Final de an la Sibiu – Tîrgul de Crăciun și cîrciumi

TIPĂREȘTE

Revelionul 2013 l-am făcut la Sibiu. Prilej cu care am luat notă de schimbările în bine, din punct de vedere turistic, ale orașului: poți spune că e un oraș care are ce să ofere turiștilor 2 – 3 zile, în orice perioadă din an. Acum, fiind final de decembrie, muzeele erau mai degrabă închise, dar oferta turistică era compensată de Piața de Crăciun, ca și de o mulțime de cîrciumioare excelente.

Tîrgul de Crăciun este organizat anual în Piața Mare și a ajuns deja la a 6-a ediție. Este singurul eveniment de acest gen din România organizat temeinic, cu site propriu, cu program anunțat din timp, și a fost primul înscris pe siteul european de profil (acum e și Bucureștiul):

targuldecraciun.ro

christmasmarkets.com/Roma ... mas-market.html

Față de ce scrie pe siteuri, anume că cel din 2012 se închide pe 26 decembrie, în realitate Tîrgul funcționa și pe 31 decembrie. Ceea ce e un lucru bun, mai ales că zilele de după Crăciun sînt și ele o mică vacanță. Asta e partea în care „stăm” mai bine decît nemții: ținem deschis pînă de Revelion, sau puțin după.

Ce poți face la Sibiu 3 zile de final de decembrie/început de ianuarie? Mai ales dacă vremea e bună? Și muzeele închise? În primul rînd, fiind cu prietenii, poți sta la șpriț. Dar cum asta poți face oriune, trecem peste.

O plimbare de seară prin centru, prin Piața Mică și Piața Mare, pe ziduri, prin vechile ganguri și străduțe, e foarte plăcută. În Piața Mare, Tîrgul de Crăciun oferă de toate: căsuțe cu produse de artizanat, cu grătare, cu produse alimentare de sezon, cu langoși, cu vin fiert, cu Moș Crăciun, carusel, patinoar, după tipic. Pe toate le poți admira și de sus, urcînd în Turnul Sfatului. În Turn poți nimeri o expoziție de fotografie (ca noi) sau alta, și poți vedea mecanismul ceasului. Plus Sibiul, în orice direcție!

În centru sînt sumedenie de restaurante, cafenele, pensiuni și hoteluri, în vechile clădiri renovate, ca și multe magazine, de toate felurile. Unele străzi încă sînt șantier, iar viața economico-turistică pare să meargă foarte bine. Pe o rază de cel mult 1 km în jurul Pieței Mari ai toate cele de mai sus, deci cîteva ore le poți umple lejer doar cu căscat gura pe stradă. Catedrala ortodoxă e și ea prin preajmă, pentru trebuințe sufletești.

Vremea fiind bună, am făcut un drum pînă la Păltiniș. Acolo am constatat ce va să zică inițiativa privată, ce înseamnă că omul sfințește locul și ce a însemnat proprietatea tuturor și a nimănui de pe vremuri. Într-o zi cu zăpadă destulă și cu soare, telescaunul de la pîrtia veche din Păltiniș scîrțîia pe cablu, nebăgat în seamă de nimeni. Pîrtia era neîntreținută și niciun schior nu urca în telescaun, care mergea degeaba, în gol. Pîrtia cu teleschi era la fel de ignorată, iar teleschiul nici măcar nu funcționa. În jurul stației de telescaun – o încropeală de cîteva dughene vindeau ceai, cîrnați și vin fiert. Încontinuu parcau mașini, lumea se dădea jos, se uita în toate părțile, făcea cîțiva pași și pleca înapoi de unde a venit.

Cu 2 km mai înspre Sibiu se află Arena Platoș, rezultatul unei inițiative inimoase de acum cîțiva ani. O zonă de schi cu cîteva pîrtii, cu snow park, cu pîrtie de începători, cu bufet, cu nocturnă, unde, în aceleași condiții meteo, se schia într-o veselie. O dovadă că omul chiar sfințește locul! Pîrtiile bine făcute, instalațiile mergeau, iar mașinile nu mai aveau unde să parcheze. Păcat că nu era aceeași forfotă și pe pîrtiile vechi din Păltiniș. Probabil acolo nu ustură pe nimeni în mod direct nefuncționarea pîrtiilor, așa că de ce să facă cineva vreun efort?!

La Păltiniș, în afară de schi, poți face o plimbare pe urmele lui Noica, poți reface traseul pe care se plimba alături de discipoli, între căbănuță și hotel, pe șosea și te poți reculege la schitul lîngă care este înmormîntat filosoful.

În Sibiu am constatat printre altele că te poți caza foarte pitoresc și la prețuri rezonabile în chiar centrul vechi, în pensiuni sau apartamente de închiriat situate în case renovate. Multe avînd proprietari străini! E o destinație căutată de străinii care vor să își schimbe viața, sau să facă o investiție. Chiar cu noi în hotel stătea o pereche de britanici, ca la vreo 65 de ani, care tocmai aveau în renovare o casă în centrul istoric, și se întrețineau cu proprietarul hotelului unde am stat (Hotel Roberts – vezi impresiile tot pe AFA), care era american (Mr. Roberts), și care îi sfătuia de unde să își procure tîmplărie pentru ferestre.

Dintre cîrciumile pe unde am mîncat, mi-au plăcut în mod deosebit 3:

Hermania hermania.sobis.ro - bucătărie săsească. Foarte mișto și atmosfera, și servirea, și mîncarea. Aveau și vin fiert și țuică fiartă, de sezon, am mîncat o supă de chimen și un miel cu tarhon foarte bune. Prețurile OK, iar atmosfera e lejeră. Restaurantul se află în clădirea fostei filarmonici, chiar în sala de audiții, și are la vînzare pentru acasă și produse naturale de la ferma lor de la Albota (Sibiu) – mezeluri, brînzeturi, zacuscă, păstrăv etc., la prețuri mai bune decît la tîrgurile de producători din București (cum ar fi cel de la Agronomie) sau decît magazine gen La Baciu. Vara nu cred să aibă terasă.

Crama Sibiul Vechi sibiulvechi.ro unde vă sfătuiesc să mergeți și să treceți peste aspectul intrării (care se face, abrupt, pe lîngă toaletă). Mîncarea e bună, servirea e profesionistă (după cum ziceam în comentariile la review-ul ăsta - supa vine în supieră, ospătarii știu cine ce a comandat, fac recomandări, dau lămuriri etc.). E posibil să fie nevoie de rezervare. Meniul e cu specific românesc, la fel și hainele ospătarilor și decorul – o sobiță, o laviță, ștergare, ceramică. Vara nu cred că au terasă, nu părea să existe nici vreo curte, nici loc pe trotuar.

Max max-restaurant.ro Ăsta e mai elegant (dar nu în sensul că trebuie costum și cravată) și mai scump. Proprietar elvețian, meniu italienesc, fructe de mare, vinuri, atmosferă liniștită, casă medievală veche de 750 ani, frumos renovată etc. Toaletele – inedite, cu sunete din natură. Aici sînt și apartamente de închiriat, care par să aibă prețuri bune, mai ales în raport cu amplasarea și condițiile. Aruncați un ochi pe site. Vara are și terasă.

Pe lîngă cele de mai sus, ar fi trebuit poate să pomenesc și vechiul La Turn, dar nu am dat pe acolo decît pentru cafele sau băuturi laturn.com Și aici vara e terasă.

Cît de departe e, și cît de repede se îndepărtează pe zi ce trece, Sibiul de azi, față se orașul șters și adormit din urmă cu numai 10 – 15 ani, în care ziduri medievale zăceau ascunse sub colb și nepăsare! În care, în perioada raliului (singurul eveniment notabil, anual, din zonă), nu găseai cazare nici în satele din jur, pentru că, cu totul, erau 4 – 5 hoteluri și cîteva pensiuni! Care era surclasat de fratele geamăn, Brașovul, oraș eminamente turistic, care beneficiase de apropierea de capitală.

Astăzi, Sibiul beneficiază de apropierea de Europa, apropiere care va fi și mai strînsă în cîțiva ani, cînd va fi legat, în fine, cu autostradă, de Budapesta! Că de București probabil că nu va fi nici în 2018, la 100 ani de la Unire! Așa că, de la an la an, în Sibiu se refac noi străzi, apar noi localuri și hoteluri, se inventează noi evenimente, printre care și Tîrgul de Crăciun, una din modalitățile de atragere a turiștilor străini. Primăria a înțeles asta și a organizat un Tîrg ca la carte, copiat după cele central-europene (nu lipseau tarabele cu castane coapte și glühwein), ceea ce s-a dovedit o rețetă sigură pentru succes.

Îmi face plăcere să văd, pe străzile orașelor, nu numai turiști, ci și localnici care aleg să facă o plimbare prin centru, pentru că centrul este primitor. Adică, să văd orașe redate locuitorilor. Sibiul e un reușit exemplu de reușită a acestui demers!

Sibiul pare să fi reușit și o premieră în România: implementarea unui regulament de urbanism respectat de toată lumea! Cel puțin în centru, unde renovările s-au făcut după aceleași reguli, iar firmele magazinelor sînt de un pitoresc aparte, alături de vitrine, încadrîndu-se într-un stil sobru elegant și minimalist. Fațadele sînt și ele vopsite numai în culori domoale, pastelate, și tîmplăria nu sare în ochi, nu contrastează brutal cu restul construcției, ca la multele clădiri vechi cu termopane mult prea evidente întîlnite prin alte orașe. În cartiere nu comentez, nu cunosc bucătăria internă, dar am văzut și acolo situații nedorite ca în București, unde s-a dat verde la construirea de blocuri între case. Un caz fiind chiar Hotel Roberts: vezi impresii.

---

VIZUALIZĂRI: 1970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI