Racoș, o experiență unică

TIPĂREȘTE

Spuneam în, vezi impresii, că anul trecut, în luna mai, am făcut o plimbare de două zile cu autoturismul pe traseul Pitești, Brașov, Sighișoara, Mediaș, Sibiu, Pitești și că am văzut mai multe localități și obiective turistice printre care și Racoș cu atracțiile lui pe care nu le văzusem, deși știam câte ceva despre ele, acum știu mai multe...

Racoș este o comună din județul Brașov cu peste 3.000 de locuitori, puțin peste jumătate maghiari, un sfert români, circa 20% romi, așezată în impresionantul Defileu Racoș pe care Oltul și l-a tăiat în bazaltele Munților Perșani, sat tipic ardelenesc, înconjurat de pajiști deosebite.

Locuit din vechi timpuri de daci, s-au descoperit Fortificații Dacice construite în secolul 5 î. Hr., este atestat documentar în prima parte a secolului 15. În secolul 16 acolo era o Cetate, acum ruine, în secolul următor a fost ridicat Castelul Sükösd-Bethlen și o Biserică Ortodoxă, iar în secolul 19 o Biserică Reformată. La aceste atracții create de om se adaugă obiectivele turistice naturale Bazaltele de la Racoș, Craterul Vulcanului Racoș și Lacul de Smarald de la Cariera Brazi, cuprinse în „Complexul Geologic Racoș” declarat în decembrie 2005 ca „Arie protejată de interes national, Rezervație naturală de tip geologic” .

În centrul satului am văzut niște panouri cu informații turistice despre Patrimoniul natural și cultural din Zona turistică a Munților Perșani centrată pe Racoș și am oprit la poarta Castelului Sükösd-Bethlen, castel-cetate pe care din păcate nu l-am putut vedea fiind închis pentru lucrări de restaurare, nu se vedea nimic în acest sens, era o zi de sâmbătă. Știam că se află într-o stare precară, că poate fi vizitat pe proprie răspundere, bine că nu se cerea și o Declarație dar atunci nu se purtau. Nu am făcut poze aici dar am pozat castelul de la vulcan.

Un cetățean care era pe acolo ne-a spus că este încuiat și nu poate fi vizitat, așa că am plecat spre Complexul Geologic Racoș aflat la mai puțin de un kilometru și jumătate, celelalte obiective din sat nu le-am inclus în programul meu, mai aveam multe de văzut în acea zi. Pe GPS am pus mai întâi vulcanul Racoș și bine am procedat, o să explic în articol. Am ajuns la capătul satului, drum asfaltat, se urcă domol până într-o mică parcare neasfaltată, era acolo o mașină altfel nu prea se vedea vulcanul de aici. Am urcat pe poteca ce se distingea și am început să vedem ușor, ușor ridicătura brun-roșcată.

Despre Craterul Vulcanului Racoș voi preciza câteva informații. Este cunoscut ca fiind vulcanul cu cea mai recentă activitate de pe teritoriul României, din lava răcită formându-se zgura, bazaltul și piatra ponce, acea bine cunoscută rocă poroasă foarte rezistentă dar mult mai ușoară ca alte pietre, foarte bine cunoscută de locuitorii din Racoș care au construit din ea case și chiar castelul din sat. Din craterul vulcanului s-a exploatat foarte mult timp zgura, dar de la declararea complexului ca Arie protejată s-a sistat orice exploatare.

Am zărit Conul Vulcanului, centrul lui de erupție, astăzi un turn de lava solidificată, și am ajuns la niște panouri cu informații turistice despre Complexul Geologic și Satul Racoș, am întâlnit multe astfel de panouri. Apropiindu-ne mai mult am zărit pereții înalți de pământ gălbui, negru, dar mai ales roșiatic, peisajul arid ce pare a fi de pe o altă planetă…, și am început coborârea în Craterul Vulcanului, depresiune formată și prin exploatarea bazaltului. Simțeam sub picioare covorul de zgură și am întâlnit primele Bombe Vulcanice, bucăți de lavă care în timpul zborului prin aer s-au răcit parțial, s-au rotunjit și au căzut în apropierea centrului de erupție, este lavă solidificată peste tot. Se văd și diversele faze de evoluție ale vulcanului, produsele vulcanice datorate erupțiilor sucesive sunt dispuse concentric pe conul vulcanului care s-a înălțat continuu.

Ne-am continuat plimbarea prin crater, pe partea lui vestică, am pozat Morile Dracului, par un canion zimzat, practic l-am înconjurat, multă liniște, ne-am mai întâlnit cu o familie, apoi am fost singurii plimbăreți pe acolo, aș fi mai stat mult mai mult, dar timpul…. Am mers și pe partea estică a vulcanului dar nu în crater, am mai urcat spre niște antene, ca punct de reper, alte poze și am văzut ceva tot stâncos în dreapta, am mers spre acel loc ce se mărea din ce în ce mai mult și am văzut lacul de sus, obținând vederi și poze deosebite…, Vulcanul de la care veneam fiind pe deal mai sus decât Lacul la care mergeam.

Lacul de Smarald de la Cariera Brazi, nume turistic datorat culorii de smarald a apei și așezării lui în Cariera Brazi, lac de o frumusețe aparte, s-a format undeva în apropierea vulcanului stins, după încetarea activității miniere, prin acumularea apelor din precipitații și în urma topirii zăpezilor fiind alimentat și din pânza freatică de acolo.

Apropiindu-ne de lac am văzut mai întâi o lucire albicioasă, apoi, mai jos, într-o căldare închisă de pereți de piatră brăzdați de multele straturi geologice, un nu prea mare triunghi de smarald care s-a deformat și mărit pe măsură ce ne apropiam de el, devenind lacul spre care mergeam, am început să coborâm…. În față ne-a apărut cel mai înalt din pereții căldării, brăzdat de curgerile bazaltice ce au dat naștere multor forme, coloane vertical sau orizontale care sunt mai mici, curgeri laterale sau oblice.

Am coborât pe cărarea de pe malul lacului, apoi pe o potecă până la apa care devenise neagră-verde, dar rămăsese curată, cristalină și rece. Mai multe poze și ne-am întors pe poteca ce duce din parcare la el. Aici erau multe mașini, mulți turiști, m-am despărțit de soț, el trebuia să urce pe drumul pe care venisem pentru a lua mașina aflată aproape de Vulcan iar eu mi-am continuat singură plimbarea spre ultimul obiectiv din complex, Coloanele Bazaltice, erau indicatoare și aici…

Bazaltele de la Racoș au fost următoarea destinație, plimbare plăcută, scurtă de 10 minute, ușoară, drumul nu urcă, nu coboară, într-o zi însorită de mai, cred că sub soarele de vară este mai greu, drumul fiind pe un platou fără pomi….

Se află în arealul unei cariere de bazalt deschisă spre sfârșitul secolului 19, închisă după declararea Complexului ca arie protejată. Cunoscute și apreciate din totdeauna Bazaltele au fost declarate Monument al naturii încă din anul 1960, iar localnicii le consideră încărcate cu energie benefică și spun că dacă stai mai mult timp lângă ele poți fi vindecat de orice boală, scăpat de orice supărare.

După câteva minute de mers pe platou le-am zărit și am ajuns destul de repede la cunoscutele formațiuni, numite și „Orga de Piatră” , coloane de bazalt înalte de până la 20 de metri ce par niște tuburi imense de orgă, orga însăși fiind imensă cu aceste tuburi și lungimea de circa 50 de metri.

Coloanele impresionează și prin forma lor hexagonală, frumos cioplită nu de mâna omului ci de mama natură, prin varietatea lor și prin cele trei zone distincte, la bază coloanele sunt hexagonale, groase de 40 – 60 de centimetri și lungi de până la 2 metri, la mijloc, coloanele sunt mai groase lungi de peste 10 metri și acoperișul cu materiale provenite din lava vulcanilor mai mult sau mai puțin degazificată, care s-au format de curgerile de lave în cele trei faze eruptive ce au avut loc de-a lungul timpurilor. Mi-am adus aminte cu plăcere de aceste coloane când în toamnă, în septembrie am fost în Armenia și am văzut Canionul Garni și Simfonia Pietrelor, de mai mari dimensiuni vezi impresii.

Complexul Racoș are peisaje unice, impresionante, plimbarea prin el este o experiență unică pe care o doresc trăită de câți mai mulți cititori, este foarte spectaculos, descrierea în cuvinte nu poate cuprinde decât puțin din farmecul lui, în poze se vede ceva mai mult, dar adevărata lui frumusețe se poate vedea doar la fața locului.

Celor care vizitează Complexul Geologic Racoș le recomand să urmeze traseul pe care l-am descris, traseu ce permite „vederea lacului de sus” și oferă perspective și poze deosebite…

Cadru natural deosebit, vulcanul, lacul și coloanele de bazalt...

---

VIZUALIZĂRI: 2058 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI