Sighișoara – mereu atrăgătoare

TIPĂREȘTE

Început de toamnă călduros, o cetate aproape pustie, colțuri pitorești, măreție și degradare. Minivacanța petrecută în zonă, cu baza la pensiunea Casa Trappold din Apold (vezi impresii) – o experiență nemaipomenită, ne-a purtat pașii într-una din zile pe Dealul Cetății din Sighișoara. Nu este prima dată, dar mereu descoperim câte un colțișor nou, exact cum spunea autorul citat mai sus: „Timpul are aici aromă și buchet” .

Chiar dacă Cetatea Sighișoarei pare a fi într-un fel victima propriei faime, chiar dacă restaurările se mișcă greu sau lipsesc cu desăvârșire, micul orășel fortificat – locuit încă – și-a păstrat farmecul. Vara cu iz pandemic 2020 a impus restricții și a limitat cumva fluxul de turiști, autoritățile instituind obligativitatea purtării măștii pe străduțele medievale. Cu toate acestea, noi, turiștii, ne-am plimbat prin toate ungherele Sighișoarei încercând să descoperim urmele trecutului transformate în pitorescul de azi.

Urcăm voinicește pe costișă până la cel de-al doilea turn de poartă aparținând cetății - Turnul Croitorilor – un paralelipiped masiv străbătut de două ganguri, azi cale de acces auto în miniorășelul fortificat. Pășim entuziasmați pe piatra cubică a străduțelor înguste urmărind spre stânga zidul de apărare – strada Zidul Cetății, pe aici nu ne plimbaserăm niciodată. Descoperim priveliști minunate, flori firave în contrast cu zidul războinic, un turn cu „căciulă” ascuțită, case vechi restaurate. Este Turnul Cizmarilor, altă breaslă meșteșugărească care îngrijea un element de apărare aparținând cetății în care trăiau; galeria de lemn ce conduce către nivelul superior al turnului este drăguță, așijderea și încăperea din pod luminată de ferestrele unui mic turnuleț.

O piațetă îmbogățită de arbuști și arbori, bănci, alei și pergole găzduiește bustul poetului pașoptist Petőfi Sándor. La câțiva metri depărtare se înalță turnul-clopotniță al bisericii romano-catolice „Sf. Iosif” , construcție de la sfârșitul veacului al XIX-lea, simplă, elegantă.

Mergem mai departe și admirăm fronturile caselor colorate înșirate ca mărgelele pe trei străzi paralele: Tâmplarilor, Bastionului, Mănăstirii. Pe această din urmă străduță întâlnim case cu ziduri masive, monumente istorice conform plăcuțelor, ferestre înveselite de flori roșii, un coridor de legătură cu Piața Muzeului. În curtea Primăriei, un adevărat palat ridicat cu peste 130 de ani în urmă, ornamentat cu un turnuleț terminat cu o giruetă interesantă. Bustul lui Vlad Țepeș ne amintește instant de celebra pedeapsă medievală aplicată de domn; mai la vale se află casa lui Vlad Dracul, tatăl lui Țepeș și de fapt personajul care a avut legătură cu Sighișoara (ori nu? – vezi: historia.ro/sectiune/gene ... prin-sighisoara). Biserica Mănăstirii, un edificiu gotic masiv, vechi de secole, se află încă în proces de restaurare.

Din fața Primărie se deschide o panoramă frumoasă spre orașul modern de la poalele cetății, ne sprijinim de zid și cuprindem sub ochi întreaga zare. Descoperim Turnul Fierarilor, unul din cele 9 turnuri păstrate, solid pilon defensiv în vremuri tulburi, spațiu expozițional interactiv în epoca contemporană: Transilvania Galleries (transilvaniareporter.ro/a ... onal-interactiv). Nu am intrat, dar pare o chestie interesantă, modernă (bilete: 12 lei/adulți și 8 lei/copii, pensionari).

Traversăm Piața Muzeului și privim spre înălțimi, acolo sus se află celebrul Turn cu Ceas, platformele turnului de poartă fiind utilizate pentru un inedit muzeu de istorie al orașului (vezi impresii).

Urcăm ușor pe strada Cositorarilor de-a lungul căreia vedem mai multe case seculare aparținând meșteșugarilor și negustorilor de altădată; pentru a suplini lipsa de spațiu oamenii vremii au dat dovadă de ingeniozitate construind poduri înalte care erau folosite ca depozit pentru materialele meșterilor breslași. Se păstrează pe această stradă și casa în care s-a deschis prima școală românească din cetate.

Ajungem la Scara Școlarilor, cale de acces acoperită spre instituția de cultură din deal, o adevărată provocare pentru turiștii de azi. Tot sus, în punctul cel mai înalt al platoului se află Biserica evanghelică „Sf. Nicolae” și Liceul „Joseph Haltrich” – de data asta nu am mai urcat. În schimb am făcut un popas pentru hidratare și o prăjitură la restaurantul „la Scară” (vezi impresii).

Pe strada Școlii ne întoarcem în Piața Cetății, un frumos spațiu central unde găsim terase și restaurante, magazine de suveniruri, clădiri istorice, trenulețul plimbăreț și tuc-tucul roșu. Încântați de cele văzute revenim la punctul inițial – Turnul Croitorilor.

Concluzii. O plimbare relaxantă, fără alergături după obiective, un traseu circular al cetății medievale cu ocheade aruncate clădirilor străvechi și priviri furișate în curțile nu foarte mari. Deși cetatea Sighișoarei începe să își arate clar vârsta și semne de degradare au apărut în multe locuri (ar trebui luate măsuri cât mai repede), farmecul urbei fortificate încă încântă generații de călători.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 2147 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI