La pas prin Sighișoara

TIPĂREȘTE

Când am ajuns la Sighișoara trecuse de ora amiezei. În programul nostru turistic figura un tur pietonal în orașul vechi și timp liber, la dispoziția fiecăruia, pentru servit masa și pentru explorări individuale. Autocarul ne-a lăsat în marea parcare de vis-à-vis de Catedrala Ortodoxă "Sf. Treime", de unde cei mai înfometați au pornit în căutare de mâncare, iar ceilalți - un grup mic - ne-am urmat ghidul într-o frumoasă plimbare prin cetate.

Nu pășeam pentru prima oară pe străduțele încărcate de istorie ale orașului medieval. Cu toate acestea eram bucuroasă de companie și de cele câteva informații primite de la ghid.

Cetatea ridicată de sași în anul 1191, aflată la înălțime pe malul Târnavei Mari, oferă privitorului o încântătoare panoramă a orașului modern, dar mai ales un bun prilej de întoarcere în timpul când cavalerii în armuri grele se întreceau în lupte, când vrăjitoarele erau judecate și condamnate, când cântările medievale se auzeau la tot pasul… În zilele noastre, Festivalul de Artă Medievală de la Sighișoara încearcă să reînvie și să perpetueze tradiția. În costume de epocă, artiștii amatori și profesioniști fac străduțele cetății neîncăpătoare pentru privitori. Tocmai se încheiase ediția din anul acesta. Nu știu dacă trebuie să regret că nu am văzut niciodată Sighișoara în sărbătoare, cu străduțele înțesate de turiști și localnici veniți pentru a admira desfășurarea manifestărilor și costumele medievale. Pentru atmosfera de epocă, reînviată an de an, cred că ar fi meritat, dar, cum sunt o persoană care nu agrează zgomotul și aglomerația prea mare, prefer o plimbare liniștită în decorul caselor străvechi și al turnurilor care fac unică această așezare.

Am pătruns în piața centrală a cetății pe la Turnul cu Ceas, astăzi Muzeu de Istorie a orașului. Nu am mai vizitat muzeul. Îl vizitaserăm în anii anteriori. În schimb, pentru a nu știu câta oară, am admirat panorama Orașului de Jos, am fotografiat și ne-am plimbat pe străduțele mărginite de case vechi, pe lângă zidul cetății, până la Cimitirul Evanghelic cu morminte foarte vechi, cufundate în liniștea lor eternă, apoi am continuat până la Biserica din Deal și Scara Școlarilor. Pe această scară istorică, am coborât.

Urmând conturul fortificațiilor pe o lungime de 930 metri, turnurile Sighișoarei ocupă un loc bine definit pe harta turistică a orașului. Vizitarea lor începe de la Turnul cu Ceas, cel mai impunător dintre toate, construit în sec. XIII-XIV ca principală cale de acces în cetate, dar și pentru a adăposti cele mai importante instituții publice ale vremii. Timp de secole, până la Reformă, turnul a fost primărie a orașului. La sfârșitul sec XVI - începutul sec. XVII turnul a fost înzestrat cu un ceas rudimentar pe care - în 1648 - meșterul Johann Kirchekel l-a transformat în unul cum altul n-a mai existat până atunci în Transilvania. Mecanismul acestuia era capabil să indice minutele, să bată sferturile de oră și să pună în mișcare câteva figurine cu semnificații aparte. Ceasul are două cadrane și 15 figurine. Pe partea dinspre cetate se poate vedea un toboșar și zeița Păcii, iar deasupra lor zeița Dreptății și cea a Justiției flancate de statuete reprezentând Ziua și Noaptea. Pe partea dinspre Orașul de Jos, ceasul înfățișează un toboșar și un călău (amintind de dreptul orașului de a aplica pedeapsa cu moartea), precum și cele șapte divinități care patronează zilele săptămânii: Soarele, Luna, Marte, Mercur, Jupiter, Venus și Saturn.

În prezent, Turnul cu Ceas adăpostește Muzeul de Istorie a orașului. Cum spuneam, de astă dată nu am mai vizitat muzeul, dar cei care încă nu au fost acolo trebuie să știe că muzeul etalează importante colecții de arheologie, etnografie, farmacie, ceramică... Se pot admira vestigii dacice și romanice, obiecte folosite în practica medicală și de farmacie (tratate de medicină și truse de chirurgie din epoca medievală), piese de mobilier din lemn pictat, etc... Colecția de ceasuri și de pendule vechi de sute de ani este unul dintre punctele de mare interes din muzeu, atracția principală rămânând totuși mecanismul marelui ceas din turn.

De la Turnul cu Ceas, urmând o pantă destul de accentuată, zidurile fortificației sunt marcate de turnuri purtând numele breslelor care le-au construit și le-au întreținut de-a lungul timpului. Situată între Brașov și Sibiu, cele două importante orașe germane din sudul Transilvaniei medievale, Sighișoara a fost mai puțin amenințată de invadatori, de aceea, abia în sec. XIV și-a construit zid de incintă întărit cu 14 turnuri de apărare. În prezent se mai păstrează doar 9 turnuri și 3 bastioane, cel mai reprezentativ, care a devenit simbol al orașului, fiind Turnul cu Ceas.

În 1420-1430 zidul cetății avea 3-4 m înălțime și era prevăzut cu creneluri pentru arcuri și arbalete. La sfârșitul sec. XV și începutul sec. XVI zidul a fost înălțat la 5-6 m și s-au amenajat guri de tragere și un drum de strajă care înconjura întregul perimetru al cetății. Pentru întreținere și apărare, zidul de incintă, turnurile și bastioanele erau încredințate breslelor meșteșugărești. Spre deosebire de celelalte turnuri, ridicate și apărate de diferite bresle, Turnul cu Ceas aparținea întregii comunități, fiind sediul autorității publice.

Continuând spre locul în care se aflau cândva Turnul Lăcătușilor și Turnul Dogarilor, zidul de incintă se întoarce spre Turnul Fierarilor situat în spatele Bisericii Mănăstirii - princiala biserică a sașilor din Sighișoara (menționată la1298 de papa Bonifaciu al VIII-lea, care a căpătat forma actuală în 1484-1515).

Turnul Fierarilor a fost ridicat în 1631 pe temeliile vechiului Turn al Bărbierilor. Are bază dreptunghiulară este masiv și - văzut din interiorul cetății - pare relativ scund. Din afara cetății apare impunător deoarece are una dintre laturi la baza zidului de incintă.

Pe lângă Primăria orașului a cărei clădire o admirăm și o fotografiem în special pentru străjerii în armură medievală aflați de o parte și de alta a intrării principale, urmăm zidul cetății care - trecând peste locul fostului Turn al Țesătorilor - se unește cu Turnul Cizmarilor. Mai scund decât celelalte turnuri, hexagonal, Turnul Cizmarilor are acoperișul prevăzut cu turnulețe de pază. Aflat la capătul de nord al zidului de incintă, Turnul Cizmarilor - menționat documentar în 1521 - a fost fortificat în 1603, distrus parțial trei ani mai târziu, reconstruit în 1650, ars în 1676 și reclădit în forma actuală în 1681. Turnul Cizmarilor a fost, poate, cel mai greu încercat dintre toate. Am urcat pe scara exterioară până la primul nivel al turnului de unde se poate surprinde în fotografie întreaga imagine a Bisericii Romano-Catolice "Sf. Iosif" construită în 1894, după demolarea Mănăstirii Maicilor Franciscane și a Turnului Lăcătușilor.

Continuând pe lângă zidul cetății, pe strada îngustă, în pantă, care se numește chiar Strada Zidul Cetății, trecem pe lângă Turnul Croitorilor - dreptunghiular, construit în sec. XIV. Acesta este situat în partea opusă Turnului cu Ceas și străjuiește cea de a doua poartă de acces în cetate. Urmează Turnul Cojocarilor aflat la foarte mică distanță de Turnul Măcelarilor de care este legat prin Poarta Törle. Acest turn datează din sec. XV, este pătratic și modest ca dimensiuni și formă. Tot foarte aproape remarcăm Turnul Măcelarilor în formă de prismă hexagonală, cu una dintre laturi pe zidul cetății. A fost construit în a doua jumătate a sec. XV.

În cel mai înalt punct al cetății se afla, până în 1863, Turnul Bijutierilor, pătratic. Turnul Frânghierilor este astăzi locuință pentru paznicul Cimitirului Evanghelic din Deal și al Capelei de acolo. Este singurul turn locuit din cele 9 păstrate până în zilele noastre.

Întreaga viață a orașului medieval pulsa în jurul bisericii cetatii - Biserica din Deal - lângă care a funcționat și prima școală din Sighișoara (menționată documentar din anul 1522). O a doua școală a fost construită mai târziu pe dealul din vecinătate. Scara Școlarilor, scara acoperită, construită în 1642, una dintre cele mai originale construcții din Transilvania, înlesnea accesul atât la noua școală cât și la Biserica din Deal. Către această scară istorică ne-am îndreptat și noi pe drumul pietruit, în pantă, de lângă zidul cetății, urmând a face coborârea pe treptele ei, inițial 300 la număr, în prezent doar 175. Scara Școlarilor este o construcție cu acoperiș de șindrilă, cu pereți din lemn și fundație solidă, de piatră.

Lângă Școala din Deal, Liceul Româno-German Joseph Haltrich, se află Biserica din Deal important monument al Cetății Sighișoara și una dintre cele mai reprezentative biserici gotice din Transilvania. Aceasta are sub actuala construcție o criptă datând din sec. XIII certificând faptul că acolo a fost o biserică și mai veche. Construită începând cu anul 1345, Biserica din Deal mai păstrează astăzi doar corul decorat cu statui, precum și portalul de sud lucrat de un meșter pietrar adus din Kosice.

De astă dată nu am mai intrat în Biserica din Deal, dar cei care încă nu au fost acolo pot afla că decorarea pereților cu frescă a fost realizată de un pictor care a fost și primar al orașului. Cu ocazia unor reparații ulterioare, lucrarea sa a fost acoperită în mare parte, dar pe peretele de nord încă se mai poate vedea "Judecata de apoi". În urma renovărilor, au fost scoase la iveală și alte picturi reprezentând pe Arhanghelul Mihail și "Închinarea magilor". Altarul poliptic înfățișându-l pe Sf. Martin, este de asemenea foarte vechi și valoros.

Din cele spuse de ghidă la vizita anterioară, am reținut că biserica a rămas în istorie ca fiind locul în care Gheorghe Rákóczi I a fost ales principe al Transilvaniei și rege al Ungariei în 1631, de asemenea pentru că este singura biserică evanghelică cu criptă veche din Transilvania. Tot cu acea ocazie, noi am coborât în criptă și am văzut de-a lungul pereților culoarului subteran mai multe nișe în care zac închise de sute de ani sicriele locuitorilor de vază ai cetății.

Turnul Cositorarilor - alături de Turnul cu Ceas - domină partea de jos a orașului, având o bună poziție pentru apărare. În fața turnului se află cel mai bine păstrat dintre bastioane. A fost înălțat cu zid și prevăzut cu guri de tragere. Este solid și interesant prin variațiile de plan de la fiecare nivel. Baza dreptunghiulară se continuă pe înălțime cu o formă pentagonală, apoi cu o alta octogonală, încheind în cele din urmă cu acoperișul care este hexagonal.

Turnul Tăbăcarilor este unul dintre cele mai vechi turnuri și este atât de modest încât nu pare a fi un turn de apărare. Este pătratic, are acoperișul într-o singură apă și avea drept scop apărarea curții interioare a Turnului cu Ceas.

În afară de cele enumerate, în Cetatea Sighișoarei sunt multe construcții declarate monumente istorice de arhitectură, demne de a fi admirate, studiate și fotografiate.

În Casa cu Cerb a locuit Johannes Kelb, primul transilvănean despre care se știe că a plecat spre Lumea Nouă, în 1694, acolo unde un râu din Pennsylvania îi poartă astăzi numele.

După ce a fost primit în Ordinul Dragonului de împăratul Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, așteptând momentul prielnic pentru a urca pe tronul Țării Românești, între anii 1431-1436 prințul valah Vlad Dracul și-a stabilit "cuibul de pândă" la Sighișoara, oraș din care va emite monedă cu efigie proprie. În Casa Vlad Dracul (astăzi restaurant) se va naște în 1431 fiul său, Vlad Țepeș Drăculea, model al domnitorului justițiar în istoria noastră, dar și al vampirului nemuritor, veșnic însetat de sânge, atât de îndrăgit de lumea SF.

Casa Venețiană, datând din sec. XVII, casa în care a locuit Stephanus Mann, primarul orașului în acele vremuri, se distinge prin ancadramentele de piatră ale ferestrelor care imită goticul venețian. Casa Teutsch, o altă casă monument istoric, este un edificiu datând tot din sec. XVII, care a supraviețuit incendiului din 1676. Casa poarta numele unui membru important al societații sighișorene, Georg Daniel Teutsch, episcop evanghelic sas din Transilvania.

Casa Rosenthal, având pe fronton un blazon reprezentând o mână cu trei trandafiri și deviza "per spinas ad rosas" - prin spini la trandafiri - construită în sec. XVII de Johann Schuller von Rosenthal - controversatul primar al cetatii, are o poveste a ei. Johann Schuller von Rosenthal, ultimul aventurier al orașului, a fost un personaj inteligent, curajos, care și-a cumpărat titlul nobiliar și a ajuns primar al orașului. Se spune că umbla într-o trăsură aurită, că a bătut monedă falsă, a delapidat impozitele orașului, și-a adus o sclavă din Istanbul și era interesat de frumoasele fiice și soții ale patricienilor. Toate aceste abuzuri i-au adus condamnarea la moarte prin decapitare.

Să nu uitam a menționa Piața Centrală - spațiul comercial a orașului în Evul Mediu, locul în care se organizau târgurile săptămânale, dar și locul în care se judecau toate pricinile. Tot acolo exista "măgarul de lemn" pe care erau siliți să încalece - cu greutăți atârnate de picioare - cei care înșelau.

Despre Sighișoara ar mai fi multe de spus - legende, adevăruri, istorii mai vechi sau mai noi... De reținut este că Cetatea Sighișoara este inclusă din anul 1999 pe Lista patrimoniului cultural mondial UNESCO și că centrul istoric vechi al orașului păstrat aproape neschimbat până astăzi este locuit și în prezent.

După ce am terminat turul pietonal, după ce s-a scurs și timpul liber, menit explorărilor individuale (timp în care eu am vizitat și magazinul de suveniruri din Turnul cu Ceas de unde am achiziționat o frumoasă broșură ilustrată) m-am îndreptat spre Piața Hermann Oberth unde am savurat o delicioasă înghețată, apoi spre Parcul Unirii aflat vis-à-vis de Casa de Cultură "Mihai Eminescu" și de Biblioteca Municipală "Zaharia Boiu" pentru reîntregirea grupului și deplasarea la autocarul care ne aștepta în parcare.

---

VIZUALIZĂRI: 1976 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI