţe rară, care însă, din cauza vechimii, este destul de deteriorată.

Trecem drumul și întâlnim hotelul Continental unul dintre cele mai mari din oraș. În spatele hotelului găsim Ceasul cu flori. Ceasul a fost construit pe o mică ridicătură de pământ. Cifrele ceasului sunt copăcei mici (gard viu) indicatoarele sunt metalice. Ornamentul floral din interiorul ceasului se schimă anual.

Peste drum de Ceasul cu flori se află magazinul Bega. Mergem mai departe și găsim Paltul Dejan, sau Deschan, a fost construit în 1735 de către consilierul Deschan, în stil neoclasic. Clădirea are trei nivele, parter și două etaje, iar fațada este împodobiță cu niște coloane corintice. Propriarii acestui palat au fost de origine franceză, dar ulterior și-au schimbat numele în Deschann de Hansen. Drept urmare mulți cunosc palatul sub numele de Deschan. Mai târziu devine locul primului Bazar din Timișoara, și de atunci a fost cunoscut sub acest nume. După revoluție clădirea a fost retrocedată și renovată de actualii proprietari. În prezent în interiorul ei sunt spații comerciale.

Ajungem în Piața Sfântu Gheorghe, aici în urmă cu câțiva ani, în timpul ultimei renovări a zonei, au fost descoperite ruine ale vechii cetăți a Timișoarei, locul poate fi vizitat, în mijlocul său na apărut și o statuie ridicată în memoria eroilor revoluției din 1989.

Drumul nostru a continuat prin Piața Libertății, apoi Piața Operei. De la Catedrala Metropolitană ne-am îndreptat spre Bulevardul Vasile Pârvan, bulevardul pe care se află majoritatea facultăților din oraș. Am trecut Bega peste podul Mihai Viteazu redenumit astăzi podul Andrei Șaguna. Podul a fost ridicat în anul 1913 şi a înlocuit vechiul pod de lemn care era construit din 1718 şi ranforsat în 1898, fiind utilizat neîntrerupt. Proiectul inţial prevăzuse amplasarea a patru statui pe balustrade care să reprezinte episcopi româno-catolici. Din cauza izbucnirii războiului, sculptorul Zsigmond Kisfaludi Strobl a plecat cu banii fără să mai onoreze comnda. Din cauza traficului tot mai intens la care structura podului de fier nu mai făcea faţă, în ianuarie 1912 primăria a încheiat un contract cu arhitectul Kalman Gerster şi cu inginerul Lad Karoly pentru proiectul unui nou pod din beton armat care să facă faţă noilor cerințe. Lucrările au fost desfăşurate din vara anului 1912 până în vara anului 1913, iar în toamnă inginerul-şef al oraşului, Sedlacek a făcut proba de rezistenţă a podului, urmată de decorarea cu candelabre şi lămpi de iluminat stradal. Vechiul pod a fost demolat în decembrie 1913, iar noul pod a fost inaugurat în 1914. Podul are o lăţime de zece metri, iar pentru pietoni câte doi metri și jumătate. Pe lateral, la capete, coboară scări de-o parte şi de alta spre faleza canalului Bega. Unul dintre cele mai frumoase poduri din Timişoara oferă o desoebită privelişte spre parcul Catedralei Mitropolitane, spre parcul unde pe timpul primăverii există o adevărată explozie de magnolii, iar pe partea opusă, spre terasele din timpul verii de pe malul canalului Bega. Este punte de legătura între Universitatea Politehnica Timişoara şi centrul oraşului, de aceea mai este numit și Podul Tinereții.

Am ajuns pe strada Vasile Pârvan. Aici sunt majoritatea facultăților din Timișoara, ăncepând cu cea de Electrotehnică, la capătul podului și încheind cu facultatea de Chimie, trecând pe lângă Universitatea de Vest. Clșdirile nu au suferit mari modificări fața de cum le știam eu, a apărut o clădire nouă, modernă cu multă sticlă în care acum este bibiloteca Universitară.

Am trecut și prin Complexul Stiudențesc apoi am ajuns la hotel. Aici se încheie plimbarea noastră prin Timișoara. Pe lângă obiectivele amintite de mine în aceste trei articole în Timișoara mai există o mulțime de clădiri vechi în cartierele de lângă zona centrală.

Toate cele bune.

---

VIZUALIZĂRI: 1382 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI