Sighișoara — între zidurile cetății

TIPĂREȘTE

Cu ocazia excursiei făcute în județul Harghita în drumul spre casă mi-am zis să fac neapărat o vizită cu plimbare între zidurile cetății Sighișoara. Cetatea Sighișoara o dragoste veche din punct de vedere turistic m-a cucerit încă în anii 90 și de atunci mă tot întorc la ea. Ultima vizită a avut loc în 2013 după vizita din 2011,2010,2005 și așa mai departe. Nu mă satur de această urbe medievală iar pozele iasă întotdeauna bine. După o zi plină am reușit să rup încă trei ore pentru vizită. De luat masa nu a mai rămas timp, mai bine am vizitat ceva suplimentar și mâncarea ne-am comandat-o de pe drum, până am ajuns acasă a ajuns și mâncarea.

Majoritatea turiștilor știu unde se află și cu ce se mănâncă Sighișoara. Se află totuși în top 50 obiective turistice europene. Totuși îndrăznesc să descriu puținele drumuri care ne duc până acolo. Puținele drumuri naționale se numesc DN13 (Brașov-Târgu-Mureș), DN14 (Sibiu-Sighișoara) . Din Sibiu avem o distanță de 96 km, din Brașov 118 km, din Târgu –Mureș 53 km. Aceste drumuri naționale sînt în regulă și în stare cât de cât bună. Mai avem un drum județean DJ106 care leagă Sighișoara de Făgăraș.

1280 a fost anul în care s-a auzit prima dată depsre Sighișoara. A fost înființată de coloniști germani. Multe s-au întâmplat de atunci, printre evenimentele nedorite de nimeni au fost vizita tătarilor în 1241. Pentru a nu îndura încă o dată așa o năvălire precum cea a tătarilor s-a construit fortificația cea pe care o vedem și astăzi. Și totuși au făcut și turcii o vizită în 1438. După această perioadă au urmat alte evenimente dorite și nedorite câte o ciumă, câte un incendiu, războaie și așa mai departe. De bine mai puțin am auzit cert este faptul că meșteșugarii din Sighișoara erau foarte talentați iar vestea s-a dus chiar și peste hotare. Și mă bucur pentru cetate, și că este în topul locurilor care încep cu: must see măcar o dată în viață... Despre Sighișoara de la wikipedia aici: ro.wikipedia.org/wiki/Sighi%C8%99oara

Sighișoara se află acolo pe malul Târnavei Mari la 46°13′1″N 24°47′28″E și 380 metri deasupra mării. Orașul din județul Mureș avea în 2011 28000 locuitori. Probabil vara numărul se dublează datorită avalanșei de turiști. Locuitorii permanenți sînt 70 % români, 16 % maghiari, 5% romi iar sașii s-au cam dus statistica arată un 1%. Pentru ocupația populației există ceva firme în oraș și în zonă eu zic totuși că turismul devine încet și sigur o ocupație de bază pe acolo.

Dacă în anii trecuți întotdeauna am găsit loc de parcare pe strada 1 Decembrie 1918 iar de acolo o luam la pas cetatea, nu și de această dată în după amiaza de duminică a lunii august. Avalanșa de turiști în mare parte vin cu mașinile. Nici o problemă știam de o altă parcare din care se poate accesa cetatea. am înconjurat cetatea pe strada Ilarie Chendi și iată următoarea parcare pe strada Anton Pan. De acolo și până la Turnul Croitorilor pe strada Zidul Cetății am mai făcut 5 minute. Până să ajungem sus au trecut pe lângă noi tuc-tucul cetății foarte simpatic și un alai de nuntă.

Deci am pătruns ca turcul în cetate pe sub Turnul Croitorilor. A fost construit în secolul XIV și este a doua cea mai importantă intrare după cea de sub turnul cu ceas. Ne-am continuat drumul pe strada Zidul Cetății înainte (dar ulițele din stânga și dreapta tot Zidul Cetății se cheamă, am intrat și în acestea. Cetatea este mare dar nu imposibil de a parcurge toate ulițele chiar și în 3 ore.

Pe urmă am pătruns în Piața Cetății pe sub o clădire istorică vopsită în galben printr-un gang dublu. Piața Cetății era multifuncțională în evul mediu pe lângă rolul comercial era și un loc unde se judecau și pe urmă se decapitau/spânzurau persoanele certate cu legea sau pur și simplu pe cele care erau considerați vrăjitori/vrăjitoare. În prezent este mult mai plăcut să stai aici mai ales pe sub umbrelele teraselor savurând o bere... medievală.

După vizita pieței am luat-o pe strada Bastionului până am ajuns la Biserica romano-catolică Sfântul Iosif. Aceasta este destul de nouă construită în 1894 în stil ecletic și neo-clasic. În locul casei parohiale a existat o mânăstire medievală. După un incendiu devastator nu demult în 1983 biserica a fost refăcută o ultimă renovare mai amplă având loc prin 2007.

Între biserică și Turnul Cizmarilor este un parc frumos se numește Parcul Petőfi Sándor după numele poetului renumit. Turnul Cizmarilor a fost construit în 1594. De atunci a mai fost refăcut, renovat.

După vizita obiectivelor de sus am luat-o spre Primăria Sighișoara pe străzile Zidul Cetății și Piața Muzeului. Clădirea superbă renascentistă a primăriei a fost construită în 1888. Tot aici la primărie am găsit nuntașii cu care ne-am întâlnit la intrarea în cetate. A urmat vizita unei importante biserici din istoria Sighișoarei. Se numeșteBiserica Mânăstirii iar vizita interiorului costă 8 lei de persoană. Biserica în stil gotic a fost construită în 1515 și servită călugărilor dominicani care de altfel aveau chilii pe locul actualei primării. Acestea au fost demolate în 1886.

Între biserică și primărie există un mic parc, am străbătut-o și am ajuns la un alt punct de belvedere de unde se poate observa orașul. În spatele bisericii se poate observa [bTurnul Fierarilor o clădire care făcea parte din fortificație. Turnul a fost construit în 1631 pe locul vechiului turn al Bărbierilor.

Am ajuns și la obiectivul cel mai vizitat Turnul cu Ceas. Dar înainte de a urca a colo am coborât pe strada Turnului până la Parcul și piața Hermann Oberth. În trecut acesta era calea de acces personală spre cetate. Parcul întotdeauna mi-a plăcut în special în sezonul cald. Am urcat înapoi în cetate iar micul AZE dorea în turn. Și eu la fel așa că ne-am îndreptat spre casa de bilete pentru amândoi (1 adult plus 1 copil) am plătit 19 lei. Dna AZE neavând voie să facă prea mult efort a rămas jos.

Despre Turnul cu Ceas aș începe așa: este cel mai fotografiat obiectiv din partea mea și a turiștilor (cred) are 64 m înălțime, suficient cât să te uiți puțin în jur, sau să fi văzut. Turnul făcea parte din fortificația cetății. Atât în anii trecuți cât și în prezent mi-a atras atenția orologiul în stare de funcționare (am și filmat în anii trecuți) care indică orele exacte. A fost și este ceva deosebit. Puțin mai larg despre construcția orologiului aici:

Construcția are la bază o prismă dreptunghiulară, prezintă cinci nivele, care împreună cu balconul și acoperișul în formă de piramidă au o înalțime de 64 de metri. Acest edificiu a primit la începutul veacului al XVII-lea un orologiu refăcut în anul 1648 de către Johann Kirschel. Orologiul este prevăzut cu statui de lemn de tei, înalte de 0,80 metri. Ele înfatișează zeii păgâni ce personifică zilele săptămanii: Diana (luni), Marte (marți), Mercur (miercuri), Jupiter (joi), Venus (vineri), Saturn (sâmbăta) și Soarele (duminica, în germană Sonntag).

Actualul mecanism al ceasului este mai nou fiind executat la comanda speciala in Elvetia de firma Fuchs si instalat in Turnul cu Ceas la 1 aprilie 1906. În exterior ceasul este dotat cu doua cadrane de 2,40 metri diametru, pe fiecare fatada a turnului.

Am intrat în muzeul de istorie, (deoarece este amenajat în Turnul cu Ceas din Sighișoara) Exponatele muzeului sînt din categoria arheologie, artă decorativă, farmacie, instrumente medicale, unelte, obiecte gospodărești, arme, etc. Am vizitat și parcurs rapid muzeul, iar la scări trebuia să așteptăm mereu, spre vârf nu mai încăpeau 2 persoane una lângă alta.

Pe terasă ne-a plăcut. Se vede în toate direcțiile, se poate observa cetatea de sus, furnicarul de turiști în piețe. Plus că există indicatoare spre orașele Europei specificând distanța în kilometri până acolo.

Jos în Piața Muzeului este furnicar de turiști, mai ales în preajma clădirii unde a locuit Vlad Dracul (mai exact Vlad Țepeș) Este o casă vopsită galben, interiorul modificat corespunzător pentru a atrage turiștii) Adevărul este că doar se presupune că drăcimea sa a locuit pe aici, dar proprietarii clădirii profită din plin, dacă și atrage o grămadă de turiști mai ales străini nu pot decât să îi felicit.

Din piață am luat-o pe strada Cositorarului și am ajuns la o piațetă și la Turnul Cositorarului care făcea parte din fortificație După vizită am luat-o spre strada Școlii, tot pe strada Cositorarului uimitor în acestă zonă în dreptul a două restaurante, terase vegetația se află aici din plin, zici că treci printr-o junglă, mă rog este strategia celor de acolo, arată foarte bine și răcoros vara.

Am ajuns și la Scara Școlarilor o scară care pune la încercare la urcare persoanele ca mine supraponderale în jur de 100 kg. Scara de lemn și acoperită construită în 1642 avea inițial 300 trepte, acum are doar 175 mai mult decât suficient pentru mine. Totuși am ajuns cu bine sus. Pe drum am întâlnit câțiva muzicanți stabiliți strategic în partea de sus și cu pușculița în față. Mă rog, în momentul în care am ajuns în dreptul lor nu cântau nimic așa că nici eu nu am dat nimic.

Biserica din deal și școala din deal sînt obiectivele principale aici sus pe acoperișul Sighișoarei. Plus fortificația care înconjoară tot chiar și în acest punct înalt. Liceul Joseph Haltrich a fost construit în 1522. Destinația clădirii a fost permanent o unitate de învățământ cred că este o onoare să înveți în prezent aici.

La Biserica din Deal am fost de mai multe ori, adevărul este că doar acum în 2019 am și vizitat-o în interior. Taxa de vizitare costă 8 lei. Biserica care poartă hramul Sfântul Nicolae a fost construită între anii 1345-1525. Biserica gotică dispune de un turn de 42 m înălțime. După vizitarea interiorului și observarea tuturor obiectelor valoroase de acolo am coborât și în criptă. Aici cred că este cel mai ok la caniculă simți că ești la răcoare. Cripta este vizitabilă și luminată parțial pentru turiști, se vede sicriul a câțiva preoți depuși aici. După ieșirea din biserică am mai vizitat o parte din incinta de fortificație partea de sus și Turnul Frânghierilor care se află lângă lăcașul de cult. Cimitirul se află lângă biserică având în vedere vechimea se poate vizita ca obiectiv turistic.

Am coborât pe alt drum strada Scării, strada Cojocarilor și strada Samuel Micul Klein. Am mai vizitat Turnul Măcelarilor.

Consider ca în plimbarea de câteva ore am cuprins toată cetatea… din nou (norocul nostru că nu este prea mare) și mi-a dat o mare satisfacție că am revăzut-o după 6 ani.

Rog să vă uitați puțin la fotografii de asemenea rog WM să atașeze la început de articol, youtube, mulțumesc

---

VIZUALIZĂRI: 1687 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI