Racos si imprejurimi

TIPĂREȘTE

Destul de aproape de Brasov (65Km) se afla comuna Racos, loc unde merita sa te opresti pentru cateva ore, sa cunosti istoria acestor locuri stravechi si sa descoperi minunile naturale de aici.

Accesul pana la Racos este usor, asa cum am aflat si din rewiev-uri: pe drumul european spre Rupea si dupa ce treci de padurea Bogatii se afla pe dreapta un indicator spre Racos (10 Km), drumul este asfaltat si traverseaza tot satul. La intrarea in sat sunt panouri cu informatii despre ce poti vedea (primul ne informeaza despre Coloanele de Bazalt; apoi la o distanta mica al II-lea panou cu informatii despre Castelul Sukosd Bethlen, construit în 1624 de familia grofului Istvan Sükősd).

Am mers pe drumul principal pana in fata castelului si pentru ca portile erau deschise ne-am oprit sa-l vizitam. Am descoperit in parcul de la intrare un panou cu harta imprejurimilor si un satean dornic sa povesteasca drumetilor ce s-au oprit cat mai multe despre istoria acestor locuri. Am aflat cate ceva despre istoria acestui castel, care a apartinut unor familii nobile, iar acum este administrat de o familie de localnici. Restaurarea sa a fost inceputa in urma cu ceva ani de biserica reformata din comuna, dar lucrarile n-au avansat prea mult probabil din lipsa de fonduri. Plimbandu-ne prin curtea castelului am admirat ruinele si am urcat in turnul castelului de unde am admirat satul si imprejurimile. Ne-am bucurat de priveliste si ne-am intristat de starea de degradare in care se afla acest obiectiv ce ar putea si valorificat. Am mai aflat de la acel satean pasionat de istorie si vestigii antice ca undeva pe un deal intre Racos si Ormenis intr-o zona numita Tipsia Ormenisului se afla ruinele unei vechi cetati dacice, dar acoperite de vegetatie, pentru ca nimeni nu a fost interesat sa le faca cunoscute si accesibile celor doritori sa le cunoasca.

Ne-am contiunat drumul pana la gara unde am lasat masina, apoi am pornit pe jos spre Coloanele de bazalt si celelalte locuri pe care doream sa le descoperim. Se poate ajunge si cu masina, dar am preferat sa facem o plimbare. Drumul pe jos este pe o ulita in stanga ce urca printre case pana sus la un drum perpendicular pe aceasta. Pentru a ajunge la Coloanele de Bazalt am luat-o la dreapta si am mers destul de putin, apoi ne-am trezit chiar in fata lor. Imaginile sunt deosebite si-ti incanta privirea, apoi dorind parca sa descoperim tot mai mult am urcat deasupra lor si de-acolo am zarit vulcanul, un fel de ciuperca rosie uriasa. Ne-am hotarat sa mergem spre el si am luat-o pe "scurtatura", adica prin poienitele cu iarba si flori ghidandu-ne dupa ceea ce vedeam. Bineinteles ca exista si drum, chiar pentru masina ce se opreste la intrarea in vulcan. La intoarcere am luat-o pe acolo si asa am ajuns si la lacul format intr-o veche cariera, lac cu apa limpede si albastra si care broscutele vesele ofera un concert pe cinste. Lacul se afla la mica distanta de Coloanele de bazalt si daca urmezi drumul ce serpuieste printre dealuri vei vedea in dreapta o poteca ce coboara printre stanci si cativa bolovani ce blocheza intrarea, iar dincolo de ei faci cativa pasi si apare lacul. Te intorci de la lac si daca continui drumul vei ajunge sus la vulcan. Peisajul de aici este spectaculos: o multitudine de culori si nuante de rosu si maron pana la negru taciune si multe forme sapate in malurile rapelor din jur, oricum imaginile intrec cu mult cuvintele.

Mie mi-au placut mult aceste locuri aflate atat de aproape si ne-am promis ca vom mai reveni pentru a ne bucura de ele si a le arata si altora.

---

VIZUALIZĂRI: 3869 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI